Prima săptămînă la Bucureşti Jazz Festival 2005

 15 octombrie, ora 19.00, Sala ArCuB
Mr. Blues A. G. Weinberger (România)

În România nu se poate vorbi despre Blues fără acest muzician de excepţie care este A.G. Weinberger. Eforturile sale de a promova cu zel misionar şi de a implementa acest gen pe piaţă, dar şi atitudinea cât şi gândirea despre viaţă, a ceea ce se numeşte Blues, îi conferă statutul de "punct de pornire" al acestei mişcări muzicale în România. Orădean la origine, chitarist, vocalist, interpret la muzicuţă, producător şi realizator de emisiuni radio şi producător de albume, iniţiator al mişcării de cluburi, el este o certă autoritate în domeniu. După o scurtă carieră cu renumita formaţie rock Metropol, unde Weinberger consideră că a fost doar un "session-man", în 1986 îşi începe cariera solistică. În această perioadă, înfiinţează împreună cu Harry Tavitian - pian, Corneliu Stroe - baterie şi Cătălin Rotaru - chitară bas, prima formaţie de Blues din România, Transylvanian Blues Community. În paralel cu activitatea acestei formaţii, este invitat să colaboreze la înregistrarea albumelor unor interpreţi renumiţi din România: Timpuri noi, Alexandru Andrieş, Ştefan Bănică Jr, ş.a. După 1990, cînd s-au deschis graniţele, i se oferă posibilitatea unor turnee în Germania, Elveţia, Israel, Turcia sau Ungaria.

În 1991, A.G. Weinberger înfiinţează propria sa trupă de Blues, Weinberger Blues Machine, în care de-a lungul anilor a avut onoarea să lucreze cu muzicieni de diverse atitudini şi moduri de gîndire, fapt benefic pentru evoluţia sa. În 1992, la Budapesta, cîntă în deschiderea concertului susţinut de celebrul chitarist Al DiMeola.

În 1996, ajunge prima oară în SUA, la Memphis, Tennessee, cu scopul de a lua contact cu industria americană de blues. Apoi, în 1997, A.G. cîntă în Piaţa Universităţii, cu ocazia vizitei preşedintelui SUA, Bill Clinton. Ca urmare, primeşte un mesaj de mulţumire semnat personal de Clinton. Anul următor îl găseşte din nou în Memphis, la Festivalul Bluestock, fiind singurul artist non-american participant la celebra manifestare. 1999 este un an plin de turnee, în care notorietatea artistului atinge cote maxime.

În 1998, A. G. înfiinţează Fundaţia BlueSylvania. În mai 2000, pleacă "în exil cultural în Statele Unite", aşa cum îi place lui să spună. Timp de trei ani şi jumătate, A.G. munceşte pe brînci în domeniul muzical în America, astfel încît să poată demonstra că şi un chitarist român poate reuşi acolo unde a reuşit celebrul B. B. King. La început, a cîntat în cluburile din Chicago. Apoi s-a mutat în New York, unde a concertat în cluburi celebre ca Decade, Bitter End, Red Lion, ş.a. Apoi a plecat în turneu cu o cîntăreaţă de country din Nashville, cu care a colindat toată America. Apoi s-a stabilit în Las Vegas, unde a cîntat în cluburi şi cazinouri şi a predat lecţii de chitară. În noiembrie 2003, A.G. Weinberger s-a întors acasă învingător din Statele Unite. El şi-a atins scopul - a semnat un contract cu o casă de discuri americană, Heart And Soul Records. Întîiul album american semnat A.G. Weinberger a fost înregistrat la începutul acestui an (2005), la Nashville, Tennessee, urmînd a fi lansat pe piaţa din SUA în scurt timp.


 16 octombrie, ora 19.00, Sala "Elvira Popescu" a Institutului Francez
Emy Drăgoi Quartet - Swing De Paris (Franţa)

Emy Drăgoi (acordeon), Rodolphe Raffalli (chitară), Samy Daussat (chitară), Arthur Balogh (bass)

La 20 de ani, Emy Drăgoi, ajuns în Franţa, este primit de acordeonistul şi pedagogul Jean Demeaux. Intră în orchestra P. Label, la Tours, şi se înscrie la şcoala de jazz Bill Evans din Paris, la secţiunea pian. Aici îi întâlneşte şi cânta cu virtuozii jazz-ului, Florin Niculescu, Costel Niţescu şi maeştrii acordeonului, Daniel Colin, Armand Lasagne, Jean Corti, Yves Fontaine, Isabelle Durand. Înregistrează primul album intitulat Accordéon Steeple cu pianistul Antoine Hervier, într-o îmbinare a stilurilor clasic şi jazz. Cel de-al doilea album, La ballade de Claudia , este consacrat jazz-ului. Apreciat atât pentru muzica musette, clasică sau de jazz, acest mare admirator al lui Azzola, Eric Bouvelle, Richard Galliano, Emy Drăgoi este un virtuoz remarcabil, dotat cu o inteligenţă muzicală excepţională, ştiind să se pună în valoare prin arta sa, pe care o transmite şi tinerilor.


