Atelierul de Coregrafie susţinut de Istvan Teglas a avut la baza cuvântul "mişcare". Asta susţinea descrierea atelierului. Pentru mine acest atelier a avut la bază cuvântul "control". În exerciţii trebuia să te laşi. Trebuia să îţi dai voie să descoperi. Să îţi laşi mâna să se încordeze, să se întindă, să se îndoaie în feluri în care nu a mai fost lăsată până acum. Apoi să continui şi cu celelalte membre.
Eu am reuşit să fac asta o singură dată. Gândurile mele au fost mereu gloanţe la foc automat. Când am reuşit să fac exerciţiul gândurile doar existau. Existau, dar nu mă atingeau. Descopeream că pot să nu controlez totul. Mai mult, descopeream că nu trebuie să controlez totul.
Când n-am reuşit să fac exerciţiul, eram agitat, voiam să mă las, voiam să exist doar ca prezenţă într-un corp cu o minte proprie. Mă obligam să fac asta. "N-am reuşit." Aşa era gândul:" nu poţi nici măcar să îţi imaginezi fără să te gândeşti la altceva?".
Istvan ne-a explicat că nu există corect sau greşit. Poţi să găseşti ceva la care să te gândeşti indiferent de situaţie. Eu încă mai am multe la care să mă gândesc. Vorbind cu Istvan, am aflat că el, în acest workshop s-a lăsat. Şi-a dat voie să (se) descopere, să gândească şi să analizeze şi a recunoscut că-l va ajuta şi în viaţa de zi cu zi.
Întindeţi-vă pe jos. Închideţi ochii. Respiraţi.