Sally Potter şi Sir Richard Eyre sunt două din marile nume ale căror ultime creaţii vor da farmec celei de-a zecea ediţii a Festivalului Filmului Britanic, alături de alte filme artistice, scurtmetraje şi filme de animaţie ale unor artişti britanici în afirmare. Amândoi vor răspunde întrebărilor publicului la finalul proiecţiilor din Bucureşti cu Yes şi respectiv Stage Beauty.
Sinopsisuri:
Blind Flight
Marea Britanie 2003
Regia: John Furse
Cu: Ian Hart, Linus Roache, Ziad Lahoud, Mohamad Chamas
Durata: 96'
Doi bărbaţi ale căror convingeri politice se bat cap în cap sînt forţaţi să convieţuiască într-una şi aceeaşi celulă dintr-o închisoare din Orientul mijlociu.
În ciuda restricţiilor de timp şi spaţiu pe care le presupune această poveste teribil de actuală şi de claustrofobică, Blind Flight reuşeşte să combată teatralitatea demersului prin intensitatea experienţelor limită la care sînt supuşi cei doi protagonişti. În faţa bătăilor şi a torturii, disputele lor ideologice pălesc şi lasă treptat loc unei legături solide de prietenie, alimentată de suferinţele îndurate împreună şi consolidată de confidenţele pe care şi le fac unul altuia. Ameninţarea morţii pluteşte în fiecare cadru şi doar referindu-se la ea ca la o "plecare acasă", viaţa li se scurge parcă mai uşor. Actorii din rolurile principale (Hart şi Roache) excelează în a surprinde, fără emfaza specifică scenei de teatru, dispoziţiile schimbătoare ale celor doi protagonişti, dar revelaţiile sînt cei trei actori arabi care-i interpretează pe gardieni: aceştia sînt, pe rind, cei mai buni prieteni, dar şi cei mai înrăiţi torţionari ai lor, şi depinde numai de public să vadă în ei tot nişte prizonieri, în sensul mai larg al termenului, aşa cum se percep ei înşişi.
Code 46
Marea Britanie-SUA 2004
Regia: Michael Winterbottom
Cu: Samantha Morton, Tim Robbins, Om Puri, Jeanne Balibar, Nabil Elouhabi, Togo Ikawa, Emil Marwa
Durata: 93'
În această poveste futuristă, un bărbat este trimis la Shanghai pentru a investiga un caz de fraudă pe piaţa certificatelor de identitate, dar sfîrşeşte prin a se îndrăgosti ilegal de falsificatoare.
Combinaţie pasionantă de Lost in translation cu Brave New World, Code 46 e o fabulă ambiţioasă plasată în viitorul nu foarte îndepărtat. În această lume distopică în care genetica face legea, certificatele de identitate (papellas) emise de compania de asigurări Sphinx sînt vitale, împărţind oamenii în două categorii: cei care rămîn în oraş şi cei exilaţi în afara lui, expuşi soarelui cancerigen din deşert. Detectivul interpretat de Tim Robbins e detaşat în Shanghai pentru a stopa frauda, iar pentru a-şi face misiunea mai eficientă îşi administrează un virus empatic ce îi permite să citească minţile oamenilor. În aceste condiţii, elucidarea infracţiunii e floare la ureche, dar ceea ce urmează nu face decît să complice lucrurile, pentru că detectivul se îndrăgosteşte de făptaş (Samantha Morton, impecabilă ca de obicei). Relaţia dintre ei încalcă un tabu genetic, iar sexul e o infracţiune pedepsită prin legea Codului 46. Într-o lume guvernată de clonare, incestul pîndeşte la tot pasul, întrucît e greu de spus cine ţi-e rudă şi cine nu. Dacă alăturarea dintre doi actori cum nu se poate mai diferiţi în rolurile unor personaje motivate de impulsurile irezistibile ale ADN-ului lor ar putea stîrni nedumeriri, viziunea intimistă a lui Winterbottom e mai incitantă decît austeritatea afişată de Andrew MacNiccol în Gattaca. La fel ca-n Lost in Translation, regizorul se foloseşte de cadrul Estului hipercapitalist pentru a scoate mai tare în evidenţă dezolarea vesticilor şi inadaptarea noastră în lumea dată pe repede în care trăim. Inspirat de controalele de securitate şi birocraţia prin care a trecut pentru a face In this World, Winterbottom anticipează aici un viitor iminent, bazat pe discriminare şi dispozitive extreme de supraveghere. Altfel spus, de globalizare nu mai poţi fugi...
Creep
Marea Britanie 2004
Regia: Christopher Smith
Cu: Franka Potente, Vas Blackwood, Ken Campbell, Jeremy Sheffield, Paul Rattray, Kelly Scott
Durata: 85'
O tînără rămîne izolată în tunelul metroului londonez şi se trezeşte ameninţată de un psihopat misterios care-şi începe recitalul de crime.
Eroina acestui thriller sîngeros de serie B nu se gîndeşte de două ori atunci cînd coboară la metrou în loc să mai zăbovească în stradă în aşteptarea unui taxi. La naiba, trebuie să ajungă rapid la o petrecere şic din West End unde şi-a anunţat prezenţa nimeni altul decît George Clooney. Are, aşadar, toate motivele să părăsească cheful vlăguit la care se află, sătulă, în plus, de avansurile unui mascul în călduri. O dată ajunsă pe peron, aţipeşte şi pierde ultimul tren. Sau, mă rog, penultimul - altminteri n-am avea acest film. Dar nici bine nu ne urcăm la bord că trenul se şi opreşte în mijlocul tunelului - situaţie cu care orice călător cu metroul s-a confruntat o dată în viaţa lui şi care a servit, se pare, drept inspiraţie acestui horror de mic buget. Toate elementele care au făcut gloria genului în anii '70-'80 răspund la apel, de la femeia solitară cu potenţial de victimă la decorul subteran şi maniacul pus pe carnagii. Dispozitivul ales de regizor captează perfect panica şi angoasa cuiva prins în capcană, iar protagonista Franka Potente (din Aleargă, Lola, aleargă) aduce un plus de superioritate teutonă unui personaj cu care alte filme te forţează să ţii, dar care aici e cum nu se poate mai antipatic. Pisălogul de la petrecere e printre primii care-şi dă duhul la bordul trenului, dar crimele sîngeroase şi torturile crîncene abia urmează, parazitînd - uneori hilar - senzaţia de frică genuină atît de eficient construită în prima jumătate. Chiar şi cu derapajele gore din cea de-a doua jumătate, Creep e suficient de creepy cît să te facă să te gîndeşti de două ori înainte să iei ultimul tren.
Dead Man's Shoes
Marea Britanie 2004
Regia: Shane Meadows
Cu: Paddy Considine, Gary Stretch, Toby Kebbell, Emily Aston, Neil Bell, Craig Considine, Matt Considine, George Newton
Durata: 90'
După Once Upon a Time in the Midlands, regizorul Shane Meadows se întoarce la Festivalul de Film Britanic cu o poveste întunecată şi vindicativă despre violenţă şi răsplată crudă.
După ce a explorat tangenţial partea întunecată a fiecăruia dintre noi în A Room for Romeo Brass, Meadows dă frîu liber impulsurilor violente în acest thriller brutal în care un veteran de război se întoarce acasă pentru a-I curăţa pe nemernicii care l-au maltratat pe retardatul de frate-său. Numele lui e suficient să-I înfioare pe torţionari, aşa că în clipa în care acesta îşi face apariţia în peisaj purtînd o mască de gaz ameninţătoare şi arborînd un topor, panica generală îşi intră în drepturi. În aceste condiţii, umorul provincial manifest din filmele anterioare ale lui Meadows nu prea are ce căuta, şi totuşi: scenele comice, atîtea cîte sînt, aduc un plus de credibilitate personajelor şi de şoc sporit întregului. Unul dintre cei mai buni şi mai nuanţaţi actori britanici ai momentului, Paddy Considine (In America, 24 Hour Party People, dar şi My Summer of Love), e fantastic în rolul fratelui răzbunător, un amestec ambiguu de înger exterminator şi criminal sadic, iar scena în care-şi terorizează prada drogată te loveşte în plex. Virtuţile tehnice nu umbresc nici o clipă structura narativă a acestui film care, luîndu-şi ca aliat Răzbunarea, este, de fapt, despre Iertare.
Fakers
Marea Britanie-Spania 2005
Regia: Richard James
Cu: Matthew Rhys, Kate Ashfield, Tom Chambers, Tony Haygarth, Art Malik, Paul Clayton
Durata: 84'
Un borfaş londonez are la dispoziţie o săptămînă pentru a plăti o datorie de 50.000 de lire unui gangster local. Asta în condiţiile în care schiţa pierdută a unui maestru italian pe care o descoperă întîmplător într-un butic de antichităţi valorează numai 15.000.
Strategia e la mintea cocoşului: cu ajutorul unui amic pasionat de desen, originalul schiţei se pricopseşte cu cinci copii perfecte pe care autorii încearcă să le vîndă drept originale pe piaţa galeriilor de artă. E o cursă contracronometru pentru că, în snobismul lor, "fericiţii" posesori ai operei abia aşteaptă să-şi înştiinţeze rivalii de noua achiziţie. Acţiunea acestui film simpatic, stilizat şi fără mari pretenţii începe în Sicilia idilică a anului 1911, cu geneza schiţei, după care se mută în zilele noastre, asezonată cu referinţe la The Italian Job, Lock Stock and Two Smoking Barrels şi Snatch. Mai aproape de eleganţa relaxată din primul decît de bombele de adrenalină ale lui Guy Ritchie, Fakers are un anume şarm care vine tocmai din estetica lui retro: de la genericul animat - omagiu clar adus scenei inaugurale din Pantera Roz - la secvenţa de urmărire cu maşina, trecînd prin pompozitatea personajului negativ şi absenţa oricărei violenţe explicite. Chiar dacă eroii nu au cine ştie ce consistenţă, iar povestea de dragoste a eroului cu sora desenatorului care-l scoate de la ananghie frizează rutina, filmul are vervă şi se mişcă destul de confortabil în limitele genului. Şi pentru că tot am vorbit de referinţe, mai există una care pică bine în context: în timp ce se pregăteşte să treacă drept avocat pentru a-şi apăra amicul desenator la proces, eroul îl asigură că a văzut Ally McBeal. Cît de greu poate fi?
Frozen
Marea Britanie 2004
Regia: Juliet McKoen
Cu: Shirley Henderson, Roshan Seth, Jamie Sives, Sean Harris, Rebecca Palmer
Durata: 90'
O tînără obsedată de moartea surorii ei se agaţă cu disperare de un indiciu nou descoperit care ar putea dezvălui misterul dispariţiei, în vreme ce toţi cei jurul ei şi-au pierdut orice speranţă.
În ciuda intrigii, care te-ar putea conduce pe pista facilă a unui thriller, Frozen e o meditaţie elegiacă şi suprarealistă asupra morţii. Decorul e un sat pescăresc îndeajuns de dezolant şi de deprimant încît înţelegi imediat obsesia protagonistei pentru dispariţia fără urmă a surorii sale. Izolată într-un loc uitat de lume şi în rutina muncii la fabrica de peşte, eroina aflată în pragul sinuciderii se activează în momentul în care o casetă din arhiva de supraveghere a poliţiei ne-o înfăţişează pe dispărută în ultimele clipe în care a fost văzută în viaţă. Starea mentală pe muchie de cuţit a protagonistei dă frîu liber unor scene imaginare în care sora apare şi dispare, iar misterul se adînceşte cu fiecare nouă revelaţie a anchetei. Finalul tragic şi şocant nu dă decît cîteva răspunsuri la întrebările care se ivesc pe parcurs. Oricum, tonul e îndeajuns de sumbru pentru a suspecta vreun final fericit la orizont. Remarcabil în acest film de debut e felul în care regizoarea Juliet McKoen îşi construieşte fiecare cadru ca pe operă de artă, incorporînd peisajul de coastă ca un adevărat personaj în poveste şi storcînd la maximum metafora din titlu: de la obsesia îngheţată în mintea eroinei de a descoperi adevărul la maldărele de gheaţă şi de peşte congelat, trecînd prin cele cîteva inspirate utilizări ale freeze frame-ului.
Ladies in Lavender
Marea Britanie 2004
Regia: Charles Dance
Cu: Judi Dench, Maggie Smith, Daniel Bruhl, Natascha McElhone, Miriam Margolyes, David Warner, Toby Jones, Freddie Jones
Două surori se îndrăgostesc la bătrîneţe de unul şi acelaşi tînăr, interpretat de protagonistul din Good bye, Lenin. Debutul regizoral al actorului Charles Dance livrează două mari actriţe la preţul de una în această adaptare de modă veche a unei povestiri scrise William J Locke. Sîntem în anul 1936, într-un mic oraş pescăresc, în care seismele politice din epocă abia dacă au impact asupra surorilor Widdington. Viaţa lor tihnită ia însă o turnură radicală în clipa în care un june eşuat pe plaja din apropiere le calcă pragul. Tînărul (Daniel Bruhl) se dovedeşte a fi un violinist polonez aflat în drum spre America. În vreme ce una dintre surori e subjugată de talentele muzicale ale tînărului, cealaltă se îndrăgosteşte cu patimă de el. Apariţia unei rusoaice care vrea să facă din junele violinist un star nu face decît să complice amorul deja complicat al fetei bătrîne. Damele în cauză sînt Judi Dench şi Maggie Smith, a căror prietenie din viaţa reală nu face decît să adauge sare şi piper tandemului lor de pe ecran. Ultima oară cînd cele două au apărut împreună a fost în Tea with Mussolini (1998), în care Maggie îi lua faţa lui Judi. Acum e rîndul celei din urmă să strălucească în rolul unei femei timide duse de val într-o relaţie scandaloasă pe care n-o poate nici controla, nici înţelege. În condiţiile în care ai două actriţe de un asemenea calibru, lucru de care inclusiv regizorul este conştient şi le dă apă la moară, nu se mai supără nimeni că scenariul e croşetat în pripă.
Man About Dog
Irlanda 2004
Regia: Paddy Breathnach
Cu: Allen Leech, Ciaran Nolan, Tom Jordan Murphy, Sean McGinley, Pat Shortt, Fionnula Flanagan
Durata: 88'
Trei amici pe care norocul nu-i scoate afară din casă dau de belea în clipa în care rămîn datori cu 50.000 de lire, iar o gaşcă de ţigani le suflă vindicativ în ceafă. Şansa lor ar putea avea însă un nume - iar acesta este Cerberus, un Greyhound pe care sînt gata să-şi parieze toţi banii.
Carevasăzică o comedie în peisaj rural irlandez. E drept, una nu foarte originală, dar energia şi prospeţimea vizuală prin care regizorul încearcă să compenseze subţirimea dezinvoltă a scenariului sînt ale naibii de contagioase. Filmat în digital şi în regim de urgenţă, Man About Dog aleargă cu sufletul la gură precum cîinele care i-ar putea salva pe cei trei eroi puşi sub urmărire, dar găseşte timp să livreze, printre picături, şi cîteva detalii cu iz documentar despre cursele de cîini de la sate. Scenele de acţiune ţin pasul cu beat-ul funk de pe coloana sonoră, iar umorul extrem îţi testează corectitudinea politică. Gagurile frizează prostul gust cu aceeaşi frenezie întîlnită în seria American Pie sau în filmele fraţilor Farrelly, iar dacă aveţi o problemă cu scenele de cruzime animală, ar fi bine să închideţi ochii atunci cînd vedeţi o dubiţă apropiindu-se în viteză de Cerberus.
My Summer of Love
Marea Britanie 2004
Regia: Pawel Pawlikowski
Cu: Nathalie Press, Emily Blunt, Paddy Considine, Dean Andrews
Durata: 86'
O iubire de-o vară, care aduce de la sine maturizare, gelozie, intoleranţă şi o senzualitate rar văzută pe ecrane în ultima vreme. Fără îndoială, unul dintre cele mai bune filme britanice din ultimii ani.
Două fete se abandonează atracţiei pe care o simt una pentru cealaltă. Rupte de restul lumii, cele două se izolează într-un univers al lor, iar întrebarea care se pune e dacă această intensă pasiune poate supravieţui în afara lui. Cu atît mai mult cu cît nici ideea de a-l tachina pe fratele unei dintre fete, dat fiind trecutul lui violent şi convingerile lui religioase, nu este cea mai nimerită mişcare pe care cele două o pot face. Filmul e rezultatul unei improvizaţii extinse, cu atît mai remarcabilă cu cît regizorul Pawel Pawlikowski şi cei trei actori din rolurile principale au fost în stare să extragă o magie palpabilă din cenuşiul cotidian. Deşi de-o greutate dramatică evidentă, povestea pare că pluteşte deasupra noastră şi e mai uşor să spui ce nu e My Summer of Love decît ce e: nu e un documentar, deşi naturaleţea protagoniştilor arde ecranul, iar scenariul evită orice tentaţie de a schiţa o structură; nu e realism social marca Loach sau Mike Leigh, în ciuda portretului coroziv al Angliei provinciale; în fine, nu e o fantezie sîngeroasă în vîna lui Heavenly Creatures al lui Peter Jackson, tot o explorare a felului în care două tinere se pot consuma reciproc în focurile unei pasiuni de-o vară. Pe undeva, My Summer of Love extrage ce e mai bun din toate aceste filme şi lumi şi le asamblează în ceva proaspăt, sexy şi relevant, ajutat de charisma cumulată a tandemului de actriţe (Blunt şi Press) şi de muzica sensual-misterioasă a lui Alison Goldfrapp.
Stage Beauty
Marea Britanie-SUA-Germania 2004
Regia: Richard Eyre
Cu: Billy Crudup, Claire Danes, Rupert Everett, Tom Wilkinson, Ben Chaplin, Hugh Bonneville, Edward Fox
Durata: 110'
Un actor de teatru specializat în partituri feminine cade în dizgraţie în plină Restaurare, cînd legea permite, în fine, femeilor să-şi etaleze talentele scenice.
Ne aflăm pe teritoriul bătut de John Madden în Shakespeare in love - asta ca să nu spunem că ne lipseşte Shakespeare de la această ediţie a Festivalului Filmului Britanic. Regizorul lui Iris pleacă de la definiţia dată starului Edward "Ned" Kynaston - "cea mai frumoasă femeie de pe scena londoneză" - şi imaginează această sofisticată dramă în costume despre confuzie sexuală, gelozie, insecuritate şi rivalitate dintre actori. Acţiunea se petrece în 1660, cînd femeile n-au ce căuta pe scenă, iar numitul Kynaston (Billy Crudup) strînge aplauze seară de seară cu sfîşietoarea lui prestaţie în chip de Desdemona. Cabiniera lui (interpretată de Claire Danes) nu doar că îl divinizează, ci îl şi copiază într-o reprezentaţie underground nocturnă şi ceva mai autentică cu Othello, pentru care îi împrumută în secret costumaţia de scenă. "Actriţul" se trezeşte însă şomer în clipa în care plictisitul de Charles II (Rupert Everett) îngăduie femeilor să joace teatru, dar nici cabiniera promovată la rangul de actriţă n-o duce mai bine pentru că, o dată scoasă în luminile rampei, mediocritatea ei iese la iveală. Chiar dacă relaţia dintre cei doi protagonişti - a căror alchimie arde ecranul - nu e îndeajuns de convingătoare, Stage Beauty are alţi aşi sub dantelele lui frivole. Spre deosebire de lejeritatea afişată în Shakespeare in Love, aici tonul devine sumbru, chiar subversiv, pe măsură ce Kynaston pierde patronajul amantului său, Ducele de Buckingham, şi simpatia colegilor de breaslă. Eyre însuşi are chiar tupeul să hîţîne camera, dînd filmului o anume frusteţe şi energie brută rareori întîlnite în poveştile scufundate confortabil în moliciunea costumelor de epocă.
Orlando
Marea Britanie-Rusia-Franţa-Italia-Olanda 1992
Regia: Sally Potter
Cu: Tilda Swinton, Billy Zane, John Wood, Lothaire Bluteau, Quentin Crisp, Heathcote Williams
Durata: 93'
Un clasic al literaturii devenit un clasic al filmului britanic şi, totodată, al doilea şi cel mai bun film al lui Sally Potter.
Nu e prima oară cînd Orlando e arătat în cadrul unei ediţii de festival britanic, dar e o ocazie suplimentară de a o revedea pe mereu extraordinara Tilda Swinton în pielea şi hainele unui personaj nemuritor şi cu mai multe feţe. O dată cu ea şi cu al ei Orlando, Sally Potter ne plimbă înainte-înapoi prin 400 de ani de istorie, comutînd de pe un nobil englez din secolul XVI pe o femeie contemporană şi scoţîndu-le fiecăruia în cale dragostea şi personaje care de care mai fascinante. În ton cu ambivalenţele sexuale ale temei, distribuţia şochează prin alegerea lui Quentin Crisp în rolul reginei Elizabeta şi surprinde prin scurta apariţie a pop starului anilor '80, Jimmy Sommerville. Cealaltă S.P. celebră a lumii filmului, scenografa premiată cu Oscar Sandy Powell, asigură costumele somptuoase ale acestei adaptări la fel de somptuoase şi de inteligente după romanul omonim al Virginiei Woolf.
The Man Who Cried
Marea Britanie-Franţa 2000
Regia: Sally Potter
Cu: Christina Ricci, Johnny Depp, John Turturro, Cate Blanchett, Harry Dean Stanton
Durata: 97'
Într-un Paris ameninţat de invazia nemţilor, o fată încearcă să strîngă bani din muzică pentru a pleca în America pe urmele tatălui ei înstrăinat.
Înainte de a reface parteneriatul pentru Sleepy Hollow, Christina Ricci şi Johnny Depp au jucat împreună doi iubiţi în acest film ambiţios despre anti-semitism care strînge laolaltă o mînă de outsideri - o evreică rusoaică (Ricci), o dansatoare rusoaică (Blanchett), un tenor arogant italian (Turturro) şi un muzicant ţigan (Depp) - în universal rarefiat al lumii operei. Intenţiile regizoarei, lucrînd aici la o scară uriaşă în comparaţie cu intimismul filmului ei anterior (The Tango Lesson), sînt dintre cele mai bune, povestea curge pasionant, imaginea lui Sacha Vierney îţi ia ochii, iar interpretările, în special Blanchett şi Turturro, sînt de antologie - chit că mulţi dintre voi veţi rămîne blocaţi în naţionalitatea - română - a ţiganului interpretat de Depp şi în surprinzătoarele acorduri ale Tarafului Haiducilor de pe coloana sonoră.
Yes
Marea Britanie-SUA 2004
Regia: Sally Potter
Cu: Joan Allen, Simon Akbarian, Sam Neill, Shirley Henderson, Sheila Hancock
Durata: 100'
Cel mai temerar film al lui Sally Potter plasează în fundal climatul politic de după 11 septembrie, scoate în faţă o poveste de dragoste inter-rasială şi îşi pune actorii să vorbească în rime.
Mai mult: naratorul acestui îndrăzneţ experiment este o femeie de serviciu, iar trei bucătărese asigură corul. În ciuda acestui dispozitiv neobişnuit, focusul poveştii rămîne povestea de dragoste dintre o americancă de origine irlandeză (Joan Allen) şi un bucătar libanez (Simon Abkarian). Fiecare dintre ei se află pe o poziţie fragilă: ea descoperă infidelitatea soţului, el a fugit din ţara natală, unde funcţiona ca doctor. Uriaşul romantism iniţial al relaţiei lor, ajutat în mod paradoxal de decizia regizoarei de a scrie replicile în pentametru iambic (Shakespeare să trăiască!), lasă însă treptat locul temerilor şi prejudecăţilor culturale. Iar cînd în cadru intră, pentru scurtă vreme, mătuşa muribundă a personajului interpretat de Allen cu replica "Vreau ca moartea mea să te trezească şi să te cureţe de prejudecăţi", filmul atinge acea dimensiune shakespeariană pe care bizareria demersului a parazitat-o pînă atunci.
The Best of British Animation Awards
Această colecţie de animaţii dintre cele mai diverse strînge laolaltă 32 de producţii realizate între anii 2000 şi 2003 şi e împărţită în două calupuri, cu durate de 82', respectiv 90'. În primul dintre ele, selectiv, doi băieţi se-ntrec pe sine pe ringul de dans pentru a capta atenţia unei fete (Hot Spot), două marionete trimise în şomaj fac tot posibilul pentru a se întoarce pe scenă (Mr. Grimby's Video Diary), un robot îşi vede existenţa tulburată de o boală neaşteptată (Metalstasis), iar Visul American capătă un lifting gotic în povestea unui orăşel din anii '60, guvernat de corupţie, adulter şi extratereştri. În cel de-al doilea calup, două canale descoperă că pot crea un sunet ritmic din picăturile de apă, în vreme ce un al treilea intervine în mod repetat şi le strică melodia (Taps), un bărbat îşi caută ţinuta ideală pentru un club capricios care nu ştii niciodată pe cine acceptă înăuntru (Terrence Higgins Trust: Cavern Club), sirenele îşi văd dezvăluit secretul genezei lor (How Mermaid Breed), iar un tînăr care încearcă să-şi recompună trecutul din elemente disparate dezvoltă o repulsie violentă faţă de cel mai bun prieten al său (Dad's Dead).
We're British, But...
Diversitatea culturală a Marii Britanii e subiectul acestui program alcătuit din două pachete de scurtmetraje de ficţiune şi documentare. În vreme ce ţara-gazdă învaţă să se adapteze unui spectru etnic din ce în ce mai cuprinzător, cei care emigrează aici trebuie să-şi găsească un loc al lor într-o societate ale cărei valori diferă radical. Nu e un proces uşor, întrucît presupune crize de identitatea naţională, discriminări de tot felul şi stereotipuri. De cele mai multe ori, misiunea de a lega două culturi revine celei de-a doua generaţii, iar filmele din acest grupaj al cărui titlu parafrazează opera regizoarei de origine indiană Gurindder Chadha, I'm British, But... ilustrează perfect acest lucru.
Programul I
Durata: 99', format Beta SP
Skin Deep 2001 (ficţiune)
Regia: Yousaf Ali Khan
Durata: 13'
Sîntem în 1979. Romo locuieşte împreună cu maică-sa şi sora lui Jameela într-un cartier de albi. În vreme ce Jameela e de culoare, Romo poate trece lejer drept alb, întrucît e produsul unui metisaj. De unde şi înhăitarea lui cu o bandă de tineri rasişti, tocmai din nevoia de a-şi ascunde adevărata identitate şi de a fi acceptat de cei care, în mod normal, l-ar respinge şi detesta din considerente rasiale.