 16 octombrie, ora 19.00, Sala ArCuB
Sorin Romanescu Trio (România)

Sorin Romanescu (chitară), Vlad Popescu (baterie), Vlaicu Golcea (contrabas)

Începînd pe la 17 ani studiul chitarei - deşi absolvent al liceului teoretic şi al Politehnicii spre care îl îndrumaseră părinţii - Sorin Romanescu (venit pe lume la 1 iunie 1968) a optat ireversibil pentru cariera de muzician la care visa încă din copilărie. Emul al Cursului de improvizaţie susţinut de Marius Popp la Şcoala Populară de Artă apoi student la Universitatea Naţională de Muzică, unde i-a avut drept mentori, printre alţii, pe Dan Dediu şi Mircea Tiberian, artistul care crede cu tărie în destinul muzicii creative - fie ea jazz ori alte întruchipări structural-expresive, îşi împarte timpul neodihnei între studiul asiduu al instrumentului, activitatea interpretativă atît pe scenă cît şi în studio, şi preocupările componistice. Atras şi de alte compartimente, precum muzica pentru balet contemporan, a avut colaborări fructuoase cu diverşi coregrafi profesionişti, între care Vava Ştefănescu, dar numele său a putut fi întîlnit deopotrivă pe genericul unor manifestări de tipul Multisonic Fest ori Săptămîna muzicii contemporane.

Pe lîngă conlucrările cu muzicieni notorii ai jazz-ului autohton - Marius Popp, Mircea Tiberian, Garbis Dedeian - ghitaristul Sorin Romanescu a aflat în ultimii ani afinităţi temperamentale şi corespondente spirituale cu colegi de generaţie, precum bass-istul Vlaicu Golcea, vocalistele Maria Răducanu, Marta Hristea, saxofonistul Cristian Soleanu, bateristul Vlad Popescu. Mărturii ale reuşitei stau albumele discografice Pe vale, Colinde cu Trio-ul Răducanu-Golcea-Romanescu, Non Entropy cu formula East Village, Scared Of Jazz cu grupul Aievea, Iordache Friday featuring Tom Smith cu Quintetul Mihai Iordache şi altele, seturi de înregistrări în care sînt investigate temerar teritorii ale originalităţii. În această ordine de idei, semnalăm formula Sorin Romanescu / Vlaicu Golcea / Vlad Popescu ce va etala în Festival cu un program de compoziţii proprii.


 16 octombrie, ora 19.00, Sala ArCuB
Liviu Mărculescu - "Trio Contemporan" + 1 (România, Italia)

Liviu Mărculescu (trombon), Oana Severin (voce, vioară), Silviu Cilinschi (pian), Filipo Ianiceli (percuţionist)

Născut în Constanţa (la 16 august 1957) dar activînd de decenii în Moldova - Botoşani şi Iaşi - Liviu Mărculescu s-a afirmat ca un valoros instrumentist în aria marii muzici, simfonice şi de cameră, dar şi în jazz, în acest compartiment făcîndu-se cunoscut prin anii '80, mai ales ca partener al vocalistei pianiste Anca Parghel cu care a avut apariţii notabile şi peste hotare. Spirit întreprinzător, s-a remarcat prin conlucrări diverse cu muzicieni concitadini, conaţionali şi străini, nu doar ca instrumentist improvizator dar şi ca şef de formaţie şi aranjor apt a se raporta unor stiluri diverse, de la cel tradiţional la cele moderne. Recent, alături de soţia sa Mihaela, Liviu Mărculescu s-a implicat artistic şi organizatoric în reuşitul serial de nouă concerte Jazz în... cartier realizat în municipiul moldav la finele verii şi începutul toamnei 2005, cu participarea mai multor instrumentişti ieşeni, ca şi a unor cunoscuţi invitaţi din domeniile jazz-ului şi blues-ului, precum Marius Popp, Anca Parghel, Ozana Barabancea, A. G. Weinberger, Berti Barbera, Vali SirBlues Răcilă şi alţii.

Doritor a aduce un suflu nou, o trăsătură de insolit prin repertoriul abordat, cuprinzînd inclusiv compoziţii originale, Trio Contemporan este grupul întemeiat cu cîţiva ani în urmă de Liviu Mărculescu, împreună cu doi mai tineri coechipieri, Oana Severin - o voce deosebită prin întindere, culoare timbrală, forţă şi prestanţă şi totodată o violonistă virtuoză - şi talentatul pianist Silviu Cilinschi, nu de mult absolvent al Secţiei de Jazz iniţiată şi coordonată de Romeo Cosma la Universitatea de Arte "George Enescu". În recitalul pregătit pentru prezentul Festival, celor trei li se va alătura percuţionistul italian Filipo Ianiceli - de aici şi sufixul "+ 1" alipit denominaţiei grupului.


 16 octombrie, ora 19.00, Sala ArCuB
Jarosław ¦mietana Quartet (Polonia)

Jarosław ¦mietana (chitară), Piotr Wylezol (pian), Adam Kowalewski (contrabas), Adam Czerwinski (percuţie)

Jarosław ¦mietana este considerat unul dintre cei mai mari muzicieni polonezi de jazz. Ani la rând a fost apreciat de critici ca fiind chitaristul polonez numărul 1. Câştigător al premiului Fryderyk '98 pentru albumul Songs and Other Ballads, ¦mietana a condus legendarul grup de jazz Extra Ball (1975-1981), precum şi formaţiile Sounds, big band-ul Symphonic Sound Orchestra, Polish Jazz Star Bands. De asemenea, a fost co-lider al faimosului cvartet Namysłowski-¦mietana. Artistul polonez a concertat la mari festivaluri alături de Art Farmer, Mike Stern, Vince Mendoza, Freddie Hubbard, Gary Bartz, Andy McKee.

Chitaristul ¦mietana este şi un talentat compozitor, având peste 200 de lucrări şi 23 de discuri lansate. În ultimii ani, artistul împreună cu nume mari ale jazz-ului mondial au pus bazele a numeroase şi interesante proiecte de jazz.

Pianistul Piotr Wylezol (24 de ani) a studiat la Academia de Muzică din Katowice, unde în prezent este cadru didactic. Laureat al mai multor concursuri internaţionale, artistul este considerat o prezenţă extraordinară pe scena jazz-ului polonez. A concertat alături de artişti precum: Janusz Muniak, Tomasz Szukalski, Gary Bartz.

Adam Kowalewski, unul dintre cei mai buni contrabasişti polonezi ai momentului, a colaborat cu Piotr Wojtasik, Adam Pieronczyk, Leszek Mozdzer, Janusz Muniak, Tomasz Szukalski, Tomasz Stanko, Dave Friedman, Danny Goodhew, Gary Bartz, John Abercrombie, John Purcell.

Adam Czerwinski este un excelent percuţionist, cu un simţ deosebit al improvizaţiei. Se remarcă prin agilitate, fantezie şi originalitate interpretativă. A concertat alături de Larry Goldings, Darek Oleszkiewicz, Bennie Maupin.


 17 octombrie, ora 19.00, Sala ArCuB
Ştefan Lovin Solo - pian (România)

Născut în Tulcea, la 21 februarie 1980, Ştefan Lovin este student în anul V al Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti, la secţia studii muzicale teoretice. Începând din 2003, prezintă în cluburile bucureştene proiecte diverse, singur sau alături de grupul Confusion. În mai 2005, participă la Galele Studenţeşti din cadrul Festivalului Internaţional de Jazz de la Sibiu, cu un concert de pian solo.

În discursul muzical pe care îl abordează, Ştefan Lovin urmăreşte o fuziune stilistică bazată pe limbaje folclorice est-europene şi extra europene, intrând în dimensiunea vibrantă a etno-jazz-ului, precum şi pe principii muzicale repetitive specifice lui Keith Jarrett, pe care îl şi consideră model. În tehnica improvizatorică solo se simte atras de ideea unor asociaţii stranii de instrumente sau mijloace componistice diferite între ele, principii aleatorii suprapuse unei dimensiuni melodice consonante.

În peisajul jazz-ului românesc contemporan, Ştefan Lovin se anunţă o prezenţă interesantă, promisiunea unui viitor muzician stăpânit de curiozitatea experienţei inovatoare.

 17 octombrie, ora 19.00, Sala ArCuB
Marius Popp & Peter Wertheimer Duo (România, Israel)

Marius Popp (pian), Peter Wertheimer (saxofon), Invitaţi: Alin Constanţiu (saxofon), Garbis Dedeian (saxofon), Eugen Nichiteanu (baterie), Eugen Tegu (bas)

Cu numele său apărut încă din 1975 în volumul Eurojazz Personalities, cu nenumăratele evoluţii în faţa publicului ca mînuitor al claviaturii şi lider al unor formaţii de componenţă diversă, cu bagajul de prolific compozitor / aranjor, cu preocupările didactice vădite ca iniţiator al primului Curs de improvizaţie în jazz pe care îl conduce şi acum la Şcoala Populară de Artă, ca profesor la Liceul de Muzică şi Conservator, ca autor al unui preţios Tratat de armonie aplicativă, cu un bogat palmares de premii acordate de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor şi de UNITER, Marius Popp traversează dezinvolt bariera cronologică a celor şaptezeci de toamne, vădind un tonus fizic şi psihic de invidiat, artistul avînd încă multe de spus în toate domeniile care l-au consacrat!

Ca şi cu cîţiva ani ani în urmă cînd realiza albumul discografic Flaşnetarium şi apărea pe podiumul Festivalului bucureştean, Marius Popp doreşte să se exprime pe sine împreună cu un vechi prieten şi partener, Peter Wertheimer, saxofonist improvizator de marcă (născut la 21 iulie 1947 la Satu Mare), emigrat în 1977 în Israel după ce se afirmase cu prestanţă pe scenele româneşti , cei doi alcătuind un tandem instrumental substanţial, apt a încrusta imagini sonore memorabile, guvernate de trăirea intensă a emoţiei autentice. Ei îi vor avea ca invitaţi pe saxofoniştii Alin Constanţiu, Garbis Dedeian, bateristul Eugen Nichiteanu, bass-istul Eugen Tegu, cu care Marius Popp a colaborat în repetate rînduri...


 17 octombrie, ora 19.00, Sala ArCuB
Romeo Cosma "Electricombo" (România)

Romeo Cosma (claviatură), Ion Baciu jr. (claviatură), Vlaicu Golcea (bass)

Născut la 13 noiembrie 1955, Romeo Cosma este absolvent al Secţiei Compoziţie la Universitatea de Arte "George Enescu" din Iaşi şi membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România. Domeniul în care excelează rămîne arealul creaţiei, Romeo Cosma etalînd o forţă aparte a inspiraţiei ca şi o deosebită abilitate în mînuirea modurilor, a armoniilor, a arhitecturilor muzicale. La fel de importantă ca şi realizările componistice graţie cărora a fost premiat în mai multe rînduri, s-a vădit vocaţia sa de dascăl. Încă înainte de a întemeia Clasa de jazz de la Universitatea de Arte "George Enescu", unde lucrează efectiv în calitate de cadru didactic universitar, "şi-a exersat mîna" înfiinţînd Studioul de interpretare în jazz şi muzică uşoară - o veritabilă pepinieră de tinere speranţe, vocaliste şi instrumentişti, parte dintre aceştia devenindu-i apoi studenţi. Drept mărturii ale unui bun spirit organizatoric, ale implicării şi responsabilităţii, Romeo Cosma a iniţiat suitele de gale concertistice "Festi-Jazz" (metamorfozate apoi în "Festi-Jazz & Blues") numărînd mai multe ediţii; a fondat Clubul de jazz ce poartă numele regretatului Richard Oschanitzky; a susţinut un ciclu de concerte la Filarmonica "Moldova" ilustrînd evoluţia jazz-ului şi a organizat o serie de concursuri de creaţie şi interpretare destinate studenţilor (din Iaşi şi din toată ţara), gîndite drept oportune forme de emulaţie artistică. Romeo Cosma s-a distins şi prin prezenţe în străinătate - Republica Moldova, Germania, Franţa, SUA etc. De menţionat interesantul album de autor "Solo Piano în Paris" (Editura Muzicală), CD reunind cîteva dintre cele mai inspirate compoziţii proprii înregistrate de pianistul compozitor într-un studio din capitala Franţei; pentru acest album, a fost răsplătit cu Premiul pentru cea mai valoroasă realizare discografică de jazz pe 2002 atribuită de juriul Galei Premiilor de Jazz organizată de Societatea Română de Radiodifuziune.

Definind un neobişnuit ambient sonor acustic-electronic, pianiştii Romeo Cosma şi Ion Baciu jr. care vor evolua pe claviaturi electronice, vor fi însoţiţi de Vlaicu Golcea în ipostază de bass-ist şi de mînuitor al unor auxiliare tehnice de tipul "live electronics" - computer şi rhythm machine.


 18 octombrie, ora 19.00, Sala Radio
Johnny Răducanu & Harry Tavitian Duo (România)

Contribuţia artistului septuagenar, Johnny Răducanu, la propagarea şi impunerea jazz-ului, aici şi aiurea, apare realmente dificil de estimat în doar câteva rânduri. Ceea ce va dăinui şi dincolo de existenţa sa pământeană este rezultatul intenţiei acelui creator care nu se mulţumeşte să reproducă doar litera unei partituri existente. Creaţii precum "Blues Unison", "Jocul ţambalelor", "Octombrie Song", "Mâinile olarului", "Cântecul codrului", "Doiniţa", "Confesiuni", "Baladă lăutărească", "Serpentine", "Vechi tezaur", "Alean", "Horă la Măcin" şi atâtea altele sunt piese ce nu se nasc în fiecare zi... Parte dintre acestea au apărut transcrise în volumul de creaţii proprii tipărit la Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, altele au fost cuprinse în "copertele de sunet" ale discografiei sale de autor şi au făcut obiectul numeroaselor înregistrări efectuate la Radio România. Deopotrivă semnificativ pentru valoarea creaţiei lui Johnny Răducanu este faptul că unele dintre compoziţiile sale au fost preluate şi de jazzmani străini. La bogata zestre de distincţii primite de maestru se adăugă "Premiul de excelenţă" oferit în februarie 2004, în cadrul "Galei Premiilor de Jazz" ale Societăţii Române de Radiodifuziune.

Muzica lui Harry Tavitian (născut la Constanţa, la 11 august 1952) se caracterizează prin deschidere către influenţe multiple şi printr-o mare capacitate de sinteză. Putem vorbi despre un stil propriu, inconfundabil, bine definit în noul jazz est-european, prin diversele sale experimente artistice. Se regăsesc într-un fascinant mixtum compositum influenţe ale unor Thelonious Monk, Mal Waldron, Cecil Taylor, Dollar Brand, structuri ale muzicii de cameră contemporane, inflexiuni de blues, muzică medievală, folclor din Balcani. Rădăcinile armeneşti ale artistului sunt, de asemenea evidente. Predomină dincolo de alte influenţe, un puternic caracter etnic. Indiscutabil, Harry Tavitian este pasionat de sincretismul artelor. Drept mărturii ale acestui concept, menţionăm elementele de teatru instrumental şi de costumaţie ale apariţiilor în concertele sale (în formulele "Creativ", "Orient Express" etc.) şi muzica de scenă (live) scrisă la piesele "Furtuna" de Shakespeare, "Melissa" de Kazantzakis şi "Orgasm" de Vlad Zografi. Harry Tavitian a susţinut recitaluri şi a participat la festivaluri importante în România, Rusia, Lituania, Franţa, Italia, Germania, Bulgaria, Portugalia, Republica Moldova, Iugoslavia, Polonia, Scoţia, Ungaria, Grecia, Turcia, Olanda, SUA, Armenia (ca invitat personal al preşedintelui acestei ţări), Slovacia, Elveţia, Cehia, Austria, Slovenia. În cei 30 de ani de activitate, Harry Tavitian a colaborat cu numeroşi jazzmani români şi străini, una dintre cele mai gustate alăturări scenice fiind tandemul Harry Tavitian - Johnny Răducanu.


