A doua săptămână la Bucureşti Jazz Festival 2005

 21 octombrie, ora 19.00, Sala ArCuB
Christof Lauer & Jens Thomas Duo (Germania)

Christof Lauer (saxofon), Jens Thomas (pian)

Saxofonistul Christof Lauer a fost considerat pentru mult timp "muzicianul muzicienilor", fiind artistul favorit din generaţia sa, datorită dezinvolturii cu care îsi exprimă propriul stil - un stil în care se împletesc energia, disciplina şi forţa artistică - care pentru Christof este mai presus decât orice modă şi tendinţe. De-a lungul anilor, muzica sa a evoluat, a ajuns la maturitate, esenţa acesteia continuând să fie un amalgam de influenţe diverse: muzică soul jazz-funk, The Honkers din anii '50, sensibilitatea lui Ben Webster şi energia impulsivă a lui John Coltrane.

În 1999, îl întâlneşte pe marele pianist Jens Thomas, acest moment anticipând o lungă colaborare şi prietenie.

Colaborarea lor s-a concretizat printr-un prim album duo, Shadows in The Rain, în care melodiile cântăreţului Sting sunt reinterpretate într-o manieră cât se poate de originală. Albumul a câştigat premiul criticilor de jazz din Germania şi premiul acordat de către revista franceză "Jazzman". Ca urmare a succesului primului album, cei doi au şansa să participe la o serie de festivaluri de prestigiu în Europa şi Asia, precum Paris Jazz Festival. Al doilea proiect al celor doi artişti a constat în albumul Pure Joy, melodiile fiind de această dată creaţii proprii. "Uimitor, melodii excepţionale, cântate de doi dintre cei mai mari artişti care pot fi ascultaţi în momentul de faţă pe scena jazz-ului european", se scria în revista germană "Jazzpodium", iar ziarul "Westdeutsche" Allgemeine Zeitung s-a afirmat: "Christof Lauer şi Jens Thomas au adus lumii jazzului o frumuseţe şi un noncomformism fără limite. Cine ştie câte surprize ne-au mai pregătit aceşti muzicieni nemaipomeniţi!"


 21 octombrie, ora 19.00, Sala ArCuB
Mediterraneo (Bulgaria, Muntenegru, Grecia, Franţa)

Olivier Gatto (contrabas), Lydia Filipovici (vocal), Stefano Lucchini (baterie), Teodosii Spassov (caval), Giorgos Kontrafouris (pian)

Lydia Filipovici, cântăreaţă din Muntenegru, s-a stabilit la Bordeaux în 1993, după trei ani petrecuţi în Grecia acompaniind cele mai mari voci ale muzicii populare greceşti. Odată cu trecerea anilor, ea nu va înceta să compare cultura în care a crescut cu cea a Franţei, ţara ei adoptivă. În 2005, lucrează la un nou proiect , Mediterraneo, unde interpretează cântece din Franţa, Grecia, Italia, România şi Muntenegru. Alături de ea se află acompaniatorul ei dintotdeauna, pianistul grec Giorgos Kontrafouris, contrabasistul Olivier Gatto, bateristul Stefano Lucchini şi bulgarul Theodosii Spassov la caval.


 21 octombrie, ora 19.00, Sala ArCuB
Alex Harding & Blutopia (SUA, România)

Alex Harding (saxofon bariton), Lucian Ban (pian), Hill Greene (bass), Bruce Cox (baterie), Invitat - Cristian Soleanu (saxofoane)

Creată în 2003 de către Alex Harding şi Lucian Ban, Blutopia este o formaţie de seamă a jazzului de factură new-yorkeză, având colaborări cu unii dintre cei mai importanţi muzicieni ai jazz-ului actual. Alex Harding este considerat a fi unul dintre cei mai mari saxofonişti de astăzi, fiind votat, în mod constant, de revista Down Beat Magazine, la categoria celor mai buni artişti de jazz. Transilvăneanul Lucian Ban a lansat trei albume în Statele Unite ale Americii şi două în România, recent fiind nominalizat pentru "Best European Jazz Musician", de către Organizaţia Hans Koller din Austria.

Colaborarea prolifică dintre saxofonistul Alex Harding şi pianistul Lucian Ban a inspirat o serie de grupuri renumite, printre care şi "Lumination Quintet" - grup care a fost votat pentru "Unul dintre cele mai bune 10 show-uri ale anului 2003" , de către revista All About Jazz Magazine NYC. Cei doi au mai lansat împreună două albume, în formulă de duet şi cvartet - albume ce au ajuns în vârfurile topurilor şi care au avut parte de aprecieri extraordinare în presa de specialitate. Încă două albume ale celor doi artişti urmează să fie lansate în această toamnă în Europa şi Statele Unite ale Americii.

Grupul beneficiază de experienţa şi sensibilitatea lui Alex Harding, de influenţele europene ale muzicii lui Lucian Ban, de conceptul muzical solid şi de liniile melodice ale veteranului bassist Hill Greene şi de ritmurile inovatoare ale bateristului Bruce Cox, un maestru al jazz-ului modern.

Pulsaţii de blues, riff-uri de tip New Orleans, linii post bop, groove-uri funk, secvenţe de free jazz - toate aceste elemente se regăsesc în muzica lor, însă sound-ul formaţiei se află dincolo de aceste componente.

De curând, formaţia a semnat un contract cu prestigioasa casa de producţie Jazzway Records din Norvegia şi a înregistrat un album ce va fi lansat în noiembrie 2005.


 22 octombrie, ora 19.00, Sala ArCuB
Marius Vernescu Trio (România)

Marius Vernescu (pian), Vlaicu Golcea (contrabas), Tudy Zaharescu (baterie)

Născut la Bucureşti, la 6 iulie 1972, Marius Vernescu a început studiul pianului la 7 ani, a urmat Liceul de Muzică "Dinu Lipatti" şi a fost student al Universităţii Naţionale de Muzică din capitală timp de doi ani. Între timp, a început să se afirme ca pianist de jazz, colaborînd cu Garbis Dedeian, Tudy Zaharescu, Anca Parghel, Emil Soumah, prin cluburi dar şi la festivaluri precum cele de la Sibiu, Braşov, Iaşi, Costineşti, Timişoara şi peste hotare, la Corinthos şi Atena, la Budapesta. A urmat plecarea la studii, în străinătate, apoi revenirea în România. Ca o reconfirmare inclusiv în ţara natală a valorii pianistului român, lui Marius Vernescu i s-a înmînat în cadrul Galei Premiilor de Jazz pe anul 2002, Premiul pentru cea mai valoroasă performanţă externă a unui muzician român.

Recitalul său din cadrul prezentului Festivalul va fi susţinut în compania a doi valoroşi instrumentişti, Tudy Zaharescu - baterie şi Vlaicu Golcea - contrabas.


 22 octombrie, ora 19.00, Sala ArCuB
Craig Bailey Quintet - Tribute To Cannonball Adderley (SUA, Franţa, Serbia, Grecia)

Craig Bailey (saxofon), Stjepko Gut (trompetă), Keith Copland (baterie), Olivier Gatto (contrabas), Giorgos Kontrafouris (pian)

Interesul lui Craig Bailey pentru muzică a început la vârsta de 8 ani, când, împreună cu un grup de colegi de scoală, învaţă să cânte la fluier. După un timp, intră în corul All City Boys Choir din oraşul natal, Cincinnati, Ohio. În şcoala generală, se alătură orchestrei de juniori şi începe să studieze clarinetul, saxofonul şi flautul, perfecţionându-şi cunoştinţele la cele 3 instrumente în liceu şi în perioada facultăţii. După absolvirea Universităţii din Miami, în 1985, tânărul muzician pleacă la New York. Proaspăt sosit la aici, artistul începe colaborarea cu formaţia "Super Band" a bateristului Charli Persip. În metropola americană, Craig Bailey îi cunoaşte şi îi ascultă pe unii dintre cei mai importanţi performeri ai jazz-ului. Devenind membru al renumitei formaţii Panama Francis & His Savoy Sultans, Craig descoperă muzica swing tradiţională. Cu formaţia lui Francis, ajunge pentru prima oară în Europa, bucurându-se de aprecierea publicului european. După ce cântă cu Savoy Sultans timp de 2 ani, instrumentistul îl întâlneşte pe Ray Charles, devenind principalul alto saxofonist al acestuia (1988-2004). În perioada în care a cântat cu Ray Charles, Craig Bailey a mai colaborat şi cu alţi artişti, precum Tana Reid Quintet (1990-1998), Bobby Watson's Tailor Made Big Band (1993-1996) şi Tom Harrell Big Band (1999-2001). Atuurile sale constau în bogăţia experienţelor acumulate de-a lungul colaborărilor cu cei mai mari compozitori şi aranjori, rodajul dobândit în numeroasele spectacole susţinute în întreaga lume, dar şi în abordarea unei multitudini de genuri muzicale.