One Plus One 2000 (documentar)
Regia: George Amponsah
Durata: 20'
Regizorul stă la taclale cu fratele său geamăn despre ce-nseamnă să fii de culoare astăzi în societatea britanică. O vizită în Ghana, reşedinţa lor natală, îi confruntă cu originile lor, cu aspiraţiile şi aşteptările lor de la societatea în care încearcă să se integreze.
Brick Lane 2002 (ficţiune)
Regia: Paul Makkar
Durata: 14'
O comedie metisă (anglo-asiatică) cu elemente bollywoodiene despre eforturile a doi adolescenţi de a intra în graţiile unei fete la o petrecere Banghra.
Hong Kong, Liverpool, Penzance 2002 (documentar)
Regia: Raymond Wong
Durata: 5'
Bazîndu-se aproape exclusiv pe material fotografic, povestea mariajului aranjat dintre părinţii regizorului şi viaţa lor ulterioară în Anglia anilor '60 devine un documentar intim despre legăturile de familie şi ciocniri culturale.
Latifah and Himli's Nomadic Uncle 1992 (ficţiune)
Regia: Alnoor Dewshi
Durata: 14'
Explorare ludică şi suprarealistă a diversităţii culturale în metropola britanică, acest film are ca protagonişti doi veri de origine indiană care împărtăşesc acelaşi gust în materie de îmbrăcăminte, coafură etc, nu şi aceleaşi convingeri sociale. O partidă de ping pong în trei cu unchiul lor e pretextul pentru un schimb de "pase" verbale - de tipul "De unde vine eu, nimeni nu se întreabă de unde vii" - care îi face să-şi conştientizeze mai bine locul în societate.
Wish 2003 (ficţiune)
Regia: Rene Mohandas
Durata: 17'
O poveste de dragoste emoţionantă şi neobişnuită dintre un june scoţian şi o bătrînă japoneză, dublată de un schimb de experienţe imun la diferenţa de vîrstă şi de generaţie.
Sari and Trainers 1998 (ficţiune)
Regia: Jeremy Wooding
Durata: 15'
Romeo şi Julieta, acum într-o nouă prezentare, care trage cu ochiul la evaziunile flamboaiante ale muzicalului bollywoodian.
Programul II
Durata: 87'. Format: Beta SP
Raj or Radge? 2001 (documentar)
Regia: Menhaj Huda
Durata: 3'
Faz e un scoţian de origine pakistaneză. În trei minute cît durează filmul aflăm nu doar toată viaţa lui, ci şi de ce se consideră mai scoţian decît scoţienii.
Safar (The Journey) 2002 (documentar)
Regia: Sandhya Suri
Durata: 29'
Povestea emoţionantă a unui bătrîn doctor care încă mai visează să se întoarcă în India după 40 de ani trăiţi în Anglia.
A Portrait of Mr. Pink 1997 (documentar)
Regia: Helena Appio
Durata: 16'
Mr. Pink e un jamaican de 73 de ani care a lucrat toată viaţa în Londra şi care, scos la pensie, şi-a umplut timpul cu decorarea casei lui în stil Victorian în cel mai neaşteptat mod cu putinţă.
We've Lived Here All Our Lives 2000 (animaţie)
Regia: Vikaas Mistry
Durata: 3'
Pastilă animată care încapsulează majoritatea problemelor serioase pe care comunitatea indiană din Anglia încearcă să le treacă cu vederea.
Dim Sum (A Little Bit of Heart) 2002 (documentar)
Regia: Jane Wong
Durata: 36'
Trei chinezoaice în vîrstă, printre care şi mama regizoarei, gătesc colţunaşi şi stau la taclale într-un aprozar din Liverpool. Toate chestiunile inerente subiectului sînt aici: efortul de a învăţa limba, sacrificiile pe care le-a presupus strămutarea şi încercarea de conservare a valorilor tradiţionale.