A şasea captură: Florin Ivancov din trupa Atelierul de teatru, Botoşani.
Ilinca-Anamaria Prisăcariu: Cine eşti, de unde vii şi ce faci aici?
Florin Ivancov: Sunt Florin, vin din Atelierul de teatru din Botoşani şi pentru mine e al doilea an la Ideo Ideis.
I.-A.P.: Care e primul lucru la care te gândeşti când spui Ideo Ideis?
F.I.: Cred că energie. Ideo Ideis - şi în Botoşani sună altfel. Dacă eşti din Bucureşti, Ideo Ideis sună cumva, dar în Botoşani răsună, mai ales că vin două trupe de acolo, super încărcate. E un sfert de oraş. E o energie acolo, aşa mi se pare. Când eram înainte de Ideo, în august, a fost lumea la Ideo, au venit în oraş şi aveau multe poante inside de acolo, care erau faine. Şi am zis că vreau şi eu inside-uri faine. Şi energia primează, pentru că dormi două ore, dar ai energie. Nu mi s-a mai întâmplat nicăieri asta.
I.-A.P.: Poţi să-mi povesteşti o experienţă care te-a marcat la atelierele de anul acesta?
F.I.: Mie mi-a plăcut foarte mult exerciţiul pe care l-a făcut Alexandra Fasolă, cu "bârfitul pozitiv". Noi trebuia să stăm în grupe de câte opt, într-un semicerc, unul din noi venea în faţă, se punea cu spatele la grup şi grupul trebuia să îl bârfească, dar pozitiv. A spus chiar să preluăm toate chestiile pe care le-am face la bârfit, de genul: "băi, să vezi acolo", "uite ce a făcut ăsta". Aici era: "băi, ai văzut ce bluză frumoasă a purtat acum câteva zile?" Am auzit unele lucruri pe care poate nu le ştiam, sau le ştiam un pic, dar nu prea aveam încredere în ele. La un moment dat s-a ajuns la ceva mai mult, nu ne refeream numai la cum arată oamenii. Cum ar fi: "mai ştiţi că omul ăsta chiar ne ridică moralul şi el stă acolo?" Ce mi s-a părut foarte tare a fost că nu a zis că "după timpul ăla, sau după bârfa aia te întorci şi vine următorul." Nu. "Când simţi tu că ai fost bârfit destul, că te-ai umplut, te întorci." Ştii ce faţă aveau oamenii ăia când se întorceau?... Apoi ne îmbrăţişam. Mi-a plăcut foarte mult exerciţiul.
I.-A.P.: Într-un cuvânt sau într-o frază, ce înseamnă empatia pentru tine?
F.I.: Fac un joc de cuvinte: empa-mie, empa-ţie şi empatie. E la mine şi la tine. Atât.
I.-A.P.: Să facem un exerciţiu de imaginaţie: să zicem că, dintr-un anumit motiv, părinţii nu te lasă la Ideo Ideis. Ce faci ca să îi convingi?
F.I.: Ei mă lasă. Dar dacă nu m-ar lăsa... Depinde. Dacă ar fi banii problema, ar fi ok. Aş înţelege. Dar cred că aş lua câţiva oameni care au fost la Ideo să le povestească ceva. Dacă nu ar fi de ajuns, cred că aş încerca cumva să îi trimit un mesaj lui Alex Ion, să îi povestesc toată chestia şi, nu ştiu, să facă el ceva. Să înţeleagă că e destul de important pentru mine dacă am ajuns să vorbesc cu unul din fondatorii festivalului.
I.-A.P.: Cum ai descrie festivalul în trei cuvinte?
F.I.: Tricouri tăiate (la) gât.
I.-A.P.: Cu ce spectacol veniţi şi ce vă atrage la textul acesta?
F.I.: #nupotsărespir, o adaptare după Zbor deasupra unui cuib de cuci, făcută de Andreea Lupu, o membră a trupei noastre, care a făcut şi regia. Textul a fost adaptat la sistemul de învăţământ şi ne-am transpus un pic în cât de controlaţi erau nebunii din romanul sursă, care aveau tot felul de interdicţii, nu aveau voie să aleagă. Într-un fel ne-am simţit şi noi în pielea lor, cu toate că noi nu ne simţeam nebuni. Ne simţeam înnebuniţi. Încet-încet deveneam şi noi aşa dacă nu aveam voie să alegem. Cred că asta a declanşat mai mult. Piesa a fost aleasă după ce a făcut Andreea adaptarea. Lumea a fost un pic reticentă la început, ceea ce e normal. Dar după ce au văzut cât de mişto a transpus totul... pentru că e foarte greu să vezi ce a văzut ea. Mie mi se pare extraordinar cum a transpus scenele alea. Cred că asta a dat foarte multă încredere oamenilor. Am început să lucrăm colectiv la scene, iar asta a fost bine pentru toată lumea, chiar dacă Andreea avea răspunsul final. Iar dacă venea cu un argument, mergeam pe asta şi credeam în ce credea ea. Cam aşa s-a lucrat.
I.-A.P.: De ce ar trebui să vină lumea la spectacolul vostru?
F.I.: În primul rând, spectatorii de teatru, mai ales de la adolescenţi în sus - dacă ai peste 12 ani, spectacolul e clar pentru tine. Chiar dacă ai până-n 80. Cred că îi învaţă şi pe părinţi cum ar fi copilul lor ca elev acolo şi cum ar trebui să se comporte dacă un elev ar lua un 4, să afle de ce a luat nota asta. Spectacolul ăsta chiar îţi zice de ce ia 4. Sau cum se simte când se întâmplă asta şi trebuie să le spună părinţilor. Măcar să empatizeze, să înveţe. Şi mi se pare şi mai important pentru elevi, pentru adolescenţi. Poate să stârnească în ei un pic de vreau şi eu altceva. Mi se pare foarte reprezentativ pentru liceeni. Şi cred că ar trebui să meargă toată lumea, pentru că de la 12 la 80 de ani ai ce să înveţi. E un spectacol-mesaj.
Spectacolul trupei Atelierul de teatru va avea loc sâmbătă, 13 august 2016, la ora 15.00, la Casa de Cultură, în cadrul celei de-a 11-a ediţii a Festivalului Naţional de Teatru Tânăr Ideo Ideis, organizat în perioada 8-14 august 2016, în Alexandria, Teleorman.