Zombiologie - Land of the dead

"Zombies, man, they creep me out"
(Kaufman aka Dennis Hopper)

Un zombi, doi zombi, sau două Zombii? Probleme grave de sintaxă în limba română. Zombi moderni, aşa cum îi ştim, au fost inventaţi de George A. Romero în 1968, în clasicul alb-negru Night of the Living Dead (Noaptea morţilor vii). Au urmat Dawn of the dead (1978) şi Day of the Dead (1985). Aşa numita trilogie zombi a lui Romero. Italienii (grazie Dario Argento) au dus genul mai departe, aportul lui Lucio Fulci fiind esenţial.

În ultimii ani filmele cu zombi au reapărut pe ecrane la fel ca ciupercile mutante după ploi radioactive.... Resident Evil (pe care iniţial Romero a fost în tratative să-l regizeze) şi continuarea sa, Fantomele de pe Marte ale lui John Carpenter, (fantome care de fapt sunt zombi), 28 days later al lui Danny Boyle, zombi meet Monty Python în Shaun of the Dead. Vor mai urma mega-zombi în Flight of the Dead (cu zombi în avion), partea a doua la House of the Dead, partea treia la Resident Evil şi Return of the Living Dead 4 şi 5, filmate la Cernobâl şi în România, amândouă cu î din a. Şi filmele lui Rob Zombie, care nu sunt cu zombi dar el e. Cum zice Ozzy, «Oi Oi Do the Zombie Stomp». Dar datorită acestora George Romero s-a putut întoarce, la fel ca muşchetarii lui Dumas, după douăzeci de ani la genul pe care l-a creat şi care l-a făcut faimos, adaugând tripticului sau cu zombi un al patrulea capitol, finalul apoteotic (?!, dacă n-o urma Planet of the Dead!), anume Land of the dead / Tărâmul morţii.

După ce remake-ul la Dawn of the dead (2003, Zack Snyder) a fost un uriaş succes, (Night of the Living Dead a fost re-făcut de specialistul în make-up, Tom Savini in 1990 şi Day of the Dead e în lucru), the powers that be s-au gîndit să-i dea bani şi zombie-ului original Romero. Universal (producător la remake-ul Dawn of the Dead), a cumpărat chiar drepturile mondiale. Şi aşa pot şi românii să vadă pentru prima oară la cinema (cei norocoşi, pentru că sunt doar trei copii), un adevărat film cu zombi şi nu palidele imitaţii. Creaturile lui Romero sunt lente şi nu super-kinetice sau mutante ca în ultimele mostre ale genului sau jocurile aleatorii. Mai mult, morţii-vii sunt eroii lui, conduşi de negrul pompist Big Daddy, într-o alegorie post 9/11, într-un oraş închis, dictatorial şi coşmaresc.

Land... este primul film pe ecran lat al lui Romero, la un buget considerabil, cu mijloace, efecte şi distribuţie pe care nu şi le-a permis până acum. Jumătate de film pare a fi făcut de John Carpenter (acelaşi stil, acelaşi nihilism şi tentă satirică). Umorul (negru ca cenuşa) primează, suntem deja pe tărâmul morţii, deci ce mai putem face decât să ne amuzăm. Satira socială s-a transformat într-o comedie pură despre virusul uman, cel care nici în a 25-a oră nu se poate schimba şi colcăie vraişte în continuare. Omenirea este irecuperabilă şi reprezentantul ei din turn, Kaufman, magnatul-gangster circar (un Dennis Hopper auto-parodiindu-se savuros), îi dă cu tifla. La fel face Romero, autorul metaforei, care ar putea parafraza, "People, man, they creep me more".. Bun venit în zombieland!