 18 octombrie, ora 19.00, Sala Radio
Badileiras / Jazz-Samba Do Mar Negro (România, Germania, Brazilia)

Decebal Bădilă (chitară bas), Marcinho Eiras (chitară), Cristian Soleanu (saxofon), Vlad Popescu (baterie), Badileira

Jazz-samba do Mar Negro este un proiect muzical ce a luat fiinţă la ideea lui Decebal Bădilă de a pune alături de colaboratori mai vechi ai săi - Cristian Soleanu şi Vlad Popescu - un invitat special din Brazilia, ghitaristul Marcihno Eiras. Proiectul conţine muzică braziliană, compoziţii de grup şi melodii din repertoriul standard de jazz.

De-a lungul timpului, Decebal Badila a cântat cu diverşi muzicieni ca: Sammy Nestico, Clark Terry, Bob Mintzer, Larry Coryell, Chaka Khan, The Temptations, Bireli Lagrene, Marc Russo, Markus Stokhausen, Eugen Ciceu. În 1995, debutul său discografic "Nothing but Bass" a fost un real succes, apreciat ca atare de presa de specialitate, cu acest album Decebal Bădilă aşezându-se între muzicienii de vârf ai acestui instrument prin tehnica desăvîrşită, muzicalitate şi talent componistic.

Născut în Sao Paolo, chitaristul Marcinho Eiras este un muzician autodidact, care şi-a dezvoltat o tehnică specială de a cînta la instrument, pe nume tapping, ce-i permite folosirea simultană a două chitare.

Încă din 1987, saxofonistul Cristian Soleanu s-a implicat în diferite proiecte de jazz, alături de Mircea Tiberian, Dan Ionescu, Decebal Bădilă, Lucian Ban, Ion Baciu jr., Burton Greene, Ray Mantilla, Tom Smith, Christian Ancher Grøn, Johnny Răducanu, Aura Urziceanu, Anca Parghel, Sam Newsome, Marta Hristea. Susţine turnee în Europa cu producţii de teatru şi concerte la festivaluri şi cluburi de jazz - Grecia, Franţa, Suedia şi Bulgaria.

Bateristul Vlad Popescu a colaborat atât cu muzicieni de jazz, cât şi cu Filarmonica "George Enescu", Orchestra Naţională Radio, Big Bandul Radio, ansambluri de percuţie, muzică contemporană. În 1999 este premiat la Festivalul de jazz Costineşti.


 18 octombrie, ora 19.00, Sala Radio
Budapest Ragtime Band (Ungaria)

Tibor Antal (vioară), Tamás Diószegi (trombon), Gábor Farkas (clarinet, saxofon), László Galyas (trompetă), Ferenc Gayer (contrabas), Forgacs Laszlo "Papa Fleigh" (trompetă, vocal), Ferenc Stein (pian), János Weszely (tobe)

Formaţia Budapest Ragtime Band s-a înfiinţat în anul 1980 din absolvenţi ai institutului pedagogic de muzică, respectiv ai Academiei de Muzică. Pe lângă păstrarea tradiţiei muzicii ragtime, formaţia şi-a propus popularizarea şi revigorarea a mai multor genuri muzicale tradiţionale americane. Formaţia a scos din sertare partiturile prăfuite scrise original pentru pian şi le-a transcris pentru o componenţă de 8-10 membri. Tinerii muzicieni dispuneau de o pregătire de specialitate şi de instrumente excelente, ceea ce a făcut posibilă găsirea unor soluţii de transpunere cu totul deosebite. Ulterior şi-au îmbogăţit repertoriul cu melodii swing, şlagăre dixieland, solo-uri instrumentale de virtuozitate, dar şi prelucrări parodizante ale unor teme de muzică clasică (Dansul săbiilor, Dansurile ungare de Brahms etc.).

Formaţia susţine anual aproximativ 150 de concerte. A concertat şi în sala mare a Filarmonicii din Berlin, a avut mai multe turnee în Anglia, dar a concertat şi în Insulele Canare, în Statele Unite ale Americii, a participat la mai multe festivaluri din Germania, Elveţia, Polonia, Italia şi Mexic. De asemenea s-a făcut cunoscută şi în România, susţinând concerte la Bucureşti, Braşov, Odorheiu-Secuiesc. A urcat pe scenă alături de nume mari ca de exemplu Dave Brubeck, Chris Barber, Clark Terry, John Scofield, Johnny Griffin.

De la înfiinţare, formaţia Budapest Ragtime Band a lansat unsprezece albume şi deja pregăteşte următorul CD, care cuprinde exclusiv prelucrări ale unor şlagăre maghiare.

Formaţia este o prezenţă permanentă în emisiunile de divertisment ale posturilor americane ABC şi MTV, respectiv ale posturilor germane ARD şi ZDF, precum şi ale posturilor din Ungaria.


 19 octombrie, ora 19.00, Sala ArCuB
Face The Music Septet (Germania)

Şi Baku (vocal), Siggi Stehle (claviatură), Johannes Steidle (claviatură), Wolker Wagner (saxofon), Leopold Reisenauer (trompetă), Florian King (bas), Hermann Heidenreich (baterie), Înfiinţat în 2003 de doi pianişti, Siggi Stehle şi Johannes Steidle, grupul "Face The Music" s-a dezvoltat permanent, atât ca număr de membri, astăzi devenind septet, cât şi ca profesionalism şi expresivitate.

"Cântăm o muzică realmente bună" declară membrii grupului, şi chiar asta este ceea ce constată auditorii care au ocazia de a-i urmări într-un concert. Alcătuit din muzicieni cu experienţă, Face The Music etalează un repertoriu în care compartimentele jazz, pop, electro şi drum & bass se combină perfect în jurul vocii de excepţie a solistei Şi Baku. Alături de ea sunt Siggi Stehle şi Johannes Steidle - claviaturi, membri fondatori, Wolker Wagner - saxofon, Leopold Reisenauer- trompetist de origine română (profesor şi dirijor de big band), Florian King - bas şi Hermann Heidenreich - baterie.

"Face The Music" este o prezenţă inedită în jazzul german, un sunet nou şi personal, o prezenţă scenică emoţionantă.


 19 octombrie, ora 19.00, Sala ArCuB
Balkadjé (Franţa)

Loïc Le Guillanton (chitară), Nolwenn Leizour (contrabas), Arthur de la Taille (chitară), Thomas Bienabe (oud), Richard Jaulin (bodhran)

Reuniţi în jurul chitaristului şi compozitorului Loïc le Guillanton, această formaţie se aventurează la răscrucile Europei contemporane. Muzica lor,un adevărat mozaic de culturi şi culori, se înscrie cu siguranţă în modernitate. O întâlnire reuşită între culturi la fel de diferite ca şi jazz-ul, flamenco, muzica estică, dar şi tradiţia "manouche". Ei ştiu să asocieze cu inteligenţă şi sensibilitate instrumente foarte diverse. Experienţa acestor muzicieni contribuie la crearea sound-ului Balkadjé, dezvoltând climate propice improvizaţiei şi implicându-se cu entuziasm în formarea tradiţiilor de mâine. De la o frontieră la alta, "Balkadjé" este albumul unei călătorii muzicale.


 19 octombrie, ora 19.00, Sala ArCuB
Teodora Enache & Theodosii Spasov Quintet (România, Bulgaria, Franţa, Macedonia)

Teodora Enache (vocal), Theodosii Spassov (kaval), Sasho Gigov (percuţionist), Pedro Negrescu (contrabas), Sorin Romanescu (chitară), Invitat: Emy Drăgoi (acordeon)

Tînără studentă în domeniul matematicilor, cîntînd şi acompaniindu-se la ghitară ca artistă amatoare, Teodora Enache (născută la Oneşti, la 30 septembrie 1967) s-a simţit la un moment dat atrasă, apoi fascinată de jazz. După ce a primit un stimulativ Premiu de debut la ediţia 1990 a Festivalului sibian de jazz şi a colaborat ocazional cu diverşi instrumentişti pe care i-a convins să o însoţească în apariţiile ei, între care Titel Popovici, Romeo Cosma (Iaşi), Andrei Colompar (Sibiu), Teodora Enache a fost (re)descoperită de Johnny Răducanu în 1992. Sub exigenta îndrumare a maestrului, a învăţat mulţime de teme standard, s-a familiarizat cu armoniile, cu arhitecturile jazz-ului, şi-a ameliorat tehnica improvizaţiei, dobîndind - ca să folosim cuvintele cîntăreţei - "un nou certificat de naştere" în acest compartiment al artei sunetelor. Eforturile ei zilnice de autodepăşire nu au rămas fără consecinţe. Intuind talentul, dăruirea, voinţa de a evolua, creşterea valorică rapidă, mentorul ei i-a acordat o veritabilă şansă, aceea de a deveni solista grupului său numit "Johnny Răducanu & Friends". Au urmat, cum era şi firesc, prezenţe pe scene de club (în fiecare duminică, la Clubul "Lăptăria lui Enache"), de concert şi de festival, în ţară şi peste hotare, în Italia, Franţa, Ungaria, Elveţia, Germania, şi peste ocean, înregistrări discografice alături de grupul lui Johnny Răducanu dar şi sub nume propriu, precum CD-ul intitulat "On The Sunny Side Of The Street" realizat împreună cu grupul apreciatului pianist italian Guido Manusardi. Pe lîngă temele standard, Teodora Enache s-a vădit o înzestrată tălmăcitoare a creaţiilor profesorului său dar şi a vechilor cîntece folclorice româneşti. Apare adesea cu grupul propriu "4-Given". Un nou pas spre consacrare l-a constituit colaborarea vocalistei cu apreciatul ghitarist american de culoare Stanley Jordan, cu care vocalista a evoluat în luna iulie 2004, la marele Festival Internaţional de Jazz de la Montreux, Elveţia, apoi şi la Festivalul "Gărâna 2005" iar recent, la Budapesta.

