august 2016
Festivalul de teatru tânăr Ideo Ideis, 2016
Ediţia 2015 a Ideo Ideis (a zecea) a însemnat finalul unei etape a festivalului pe care îl cunoşteam, deja, toţi cei care îl vizitam an de an. Gala ediţiei a zecea s-a încheiat cu o idee care ne strângea inima tuturor: "Nu ştim ce se va întâmpla, nu ştim cum vom continua, ştim doar că am ajuns la un final al unei etape din viaţa Ideo Ideis." Pe scenă, fiecare dintre cei care ajungeau la microfon îşi lua (într-un fel) la revedere de la Ideo. Foarte curând aveam să aflăm că festivalul urma să se schimbe fundamental, aşa cum e firesc să se întâmple cu orice idee bună care capătă amploare, semn că evoluţia e necesară chiar şi atunci când credem că mai bine de atât nu se poate.

Concret, timp de zece ediţii am avut un festival care încorpora un soi de competiţie între tinerii liceeni care jucau în spectacolele de teatru tânăr. Dacă în primii ani asta părea o abordare firească a ideii de festival, în timp, juriul festivalului (format din Cătălin Ştefănescu, Marius Manole, Medeea Marinescu, Andi Vasluianu şi Vlad Zamfirescu) a simţit că evaluarea prin note a prestaţiei tinerilor nu este ceea ce defineşte spiritul festivalului. Începând de la ediţia a noua (2014), juriul s-a transformat în echipa de mentori care, în loc de premii, oferea experienţe. Astfel, fiecare trupă participantă avea să fie invitată (ca spectator sau participant) la unele dintre festivalurile de teatru şi film care se întâmplă în România.

Totuşi, în grupul de mentori se simţea nevoia unei schimbări. Cătălin Ştefănescu spunea, undeva pe la ediţia a şasea: "în momentul în care vom simţi că nu vom mai avea o contribuţie cu adevărat importantă în viaţa acestor tineri care vin în fiecare an la festival, vom renunţa". Şi, odată cu ediţia a zecea, ideea devenea aproape reală, palpabilă, şi ne lăsa pe noi, prietenii festivalului, să ne întrebăm cum vom regăsi Ideo Ideis în anul 2016.

Festivalul s-a transformat total. În loc de un grup de mentori care să "evalueze" spectacolele de teatru tânăr, trupele participante sunt îndrumate de acelaşi grup de mentori ca şi până acum, îmbogăţit cu alţi patru actori: Dorina Chiriac, Ofelia Popii, Şerban Pavlu şi Pavel Bartoş. Sunt nouă trupe participante şi tot atâţia oameni din industriile creative care îi îndrumă timp de câteva zile.

De ce e specială toată povestea asta? Pentru că aceşti oameni oferă cu generozitate timpul lor, an după an, în singura perioadă din an în care sunt liberi, unor copii de liceu. Ar putea să facă orice altceva, însă ei aleg să vină la Alexandria. I-am întrebat de ce. De ce n-au renunţat, aşa cum au zis că vor face? De ce li s-au alăturat şi alţii?

Şerban Pavlu: "Am venit la multe ediţii de Ideo cu spectacolele în care am jucat la un moment dat şi de fiecare dată am fost impresionat de ceea ce se întâmplă aici. Chiar dacă tinerii participanţi nu vor alege toţi o carieră în teatru sau film, cred că e foarte important să ai contextul potrivit pentru a practica o pasiune, indiferent de ceea ce alegi să faci pe viitor. Acest festival creează spectatori de teatru mai buni, iar asta e esenţial. Cred că avem nevoie de asta, să vină o generaţie care să nu-şi mai pună problema mersului la teatru sau la film. Să lase televizorul şi să iasă din casă. Să prefere asta."

Andi Vasluianu: "Anul trecut, la finalul celei de-a zecea ediţii, ne-am gândit să ne retragem pentru că voiam să oferim celor care vin la Alexandria alte experienţe. Să nu ne mai vadă tot pe noi an după an. Apoi ne-am dat seama că oricum ei sunt alţii în fiecare an şi ne-am gândit împreună cu organizatorii la alt format, unul în care să simţim că oferim altceva. Mi se pare că actuala formulă e cea mai bună de până acum. E important că sunt legat de o singură trupă, e o experienţă superbă pentru mine. Stau cu ei cât pot de mult şi învăţăm enorm unii de la ceilalţi."

Cătălin Ştefănescu: "Aşa e, voiam să renunţăm. Mai bine spus, voiam să renunţăm la vechiul fel de a face asta. Noi am discutat întotdeauna despre renunţarea la punctaj, la competiţie, la departajarea în acest fel. În momentul în care ne-am hotărât la a fi nouă mentori pentru nouă trupe am ştiut că în felul acesta o să descopăr adevărate bijuterii. Încă nu ne-am lămurit complet cum funcţionează lucrurile, însă devine din ce în ce mai limpede."

Punct şi de la capăt. În Alexandria se întâmplă, an de an, o mică minune. O spune tot Cătălin Ştefănescu, într-un mesaj către liceenii de aici: "Meritaţi o reverenţă pentru simplul fapt că vă urcaţi pe scenă fără să fiţi obligaţi să faceţi asta. Pentru că aţi ales să faceţi asta. Noi vă datorăm ceva pentru că fiecare întâlnire a noastră (a mentorilor - n.r.) e despre voi. Prin toţi cei pe care-i întâlnim aici - oameni din tot spaţiul social - învăţăm să fim împreună şi ăsta e un lucru foarte mare. Iar dacă mecanismul ăsta de a fi cu toţii împreună va funcţiona, vom avea un exemplu pentru toată ţara."




0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus