Gen: comedie romantică
Regia: Joel Zwick
Scenariul: Nia Vardalos
Studiourile: IFC Films, HBO
Durată: 95 minute
Cota mea: 6.0 din 10
Intriga: O fată dintr-o familie de habotnici
tradiţionalişti greci îşi găseşte alesul
în persoana unui american, ceea ce stârneşte nemulţumiri
şi şocuri între toţi membrii
neamului.
Comentarii:
My Big Fat Greek
Wedding a
strâns în SUA 240 de milioane de dolari (mai mult ca Signs /
Semne!), deşi investiţia fusese de numai 5 milioane de dolari.
A atras publicul american ca un magnet, deşi nu a fost niciodată
performerul box-office-ului, şi-a făcut fani pe pâine,
deşi n-am auzit pe nimeni să zică despre el că ar fi
divertisment de calitate, n-a avut absolut nici o vedetă (baremite John
Corbett mai era ştiut din Doctor în Alaska, dar Nia
Vardalos nu era cunoscută decât de părinţi poate!) care
ulterior au devenit vedete, deşi nici una nu a jucat peste nivelul de
OK, a născut deja interes pentru un serial TV, deşi zău
dacă ştiu pe cineva care ar fi interesat, Vardalos a fost
nominalizată la Globul de Aur şi pentru cea mai bună
actriţă într-un rol de comedie, şi pentru cel mai bun
scenariu, ba chiar la Oscar din nou pentru scenariu, deşi ăsta
este cel mai mare mister de la fenomenul The English patient
încoace. Ce mai, filmul în sine ar putea fi subiectul unui
documentar "Making of" axat pe morale gen "orice este posibil, oameni
buni"
sau "dacă vrei, poţi".
Este normal, deci, să vezi ce
anume este atât de special la filmul ăsta, ce anume poate sparge
zidurile şi închide gurile cu atâta voioşie. Americanii
poate că erau erau curioşisă vadă cum poate cineva
să găsească o rădăcină grecească
cuvântului "kimono" (gagul de bază al filmului) sau să-l
vadă pe John Corbett (care are mai bine de 1,90 m.
înălţime) botezat într-o biserică grecească,
într-o cadă gonflabilă (cel mai bun gag al filmului)... sau
să vadă cum arată o musaca (citez pronunţia "mus-caca",
alt gag al filmului). Dacă vi se pare amuzant, asumaţi-vă
riscul şi mergeţi, dar vă avertizez: clanul Portokalos (da,
portocală înseamnă, "inculţilor"!) o s-o ţină
tot aşa o oră şi jumate. Oricum, noi ştim cum arată
musacaua, ştim cum se botează în rit ortodox, ştim
că grecii sunt cam nesăţioşi de felul lor, deci
toată treaba e cam cu două tăişuri. Dialogurile sunt
haioase (vedeţi că cineva de acolo ar avea 3 testicule!), Michael
Constantine e haios şi el, dar filmul pe de-a întregul numai haios
nu e: se vede de la o poştă că e făcut cu amatorism, are
numai râsete răsuflate care se vor glumiţe inteligente, e
ultraprevizibil, ultraplicticos, atinge tema tradiţionalismului (de
unde probabil că i-a venit şi originalitatea), dar asta nu prea
ajunge...
Nu-i chiar de neurmărit, dar să-l nominalizezi la
Globul de Aur pentru cel mai bun film comedie/musical umăr la umăr
cu All about a boy / Totul despre băieţi sau Chicago e nebunie
curată!