Zombies gânditori - Land of the Dead

Comando-uri bine antrenate de oameni fac raiduri în oraşele populate acum exclusiv de zombies pentru a recupera provizii (conserve, antibiotice ş.a.) pe care le aduc în refugiul elitei umane - Fiddler's Green. Asta pînă cînd urme de gîndire & asociere par să se trezească în cadavrele umblătoare, iar confruntarea finală cu cei din urmă vii se apropie - nu că lucrurile ar sta prea bine în ultimul bastion al umanităţii.

Am început să tremur de la genericul alb-negru, blurat, à la Night of the Living Dead care te trecea, tranzitînd la rîndul său expeditiv prin imaginea grunjoasă & virată-n verde à la Dawn şi Day of the Dead, prin istoria răspîndirii siniştrilor zombies. Mi-era frică - nu atît de ei (deşi, mai mult decît Michael Myers, Jason Vorhees sau Freddy Krueger, sînt coşmarul suprem al omului care gîndeşte), cît de ce/cum mai poate spune Romero despre/prin ei în valul de filme care i-au luat ca pretext în ultimii ani; mai ales cu un buget (recuperat deja în SUA!) care-l depăşea cu mult pe cel adunat al întregii trilogii (deşi relativ mic pentru un produs al marilor studiouri - ceea ce, oricum, nu este) şi mai ales la 20 de ani după crezusem că şi-a sfîrşit - ambiguu, amar - povestea.

Dar nu vă îngrijoraţi! La 65 de ani, Romero e la fel de viu & actual, iar istoria sumbră, lentă (cu filmări preponderent statice), manifest politică - "nu negociem cu teroriştii", spune Kaufman, şeful cinic & duplicitar (jucat perfect de un Hopper impenetrabil) al imensului zgîrie-nori unde "aleşii" se ţin la adăpost, cînd îi e ameninţată poziţia - e uşor de citit din perspectiva situaţiei actuale. Regizorul care-a lucrat o viaţă în afara sistemului nu se dezminte: şi aici e vorba tot despre camaraderie, încredere/trădări, cine eşti & ce vrei să pari, tărie & slăbiciuni. Plus eviscerările de rigueur. Plus marginalii din totdeauna (femei, negri, rataţi) din nou în roluri centrale - şi nu poţi să nu te bucuri de superba Asia Argento a cărei frumuseţe întunecată îşi găseşte aici perfect locul, alături de ultimul erou. Sau de machiajele lui Gregory Nicotero, care a refuzat War of the Worlds ca să lucreze cu dl G.A.R.

O coda impecabilă & de neratat la cea mai mare trilogie ever (uitaţi de Star Wars o dată pentru totdeauna!).

PS: Bonus pentru toţi cei vexaţi de zombii acceleraţi din remake-ul '03 la Dawn of the Dead: aici ei sînt la fel de lenţi ca întotdeauna (căci, vorba maestrului, "nu poţi alerga cînd bucăţi din tine sînt pe cale să se desprindă" - doar sînt morţi & în putrefacţie, nu?), ceea ce nu-i face cu nimic mai puţin cutremurători...