Muzicianul Stjepko Gut, unul dintre cei mai mari trompetişti ai Serbiei, a studiat trompeta la Berklee College of Music în Boston, Massachusetts. Din palmaresul de premii ale artistului, merită amintit primul loc la Austrian Big Band Competition (Big Band of the Jazz Institute Graz). Instrumentistul a avut nenumărate concerte, turnee, înregistrări, alături de artişti ca: Vince Benedetti, Sal Nistico, Clark Terry, Wild Bill Davis, Charly Antolini, Horace Parlan, Mel Lewis, Kenny Washington şi Dusko Goykovic.


 22 octombrie, ora 19, Sala ArCuB
East Village & Marta Hristea (România, Olanda)

Marta Hristea (voce), Vlaicu Golcea (contrabas), Sorin Romanescu (chitară), Raul Kusak (claviaturi), Electric Brother (chitară, live electronics), Vlad Popescu (baterie), DJ Vasile

Iniţial o formulă de trio (Marta Hristea - vocal; Sorin Romanescu - ghitară; Vlaicu Golcea - contrabas), East Village a luat naştere în februarie-martie 2002 promovînd exclusiv muzică originală, improvizată sau cuprinzînd compoziţii ale grupului ce s-au înfiripat ca atare pornind de la improvizaţii. Orientarea stilistică poate fi catalogată drept eclectică, iar în ceea ce priveşte formele, nu se tine seama de "pattern-uri" sau structuri muzicale, drept mărturie edificatoare stînd discul Non Entropy, în întregime improvizat.

Iată formula East Village pentru recitalul din cadrul Festivalului bucureştean: Marta Hristea - voce, Sorin Romanescu - chitară, Raul Kusak - claviaturi, Vlad Popescu - baterie, Electric Brother - chitară, live electronics, DJ Vasile şi, desigur, bassistul lider Vlaicu Golcea.


 23 octombrie, ora 19.00, Sala Radio
Big Band Radio Featuring Stjepko Gut & Craig Bailey (România, SUA, Serbia, Danemarca)

Christian Ancher Gron (dirijor)

Urcînd pentru a doua oară pe podiumul festivalier duminică 23 octombrie, Big Band-ul Radio îşi va dovedi din nou profesionalismul, evoluînd de această dată împreună cu doi solişti instrumentişti de talie internaţională: trompetistul sîrb Stjepko Gut şi saxofonistul american Craig Bailey. La pupitrul orchestrei, în această specială ipostază de colaborare, va fi din nou energicul, perfecţionistul dirijor danez Christian Ancher Grøn.


 23 octombrie, ora 19.00, Sala Radio
Anca Parghel Quintet (Belgia, România, Olanda)

Anca Parghel (voce), John Ruocco (saxofon), Puiu Pascu (pian), Ciprian Parghel (contrabas), Tudor Parghel (baterie)

Nume revelator pentru jazz-ul românesc al ultimelor decenii, solista pe care oricine a auzit-o fie şi doar o singură dată, nu o uită nicicînd, va avea prilejul de a proba din nou, live, disponibilităţile, native şi dobîndite prin studiu, ce-i proiectează realizările pe coordonatele performanţei: imaginaţia creatoare îmbrăcînd contururi şi forme dintre cele mai felurite, polivalenţa preocupărilor în aria artei sunetelor (interpretare, compoziţie, aranjament, activitate didactică, raportate mai ales la jazz dar şi la muzica de cameră şi de operă ori folclorică), un aparte inefabil al trăirii artistice, un mod - pledoarie de a se exprima reflexiv prin sunet şi cuvînt, ducîndu-ne cu gîndul la profilul viu, mereu schimbător, al flăcării cu care poate fi asemuit glasu-i cum puţine sînt actualmente...

Născută la 16 septembrie 1957 la Cîmpulung Moldovenesc, Anca Parghel şi-a legat etapele vieţii şi devenirii artistice de localităţi diverse. Liceul de Muzică apoi Universitatea de Arte "George Enescu" (studiile superioare muzicale încununate cu lucrarea de diplomă intitulată "Charlie Parker şi geniul improvizaţiei") le-a absolvit la Iaşi; în Suceava a fost profesoară la Liceul de Muzică şi a întemeiat un Club de Jazz; s-a stabilit în capitală impunîndu-se ca o familiară prezenţă a cluburilor bucureştene; a susţinut concerte şi recitaluri în toată ţara - cine să le mai ştie numărul? - iar majoritatea festivalurilor autohtone de gen, începînd cu ediţia 1980 a aceluia de la Sibiu, au fost onorate de apariţia sa iradiantă; cît priveşte activitatea peste hotare, Anca Parghel se poate mîndri cu evoluţii aplaudate mai ales în Germania, Austria, Belgia, dar şi în Marea Britanie, Olanda, Franţa, Elveţia, Polonia, Iugoslavia, Bulgaria, Republica Moldova, cu notabile succese repurtate pe prestigioase podiumuri festivaliere. A conlucrat cu marcanţi muzicieni străini precum Larry Coryell, Jean-Louis Rassinfosse, Eric Legnini, Billy Hart, Mark Levine, Archie Shepp, Tomasz Stańko, Peter Herbolzheimer, Claudio Roditi, Philip Catherine, Riccardo del Fra, Mark Griffith, Gustavo Bergalli, Hein van de Geyn, Bruno Castelucci, Gustav Brom, Norma Winstone, Vladimir Tarasov, Klaus Ignatzek, cu conaţionalii Johnny Răducanu, Mircea Tiberian, Dan Mândrilă, Garbis Dedeian, Marius Popp, Titel Popovici, Liviu Mărculescu, Alin Constanţiu, ca şi cu artişti români astăzi activînd în diaspora - Nicolae Simion, Decebal Bădilă, Ion Baciu-jr., Billy Bontaş - şi alţii. Anca Parghel este probabil unica vocalistă din estul Europei, a cărei fotografie a fost editată pe coperta elevatei reviste germane "Jazz Podium". Să recapitulăm: cîntăreaţă, pianistă, şefă de formaţie, compozitoare, textieră, aranjoare, că vocalista Anca Parghel s-a impus deopotrivă, de peste şase ani, ca profesoară universitară la Clasa Canto - Jazz a Conservatorului Regal de Muzică din Bruxelles. În anii din urmă a fost aplaudată şi peste ocean la New York, San Francisco etc. O veţi audia evoluînd împreună cu cei doi fii ai ei, talentaţii Ciprian (bass-ist) şi Tudor Parghel (baterist, pianist), cu saxofonistul olandez John Ruocco (şi el profesor la Conservatorul din capitala Belgiei), cu pianistul Puiu Pascu.


 23 octombrie, ora 19.00, Sala Radio
Tania Maria Orchestra (Brazilia)

Pentru Tania Maria, muzica reprezintă o lungă şi frumoasă poveste de dragoste. Născută într-o familie de muzicieni din São Luis, a început să studieze pianul la vârsta de 7 ani, iar la numai 13 ani, ca lider al unei formaţii lansate de către tatăl ei, câştigă primul loc la un concurs regional. În acea perioadă, bossa nova făcea furori de la Rio şi până în New York, devenind pentru muzica de jazz un soi de condiment exotic. Trei ani mai târziu, tânăra Tania Maria se distanţează de muzică, începând studiile de drept. Însă degetele artistei tânjesc după pian, iar, în cele din urmă, Tania îşi ascultă chemarea şi se dedică cu totul muzicii. După multe drumuri la Rio şi Sao Paulo, la vârsta de 20 de ani, artista reuşeşte să înregistreze primul album la Warner.

Începând cu anul 1969, primele spectacole confirmă potenţialul artistei: un amestec uimitor între ritmurile braziliene şi liniile melodice de jazz şi o capacitate remarcabilă de a crea melodii rafinate. După 36 de ani de carieră, lansarea a 25 de albume, cu hituri precum Piquant, Come With Me şi Made in New York, Tania Maria este una dintre cele mai mari cântăreţe ale muzicii braziliene, în cadrul căreia este cunoscută pentru vocea sa inconfundabilă, care poate să treacă, cu uşurinţă, de la sunete suave la accente grave; pentru interpretarea convulsivă la pian, care, deodată, poate să ia o formă clasică.

