august 2016
Festivalul de teatru tânăr Ideo Ideis, 2016
Ideo Ideis este un tărâm în care, an de an, de 11 ediţii, au loc întâlniri fantastice între oameni. În 2016 se face chemare la empatie. Pentru a încerca să surprindem cât mai bine atmosfera din Alexandria, în luna în care populaţia oraşului se extinde cu vreo 200 de oameni, vom realiza o serie de interviuri cu oamenii din festival. Le vom numi "capturi" - interviuri cu câte un membru al fiecărei trupe participante, realizate după atelierele din timpul festivalului şi însoţite de fotografiile lui Vlad Catană.

A treia captură: Theodor Colea din trupa Satyricon, Alexandria.



Ilinca-Anamaria Prisăcariu: Cine eşti, de unde vii şi ce faci aici?
Theodor Colea: Mă numesc Theodor Colea, sunt din Alexandria şi sunt un membru al trupei Satyricon.

I.-A.P.: De cât timp e înfiinţată trupa?
T.C.: Trupa e înfiinţată de doi ani, însă eu particip de anul trecut. Este prima oară când fac teatru.

I.-A.P.: E prima oară când veniţi la festival?
T.C.: Pentru mine da. Sunt foarte uimit, e foarte frumos. Sper să pot veni şi la anul.

I.-A.P.: Ştiai că se face festivalul acesta în Alexandria?
T.C.: Da, ştiu. În fiecare an am văzut şi mereu m-am interesat cum pot să particip, iar într-un final am ajuns şi aici.

I.-A.P.: Ce aşteptări ai de la festival?
T.C.: Aşteptările mele în legătură cu atelierele de teatru tânăr au fost mai mult decât depăşite. Am făcut cu Sânziana Tarţa şi mi-a plăcut foarte mult. E foarte sociabilă, copilăroasă, ne înţelege. Un cuvânt este de ajuns: "oau!"

I.-A.P.: Ai putea să îmi povesteşti ceva ce te-a marcat în cadrul acestor ateliere? Un exerciţiu sau un moment?
T.C.: Ce am învăţat eu este, evident, tema ediţiei 2016 - să empatizăm. Prima dată când ne-a întrebat ce înseamnă a empatiza, noi toţi, din trupă, ne uitam care să răspundă primul, pe care să băgăm la înaintare. Unii au fost mai aproape de răspuns, alţii mai departe, însă am realizat pe parcursul exerciţiilor ce înseamnă asta. Un exerciţiu care mi-a plăcut foarte mult a fost primul de astăzi: ne-a pus să luăm toate scaunele şi mesele şi în linişte, fără niciun zgomot, să aranjăm băncile şi scaunele ca şi cum ar fi un oraş, fără să ne spună ce va urma. După ne-a pus să nu atingem pământul, să ne urcăm pe o bancă sau un scaun, ne-a pus un pahar plin ochi de apă pe o planşă. Ne-a pus pe fiecare să susţinem acea planşă fără să cadă nicio picătură din pahar şi să ne facem drum dintr-un colţ în altul al clasei. Acest lucru mi-a dezvoltat, cel puţin mie, simţul de lucru în echipă. Dimineaţă, la încălzire, exerciţiile au fost amuzante, mai ales la sfârşit. Ne-am încălzit palmele, le-am pus pe inimă, ne-am apropiat într-un grup şi a fost foarte bine. Am văzut majoritatea, atât fetelor, cât şi băieţilor de acolo plângând. Şi mie-mi venea un pic să plâng, pentru că din câte am auzit de la ceilalţi, va fi o perioadă lungă în care ne vom despărţi de prietenii pe care ni i-am făcut aici. Am realizat acest lucru datorită faptului că am empatizat.

I.-A.P.: Într-un cuvânt sau într-o frază, ce înseamnă empatia pentru tine, acum că ai avut această experienţă?
T.C.: A înţelege o persoană sau un personaj - că tot suntem aici. A înţelege un personaj, a gândi ca el. Şi, de exemplu, când o persoană are o problemă, a empatiza nu înseamnă a trage concluzii greşite, a examina problema pe care o are, de ce are problema aia. Am primit o temă principală, pe care să o facem pe tot parcursul atelierelor, să urmărim discret pe cineva şi să preluăm de la acea persoană ce acţiuni are, ce obiceiuri, cum mănâncă, cum stă, cum vorbeşte. Am făcut acea temă şi mi-a fost frică să nu creadă acea persoană ceva greşit despre mine, dar a fost ok.

I.-A.P.: Cum ai descrie festivalul în trei cuvinte?
T.C.: Frumos, peste aşteptări şi nemaipomenit.

I.-A.P.: Cu ce spectacol veniţi?
T.C.: Ultima oră de Mihail Sebastian. E un fel de comedie, dar are şi părţile ei dramatice. Este vorba despre un articol care este preluat de la tipografie greşit şi dus în gazetă, iar acel articol e interpretat ca având nişte aluzii la nişte afaceri de care nu ar trebui să se cunoască. Acel articol e scris de Andronic (eu joc rolul lui), un profesor universitar care nu prea avea idee ce se întâmpla, dar a întâlnit o veche studentă de a lui, Magda Minu, care îl ajută, dar fără să îşi dea seama, să câştige nişte bani din acest articol greşit, pe care mai târziu îl transformă în şantaj.

I.-A.P.: Ce v-a atras la textul acesta?
T.C.: Ne-a atras foarte mult faptul că este ceva serios, ceva ce multă lume ar vrea să vadă. Am fost la Pauza_de_Teatru (un festival de teatru pentru tinerii din Alexandria), de acolo am primit premiul special care a constat în participarea la Ideo Ideis. A fost prima experienţă de genul acesta.

I.-A.P.: De ce trebuie să vină lumea la spectacol?
T.C.: Pentru a se distra, a cunoaşte lume şi... pur şi simplu, e un spectacol de teatru, nu înţeleg de ce lumea nu ar veni să îl vadă. Cum sunt serialele şi filmele...

Spectacolul trupei Satyricon va avea loc vineri, 12 august 2016, la ora 15.00, la Casa de Cultură, în cadrul celei de-a 11-a ediţii a Festivalului Naţional de Teatru Tânăr Ideo Ideis, organizat în perioada 8-14 august 2016, în Alexandria, Teleorman.




0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus