Gala de deschidere a debutat cu minunatele îmbrăţişări de revedere. Când ajungi în faţa Casei de Cultură şi vezi marea aceea de oameni te încarci într-o fracţiune de secundă. Intri emoţionat. Ai un zâmbet plantat pe faţă, te uiţi în jurul tău şi observi că nu eşti singurul căruia i se întâmplă asta. Te bucuri. Lumea se mişcă încet în foaier. Pas cu pas, te apropii de sală. Intri şi vezi marea de oameni. Te loveşte energia. Te ia, te ridică şi te ţine în aer. Auzi imnul. Ţi se face pielea de găină. Eşti aici. Se întâmplă. A început.
Timp de o săptămână Alexandria se transformă într-un mare teren de sport în care participanţii se află într-o continuă mişcare browniană. Se umple tot spaţiul, oamenii se privesc în ochi, îşi zâmbesc şi au grijă unul de altul. Se face empatie. De 11 ani.
Prima zi de ateliere. Oamenii îşi dau întâlnire în curtea Şcolii 2 pentru încălzirea care va da startul zilei şi festivalului. "Bună dimineaţaaaaa!"... şi răspunsul vine ca un val, de la o mare de oameni. Se dă de înţeles că cine nu zâmbeşte nu se încălzeşte, moment în care vreo 200 de perechi de ochi de adolescent se luminează. Fie că eşti în interiorul grupului sau îi priveşti din faţă, nu ai cum să nu le simţi bucuria. E pură, sinceră, molipsitoare. Minunile se întâmplă de la începutul zilei - soarele străluceşte, iar cântecul păsărilor acompaniază bătăile de inimă. E tot ce ai nevoie pentru a începe o asemenea călătorie.
Dacă îi întrebi ce înseamnă empatia pentru ei, îţi vor da tot felul de răspunsuri. Fiecare minunat şi cu o doză de fantezie. Fie că e conexiune, suflet, comunicare, iubire, oameni sau faptul că te pui în papucii altora fără şosete, se manifestă necondiţionat în acest festival. Se doreşte antrenarea şi dezvoltarea acestui sentiment, iar evenimentele care au loc sunt gândite întocmai în acest scop.
În timpul atelierelor de teatru tânăr, atunci când un grup de puşti se pune în cerc şi închide ochii, într-o sală de sport cu ecou se lasă o linişte care te inundă şi îţi dă impresia că în acel moment special toată planeta face acelaşi lucru şi că respirăm cu toţii la unison. Candoarea este cuvântul cel mai potrivit pentru a descrie sursa acestor întâmplări. E aproape ireală viteza cu care se realizează conexiunile dintre oameni aici. Faci pentru prima oară cunoştinţă cu cineva şi ai impresia că vă ştiţi de o viaţă întreagă. Începi să vorbeşti despre lucrurile care se întâmplă, care vă unesc şi vă adună an de an în acelaşi loc. Am întâlnit copii care se plimbau curioşi în jurul cortului instalat în faţa Casei de Cultură şi m-au întrebat ce se întâmplă. Erau încântaţi de ideea că se fac atât de multe activităţi şi atât de mult teatru în oraşul lor. Te reîntâlneşti cu prieteni vechi, vă îmbrăţişaţi şi nu vă puteţi opri din zâmbit. "E incredibil ce se întâmplă aici." Oriunde te duci, nu ai cum să te simţi singur. În niciun caz trist sau obosit. Pentru că oamenii empatizează şi dăruiesc. Clipe, amintiri, prezent continuu. Aici şi acum se întâmplă magia. Pas cu pas, idee cu idee.