Ruşii ne... - Night watch / Nochnoi Dozor

De când n-aţi mai văzut un film rusesc la cinema? Şi nu-mi veniţi cu Tarkovski-uri de cinematecă sau cu festivaluri cu ştaif, bifate aici sau aiurea - aşa-i că de mult? E momentul să recuperaţi ce-i de recuperat: Rondul de noapte (în original Nochnoi Dozor, pe americăneşte Night watch) a poposit în fine şi pe ecranele mioritice. E de bine, e de rău? Depinde de unghi.

Dacă priveşti dinspre est, atunci Nochnoi Dozor este o replică agresivă la trilogiile de gen (întunericul, lumina, profeţia, alesul, cunoaşteţi refrenul) cu care yankeii ne bombardează din 1977 încoace şi care au atins apogeul aproximativ deodată - inelul a fost distrus, Anakin s-a făcut Darth Vader iar Neo a meşterit şi el ceva, nu mai ţin minte exact, nici el nu cred că ştie. Regizorul Timur Bekmambetov (născut prin Kazahstan) a tras cu ochiul la super-producţiile de peste ocean, a pus mâna pe distribuţie serioasă (20th Century Fox) şi sponsori model (Nokia, etc), a împachetat eterna poveste cu binele şi răul cât mai clipist / flamboaiant cu putinţă, a montat ansamblul ascultând, probabil, Sepultura, şi a cam rupt gura cinematografiilor vecine (adică ex-comuniste), care se încăpăţânează să livreze doar dramolete depresiv / absconse (Lăzărescu notwithstanding) şi comedii ieftine... la propriu.

Dacă priveşti dinspre vest însă, atunci Night watch este doar o pastişă întârziată după Star Wars, Matrix & LOTR, filmată bombastic, montată paroxistic şi dominată de un mumbo-jumbo scenaristic de dimensiuni epice, departe, ce-i drept, de pretenţiile caraghioase ale fraţilor Wachowski, preţiozitatea lui Tolkien şi rigiditatea lui Lucas, dar cel puţin la fel de copilăresc. Există aspectul inedit (dialogurile şi decorul - Moscova, crede, până la urmă, în lacrimi), există şi găselniţe jucăuşe (şeful bunilor lucrează la RENEL, fata rea cântă la ASIA, şeful răilor joacă videogames) şi cel puţin un cadru antologic (şurubul care pică din avion direct în cana Nescafe) ce ar trebui să-l acrească la culme pe Michael Bay, dar... la final o să vă simţiţi ca nenea ăla pe care l-au dat cu capul de chiuvetă. Exact.

Un film-hibrid aşadar (prima parte a trilogiei bla-bla) care probabil îi va entuziasma pe copiii mari şi mici. Ştiu, îmbătrânesc. Şi-imi pare rău.