Pus sub amprenta "etno-jazz", recitalul ei în cadrul Festivalului bucureştean va oferi publicului contactul nemijlocit cu arta unor coechipieri instrumentişti de valoare: admirabilul saxofonist bulgar Teodosii Spassov (cîntînd şi la caval), Emy Drăgoi - virtuoz acordeonist francez de origine română, Sasho Gigov - viguros percuţionist din Macedonia, bass-istul Pedro Negrescu şi chitaristul Sorin Romanescu.


 19 octombrie, ora 21.00, Green Hours
Nicolas Simion Band & Paris - Transylvania Express (România, Franţa)

Nicolas Simion (saxofon), Olivier Gatto (contrabas), Alexandru Anastasiu (vibrafon), Benjamin Henocq (baterie)

"Începutul este făcut printr-un "Cântec de leagăn" şi încheierea cu un "Colind", aş spune că am urmat un fel de ritual, ca şi cum am fi început o plimbare imaginară din anii copilăriei până la sărbătorile Crăciunului... străbătând acel spaţiu mioritic atât de bine descris de Lucian Blaga. Practic, muzicienii şi-au adus aportul prin experienţa şi personalitatea lor, îmbogăţind paleta sonoră cu multă sensibilitate şi dăruire! De fapt, se poate vorbi de un jazz românesc adevărat, cântat cu multă pasiune de muzicieni străini! Aici aş dori să menţionez intenţia mea de ani de zile, de a continua ceea ce Jancsy Körössy şi Richard Oschanitzky au început prin anii '60, ei fiind pionierii adevăratului jazz românesc, cei care au avut curajul să cânte şi să compună piese de jazz în stil românesc, precum au făcut Enescu şi Bartok în felul lor, la începutul secolului XX! Putem auzi acel minunat "interplay" care se realizează într-un mod foarte natural, fiecare ascultând şi comentând ideile propuse de un instrumentist sau altul. De fapt, acesta este unul din cei mai importanţi factori care se pot realiza într-o colaborare cu muzicieni de jazz în general, ascultând şi lăsându-te dus de valul muzicii, plutind în afara spaţiului şi timpului! "(Nicolas Simion)


 20 octombrie, ora 19.00, Sala Radio
Jancsi Körössy & Ramona Horvath Duo (SUA, România)

Jancsi Körössy (pian), Ramona Horvath (pian)

Pe drept cuvînt considerat ca un deschizător de drumuri în jazz-ul autohton şi unul dintre pianiştii improvizatori de prestigiu, nu doar ai ţării ci şi ai lumii, Jancsi Körössy va împlini în curînd venerabila etate de 79 de ani, evidenţiindu-se astfel ca decan de vîrstă al muzicienilor români de gen. De 37 de ani emigrat din ţara natală, muzicianul (născut la Cluj în cea de a 26-a zi a lui decembrie 1926) a revenit în mai multe rînduri în România, începînd cu anul 1993. Astfel, a fost aplaudat la Braşov, la Costineşti şi Galaţi, la Cluj, Ploieşti şi mai ales la Bucureşti. Prea puţin sau deloc cunoscut de tinerii din zilele noastre, muzicianul rămîne demiurgul încă de acum 40 de ani al ideii de reformulare în limbajul jazz-ului a unor inflexiuni şi ritmuri specifice folclorului nostru. A fost unul dintre primii promotori în ţară ai stilului "free". Ne referim la perioada afirmării sale ca unul dintre cei mai pregnanţi pianişti de jazz din Europa, atestate de sufragii unanime primite din partea publicului şi a specialiştilor la Festivalurile Internaţionale de Jazz de la Praga (1960), Varşovia (1961), Budapesta (1962), tot din acei ani datînd primele sale înregistrări discografice reunite în albumele "Iancsi Körössy - Jazz Recital" (Supraphon), "Iancsi Körössy Plays His Own Compositions" (Supraphon), "Körössy János és együttes" (Qualiton), "Jancsi Körössy - Seria Jazz nr. 1" (Electrecord, reeditat în 1993 în Colecţia "Jazz Restitutio"). Plecat din ţară la finele anilor '60, muzicianul a înregistrat în Germania la Casa MPS excelentul album "Identification" (de curînd reeditat pe CD de o firmă discografică japoneză), stabilindu-se în cele din urmă în Atlanta, Georgia, Statele Unite ale Americii. Dintre reuşitele perioadei americane, sînt de menţionat înregistrările dublului album cu prelucrări după temele grupului Beatles şi discul cu cîntece franceze, iar în 1981, dublul CD realizat cu quartetul apreciabilului saxofonist Zoot Sims.

