Nia Vardalos şi-a scris autobiografia şi a făcut un spectacol "one woman show". Actriţa canadiană de origine greacă şi-a exploatat succesul şi o altă actriţă de origine greacă, Rita Wilson, l-a convins pe soţul ei, celebrul actor Tom Hanks, să producă un film inspirat din povestea Niei Vardalos.
Aşa s-a născut "odiseea" familiei Portokalos, o numeroasă colectivitate care avea o "piatră în casă", pe ghinionista Toula (interpretată chiar de Nia Vardalos), ajunsă la 30 de ani, fără nici o speranţă de a ademeni un conaţional pentru a o duce la biserică. Cu o casă în faţa căreia se răsfaţă Partenonul, cu un tată care crede că toate cuvintele din engleză au origini greceşti, cu o mamă excesiv de grijulie, Toula nu prea are perspective pînă la apariţia tînărului Ian, străin de Grecia, dar şi vegetarian. Toate întîmplările mai mult sau mai puţin amuzante care traversează idila Toulei pînă la pasul hotărîtor atacă nu numai misoginismul etniei (doar aparent), dar şi un fel de "naţionalism etnic" păgubos, mai ales într-o comunitate ce adună zeci de descendenţi, bine integraţi în patria de adopţiune.
Ian (jucat de John Corbett) se va descurca cu toţi "nebunii" din familia grecească, acceptînd în semn de preţuire pentru iubita sa chiar schimbarea religiei, pentru ca nunta să aibă loc cu tot fastul în biserica ortodoxă. Comic de situaţie, lingvistic şi o serie de actori dăruiţi comediei sunt cîteva dintre atuurile acestei comedii care nu-şi propune mai mult decît poate, dar care povesteşte cu farmec despre lupta cu prejudecăţile, despre "divorţul" între generaţii, despre o dragoste mai tîrzie, dar nu lipsită de consecinţe fericite.
Mottoul generic este o şarjă amabilă la adresa etniei: se spune că frumoasele grecoaice pot face doar trei lucruri în viaţă: "să se mărite cu băieţi greci, să facă copii greci şi să-i hrănească pe fiecare pînă cînd mor". Dar dincolo de motto, echipa de interpreţi face povestea credibilă şi o presară atît cît trebuie cu gaguri de toate soiurile pentru ca în final să nu rămînă nimeni supărat.
Fluent şi bine ritmat, filmul lui Joel Zwick rămîne o comedie de calitate, o simpatică şarjă amicală la adresa ticurilor etnice ale grecilor din America.