Artista a participat la cele mai importante festivaluri de jazz: Montreux, New Orleans, Nisa, Tokyo.

Tania Maria este o cântăreaţă împlinită, care, deşi a fost dintotdeauna atrasă de jazz şi swing, nu a uitat niciodată de ritmurile natale - choro şi samba.

Acum, în 2005, Tania revine în forţă cu Intimidade- album ce reuşeşte să combine, în mod spectaculos, cele două faţete ale muzicii cultivată de cântăreaţa braziliană.


 24 octombrie, ora 19.00, Sala ArCuB
Florin Răducanu - Back To Bach (România)

Dacă anul trecut pianistul compozitor şi profesor Florin Răducanu se prezenta la Festival în fruntea unui big band, la ediţia 2005 el preferă ipostaza de pianist solo, oferind publicului interesante creaţii proprii subsumate proiectului Back To Bach.

Venit pe lume la 19 februarie 1973, la Tîrgovişte, Florin Răducanu s-a dedicat de timpuriu artei sunetelor, urmînd studii de pian clasic la Liceul "Dinu Lipatti" (1988 - 1992) şi, în continuare, ca student al Secţiei Jazz - profesor Mircea Tiberian - a Universităţii de Muzică din capitală, pe care a absolvit-o în anul 1997. Devenit un obişnuit al cluburilor bucureştene de jazz Lăptăria lui Enache, Green Hours, Art Jazz Club, pianistul a evoluat şi în alte centre culturale ale ţării (la Concursul găzduit de ediţia 1998 a Festivalului Internaţional Jazz Napocensis de la Cluj, a dobîndit Premiul I, în vara aceluiaşi an el participînd şi la Festivalul de Jazz de la Costineşti), ca şi peste hotare.

Pe lîngă realizările în plan interpretativ, ca pianist şi şef de formaţie, Florin Răducanu şi-a diversificat în ultimii cinci ani argumentele apropierii de jazz prin preocupări manifestate în două domenii limitrofe: acela al învăţămîntului muzical şi acela al compoziţiei. Devenit în anul 2002 membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor, Florin Răducanu a finisat de curînd o amplă lucrare de jazz simfonic (compartiment rareori abordat de tinerii noştri creatori din aria genului). De curînd, în cadrul Galei Premiilor de Jazz pe anul 2004 organizată de Societatea Română de Radiodifuziune, lui Florin Răducanu i s-a decernat Premiul pentru orchestraţie.


 24 octombrie, ora 19.00, Sala ArCuB
Zum Live (România, Republica Moldova)

Radu Drăgănescu (claviaturi, percuţie), Traian Olinici (chitară, sitar), Invitaţi: Cvartetul Imperioso

Toni Ceb (saxofon), Zsolt "Asterix" Asztalos (percuţie), Trupa îşi începe activitatea în cluburile bucureştene undeva prin 1996, prilej cu care cânta şi în deschiderea concertului Faithless la Bucureşti. Deşi nu practică un jazz pur, totuşi se regăsesc multe elemente de improvizaţie şi spontaneitate în muzica lor, ce îi apropie de caracteristicile genului. Având o bază constituită electronic, sitarul şi percuţia se aşează deasupra, dând acea sclipire de "human touch" specifică muzicii live. În 2004 au fost nominalizaţi la premiile K-explora cu proiectul Byzantine Moods, o îmbinare de influenţe bizantine şi muzică electronică. Datorită aprecierii de care s-au bucurat, au fost invitaţi şi anul acesta (anul trecut pentru prima oară) să evolueze în cadrul festivalului de la Sziget (Budapesta).

În concertul de la Bucureşti vor avea ca invitaţi cvartetul bucureştean Imperioso (Irina Sandu - vioară, Bogdan Plati - vioară, Simion Crudu - violă, Mladen Spasinovici - violoncel), care, pe lângă abordările clasice, s-a remarcat şi prin deschiderea către alte genuri (spre exemplu, au acompaniat-o pe Sarah Brightman în cadrul concertului susţinut de aceasta la Bucureşti ). De asemenea, pe scenă îi vor mai însoţi Toni Ceb (Republica Moldova) şi Zsolt "Asterix" Asztalos la saxofon (sopran, alto), respectiv percuţie.

 24 octombrie, ora 19.00, Sala ArCub
Mircea Tiberian Quartet (România, Germania, SUA, Finlanda)

Mircea Tiberian (pian), Daniel Erdmann (saxofoane), Jan Roder (contrabas), Michael Griener (baterie)

Absolvent al Universităţii Naţionale de Muzică din capitală în 1980, Mircea Tiberian (născut la Cluj, la 5 mai 1955, dar trăind o bună parte a existenţei sale la Sibiu, oraşul părinţilor săi) are meritul de a fi revenit la acest Conservator, un deceniu mai tîrziu, ca întemeietor şi conducător al primei Secţii de jazz din cadrul unui institut de învăţămînt superior muzical din România. Fiindcă vorbim despre reuşitele sale pe plan didactic, se cuvin amintite impunerea jazz-ului ca obiect de studiu în Liceele de muzică, înfiinţarea Modulului de jazz de la Academia de Muzică din Cluj, realizarea interesantei casete-lecţie "Fundamentele jazzului" ca şi, recent, a remarcabilului tratat "Tehnica improvizaţiei în muzica de jazz" - volumul 1. Ca pianist, Mircea Tiberian a fost aplaudat şi în Franţa, Germania, Austria, Polonia, Cehia şi Slovacia, Bulgaria, Grecia, fosta URSS, Siria etc. A colaborat pe diferite scene de la noi ori din străinătate cu muzicieni marcanţi precum Larry Coryell, Tomasz Stańko, Adam Pierończyk, Herb Robertson, Ed Schuller, Nicolas Simion, Chris Dahlgren, Maurice de Martin, Horst Nonnenmacher. Cu ultimii doi menţionaţi a alcătuit, acum mai bine de şase ani, marele proiect "Interzone" care înseamnă deopotrivă o reţea culturală destinată inter-relaţiilor apropiind muzicienii Europei estice de mediile muzicale occidentale, dar şi o formulă interpretativă deschisă avînd ca nucleu trio-ul Tiberian - de Martin - Nonnenmacher. Pe lîngă albumele personale, de autor, apărute în ţară - Magic Bird (în duo cu Anca Parghel), Never Ending Story, Working Underground, Alone in Heaven, Hotel Of Three Beginnings, Back To My Angel (ultimele două CD-uri, de pian solo) - Mircea Tiberian a dat la iveală, cu grupul multinaţional, CD-urile Interzone (Casa Radio - România), Interzone Play With Adam Pieronczyk, Crossing Atlas 45, ambele editate în Polonia şi încă mai noi, albumele Transylvanian Grace, Eleven, Palindrome, Viaţa Lumii, Lumini.

Formula de componenţă propusă acum de Mircea Tiberian îi include pe trei deosebit de înzestraţi tineri instrumentişti germani cu care pianistul a mai colaborat şi anterior, în diferite grupuri: mereu inspiratul saxofonist Daniel Erdmann, energicul bass-ist Jan Roder şi teluricul baterist Michael Griener.


 25 octombrie, ora 19.00, Sala ArCuB
Liviu Butoi Quartet (România, Franţa)

Liviu Butoi (saxofon, flaut), Mircea Tiberian (pian), Arnault Cuisinier (bass), Edward Perraud (baterie)

Numele saxofonistului, flautistului, şefului de formaţie, autorului de teme şi animatorului Liviu Butoi se leagă organic, de peste trei decenii, de jazz-ul timişorean şi românesc în genere. În anii '70 el se afirma ca o tînără speranţă, alături de timişoreni deveniţi legendari - Paul Weiner, Pupa Hromadka, Béla Kamocsa. Anul 1983 îl readuce în atenţia publicului drept întemeietor şi conducător al grupului Crepuscul, pentru ca, doi ani mai tîrziu, muzicianul să realizeze fructuoase colaborări cu pianistul Mircea Tiberian.