Din nou acasă în anul 2005, Jancsi Körössy a efectuat un set de înregistrări în studiourile Societăţii Române de Radiodifuziune, într-o formulă interesantă avînd ca nucleu două piane, unul mînuit de protagonist iar celălalt de eleva sa, virtuoza instrumentistă bucureşteană Ramona Horvath (născută la 9 septembrie 1975, absolventă de conservator la Secţia Pian principal) - formulă în care cei doi se prezintă şi în contextul Festivalului de Jazz, cu un program anume finisat pentru acest eveniment

 20 octombrie, ora 19.00, Sala Radio
Big Band Radio (România, Danemarca, Austria)

Christian Ancher Grøn (dirijor), Invitat: Nicolas Simion (saxofon)

Ansamblul îşi desfăşoară activitatea din 1949, timp de patru decenii fiind condus de către dirijorul şi compozitorul Sile Dinicu, urmat la pupitru de către Cornel Popescu, Ion Cristinoiu şi, mai recent, de Ionel Tudor.

În cadrul acestei îndelungi existenţe artistice, formaţia a realizat numeroasele prestaţii menite a completa, din perspectiva divertismentului, prezenţa radioului în viaţa spirituală românească - muzica uşoară, estradă, jazz - prin înregistrări, emisiuni şi concerte de stagiune.

Referitor la activitatea Big Band-ului Radio în domeniul jazz-ului, amintim marcantele sale prezenţe la deschiderea Clubului de Jazz "Bucureşti" (1968), la inaugurarea Student Jazz Clubului din capitală (1973), la Festivalurile de Jazz de la Ploieşti (1969, 1970, 1971), la Festivalul sibian de Jazz încă de la prima sa ediţie (1974), numeroasele concerte susţinute la sediu, în Sala Radio, înregistrările care, alăturate, ar putea genera un întreg serial discografic.

Dirijorul invitat (care nu se află pentru prima oară la pupitrul Big band-ului Radio) va fi apreciatul şef de orchestră, profesor universitar şi saxofonist danez Christian Ancher Grøn (născut la 10 aprilie 1943 la Copenhaga), un muzician cu majusculă ale cărui merite au fost recunoscute şi recompensate prin distincţii internaţionale ca şi prin cooptarea sa de către Comitetul "Asociaţiei Muzicienilor de Jazz" din Danemarca. Este de asemenea invitat ca solist instrumentist, saxofonistul austriac de origine română Nicolas Simion.

 20 octombrie, ora 19.00, Sala Radio
Benny Golson Quartet (SUA, Franţa, Grecia)

Benny Golson (saxofon), Giorgos Kontrafouris (pian), Olivier Gatto (contrabas), Keith Copeland (baterie)

Născut pe 25 ianuarie 1929, în America, Benny Golson este saxofonist, compozitor şi aranjor. În anii liceului, la Philadelphia, începe colaborarea cu o serie de muzicieni ce aveau să se afirme, precum John Coltrane, Red Garland, Jimmy Heath, Percy Heath, Philly Joe Jones şi Red Rodney. După absolvirea facultăţii Howard University, Benny Golson intră în formaţia "Bull Moose Jackson's Rhythm and Blues Band", în care Tadd Dameron, artistul pe care saxofonistul îl considera ca având cea mai mare influenţă asupra compoziţiilor sale, era pianist la acea vreme. În perioada 1953-1959, Benny Golson cânta cu formaţia lui Dameron, iar apoi cu cele ale lui Lionel Hampton, Johnny Hodges, Earl Bostic, Dizzy Gillespie, Art Blakey şi "Jazz Messengers". A compus melodii de referinţă, precum "I remember Clifford", "Stable Mates", "Killer Joe", "Whisper Not" and "Along Came Betty". Între anii 1959 şi 1962, Benny Golson a condus grupul Jazztet, împreună cu Art Farmer. Apoi abandonează jazz-ul şi timp de 12 ani se concentrează pe muzica din studio şi orchestră. În această perioadă, artistul compune pentru show-uri de televiziune, precum Ironsides, Room 222, MASH şi The Six Million Dollar Man. Pe la jumătatea anilor '70, Golson se întoarce la muzica de jazz. În 1983 relanseaza formaţia Jazztet.

În 1995, muzicianul primeşte premiul "Jazz Masters Award of the National Endowment for the Arts".

Percuţionist recunoscut la nivel mondial, compozitor şi profesor, Keith Copeland s-a născut la New York şi a crescut în Jamaica Queens.

În ultimii 12 ani de când s-a stabilit în Germania, Copeland a avut numeroase turnee în Europa şi SUA, alături de Karl Heinz Steffens, David Gazarov, Tony Lakatos, Jimmy Woode, Ann Malcolm, Jürgen Seefelder, Sonny Fortune, Ernie Watts, Jesper Lundgaard's Copenhagen Repertory Quartet, Bill Molenhof, Sigurd Ulveseth, Ulf Radelius, Dusko Goykovich, Piero Odorici, Antonio Ciacca, Niels Jürgen Steen's A-Team, Marko Tamborini, Dado Moroni, Ray Mantilla, Joan Faulkner, Jeannie Bryson, Shawn Monteiro, Joshua Breakstone, Rory Stuart, Armen Donelian, Benny Golson, Houston Person, Jimmy Heath, Roger Menillo şi mulţi alţii.