Nochnoi Dozor - Matrioşti cu vampiri şi vrăjitoare

De când n-am mai auzit vorbindu-se ruseşte la cinema, şi nu mă refer la vreo doi basarabeni rătăciţi în sală sau replici atribuite mafiei ruseşti în blockbustere ca Şacalul sau Sfîntul? Cred că de la Ligne de Vie (care, atenţie era coproducţie cu franţujii) şi ce film rusesc a mai fost în anii 90 la cinema în afară de Taxi Blues şi Malinka Vera (cu Natalia Negoda, pe vremea aia, prima rusoaică din Playboy, acum le-au întrecut româncele pe rusoaicele matrioşti). Şi unde e prietenia acea platonică şi cinefilă dintre proletar şi proletară, de pe logo-ul Mosfilm? Sad, Sad, sad, adică kanieţ film.

Dar iată că Fox (concern hollywoodian imperialist, dacă nu ştiaţi), ni-i aduce pe ruşi înapoi la noi, noi cei care i-am aşteptat credincios pe americani. De data asta nu sunt ruşii ăia ("Stalin şi poporul rus, vârcolaci nu ne-a adus"), ci unii cu efecte de Hollywood şi elemente din Lord of the Rings, Matrix, Highlander şi Star Wars. Adică Rondul de noapte (Nochnoi Dozor/ Night Watch, 2004). Este cel mai de succes film în Rusia după căderea URSS, cu încasări duble faţă de Trilogia Inelelor. Filmul rusesc trimis la Oscar 2005. Partea întâi a unei trilogii fantastice, care continuă cu Nochnoi Dozor 2: Mel Sudby / Rondul de zi (premiera 26 ianuarie 2006, Rusia) şi Nochnoi Dozor 3:Rondul de la asfinţit. Filmul cumpărat de Fox pentru distribuţie internaţională cu o sumă mai mare decât bugetul filmului.

Subiectul: veşnica luptă dintre bine şi rău, care acum se duce la Moscova, în prezent, cu vampiri, vrăjitoare, blesteme, vortexuri, schimbători de forme şi stoluri de corbi. Iar Rondul e reprezentat de Păzitori, anume Nochnoi Dozor, cei care veghează noaptea pentru ca întunericul să nu ia în stăpânire lumea. Regizor este Timur Bekmambetov, un S.S. caucazian (combinaţie de Steven Spielberg şi Stepehen Sommers), deci 4 S în fapt. Filmul beneficiază de stilul Jeunet / Caro de început, ceea ce nu-i puţin lucru. Tarantino îl perie pe Bekmambetov şi-l asemuie cu Ridley Scott, eu zic că seamănă mai mult cu Jeunet/ Caro din faza Delicatessen şi Oraşul copiilor pierduţi.

Nu mi s-a părut un film atât de original (bazat pe un best-seller autohton cam pulp) dar cinste lor, ruşilor pentru că îi concurează pe americani mai bine ca-n cursa spaţială. Rondul... e hiper-bine făcut, e în ruseşte şi nu-l dublează distribuitorul imperialist american, care s-a hotărât să facă şi un prequel în limba internaţională English, după ce se încheie trilogia rusească. Şi e destul de dur, sângeros, amuzant- îmi aduce aminte de proza fantastică a lui Bulgakov mai mult decât de Keanu Reeves în Constantine şi Matrix. Şi mai e vodca pe care o vezi într-un frigider şi pe care o beau vampirii. Vampiri ruşi, deh.

Pentru cei ce au sorcovit "Imperialist american, cădeţi-ar Matrix în Ocean, că Titanic a căzut şi tu bani ai făcut..." duceţi-vă să vadă Rondul de noapte, mai plin de culoare decât tabloul lui Rembrandt şi mai de belea decât încercările similare franceze sau europene. Sau cele americane, cărora ca produs de import li s-a adăugat, după mafia etnică, vodcă, matrioşti pe 2 picioare, caviar şi Kalaşnikov. Mel Gibson? Nu, Mel Sudby.