În 1990, un alt fapt nu lipsit de semnificaţie l-a constituit întemeierea de către Liviu Butoi împreună cu Pupa Hromadka, a primului club privat din ţară, Clubul "Pod 16" din Timişoara. Fanii de jazz şi-l amintesc de asemenea pe saxofonist ca mentor al unor tineri muzicieni timişoreni pe care i-a inclus în propriile grupuri şi i-a promovat asiduu prin concerte şi festivaluri. Saxofonistul flautist s-a aflat printre invitaţii de marcă ai mega-concertului "Johnny Răducanu - 70 de ani de jazz în România" derulat în data de 2 decembrie 2002.

Afirmat nu doar în calitate de co-organizator, la Festivalurile de Jazz de la Gărâna, Liviu Butoi a fost admirat la ultimele ediţii ale sărbătorii estivale de pe muntele Semenic în fruntea unei formaţii multinaţionale, interpretînd compoziţii proprii. Anul trecut el a realizat acest grup româno - francez un foarte reuşit disc de autor numit "Păsări". A fost recompensat cu titlul "Muzicianul Anului" respectiv cu "Premiul pentru cea mai valoroasă realizare discografică", atribuite la Galele Premiilor de Jazz pe anii 2003 şi 2004, ca şi cu "Premiul pentru jazz" al revistei culturale "Cuvîntul". El revine la Festivalul din Bucureşti însoţit de Mircea Tiberian - pian, Arnault Cuisinier - bass, Edward Perraud - baterie.


 25 octombrie, ora 19.00, Sala ArCuB
Trigon (Moldova)

Anatol Ştefăneţ (violă), Valentin Bighean (saxofon, caval, fluier, trompetă, vocal), Dorin Burlacu (clape, muzicuţă), Gari Tverdohleb (tobe, percuţie, xilofon)

"Anatol, care poartă înscrisă în fibra sa artistică vigoarea şi luxurianţa tradiţiilor muzicale de pe întreg arealul locuit de români, şi trei reprezentanţi ai noii generaţii jazzistice din Moldova: versatilul Dorel Burlacu, capabil să transmită orice nuanţă emotivă şi să pătrundă orice factură muzicală; poli-instrumentistul şi vocalistul Vali Boghean, abordând cu fermecătoare muzicalitate saxofonul sopran, fluegelhorn-ul, cavalul, trompeta; Gari Tverdohleb, acompaniator fin şi baterist de o înaltă muzicalitate, creează împreună structuri acustice sofisticate, caleidoscopice, dăruind patrimoniului jazzistic frumuseţi proaspete şi perene, comparabile cu frescele mănăstirilor moldave sau caracterul vinurilor din partea noastră de lume. Mereu cu acelaşi impuls creator şi cu acelaşi amor fără limite." Virgil Mihaiu


 25 octombrie, ora 19.00, Sala ArCuB
Eggnoise

Ondrej Kopicka (vocal, pian, flaut), Ondrej Galuška (vocal, chitară, trombon), Michal Mavrec (trompetă), Viktor Haissinger (chitară bass), Honza Maly (tobe), Vláďa Pavlícek (vioară, clarinet)

O formaţie originală, care combină cele mai diverse stiluri - jazz modern şi tradiţional, folk, swing, rock, funk şi multe altele. Eggnoise cultivă o muzică relaxantă şi, în acelaşi timp, incitantă. Ultimul lor album What a World a fost nominalizat pentru premiile Czech Academy Awards 2003, la categoria Cel mai bun artist de jazz/blues' Hit-ul Wonder s-a aflat în fruntea clasamentelor timp de 11 săptămâni.

Eggnoise a luat naştere în 1994 ca o formaţie de studenţi, fiind influenţată la început de curentul Seattle. Uşor-uşor, muzica lor se îndreaptă din ce în ce mai mult spre jazz, numărul de instrumente crescând, pentru a obţine cât mai multe nuanţe. Tobe, percuţie, bass, chitară acustică şi electrică, vioară, pian, trompetă, trombon, clarinet, flaut, saxofon - acestea sunt instrumentele la care cei şapte membri ai formaţiei cântă în prezent.

Eggnoise a apărut pe scenă cu formaţii precum The Levellers, Zbigniew Namyslowski şi multe altele.

Formaţia a susţinut peste 300 de concerte, atât în Cehia, cât şi în alte ţări, la diverse festivaluri internaţionale.