My Big Fat Greek Wedding

Nuntă a la grec a fost marea surpriză a anului trecut în SUA. Deşi practic fără vedete (Nia Vardalos vă spune ceva?), a făcut încasări neverosimile, iar actriţa din rolul principal s-a procopsit (cred că e-un cuvînt de origine greacă) cu un premiu...

My Big Fat Greek Wedding (genericul de-nceput e cel mai bun gag al filmului!) atinge o coardă sensibilă, dar o zdrăngăne atît de tare că-ţi pleoşteşte bunăvoinţa. Este vorba - pe de o parte - despre cît de numeroşi, zgomotoşi şi kitschoşi sînt grecii, dar ce suflet mare au, şi - pe de alta - despre cît de ofilită şi şleampătă era Maria Portokalos înainte să-l cunoască pe Ian Miller, dar cum s-a schimbat ea (în bine) ca urmare a acestei întîlniri...

Dacă vă gîndiţi la "clişee", mai gîndiţi-vă o dată - lung şi apăsat! Cele mai bune momente ale filmului sînt cele în care tăticu' Portokalos (ştim ce-nseamnă pe greceşte) explică tuturor cum că orice cuvînt are o "rădăcină grecească"; cele în care apare bunica Portokalos, o babă nebună paraşutată din Grecia o dată cu broaboada neagră de pe cap şi cuţitul de sub pernă; şi clipa (de cca 3 secunde) în care Maria, văzîndu-l pe Ian în biroul agenţiei de voiaj în care lucra, se năpusteşte... (nu vă mai spun urmarea, că stric gagul)

Plin de bune sentimente, de uzo, buzuki şi musaca, Nuntă a la grec e un produs fast-food hollywoodian: nu mai contează că Lainie Kazan (mama Mariei) e o tipică "Jewish mamma" cîtă vreme ce mi-e Grecia, ce mi-e Armenia - americanu' oricum nu le localizează pe hartă. Scenariul încearcă să demonstreze că:
elefteria topeşte xenofobia
femeia cu păr în exces poate fi considerată "frumoasă"
detergentul de geamuri vindecă orice
Pentru ceva conflict, s-ar fi putut umbla şi la "arahnofobie"...