Andrei Ed Gh. Norton - 25th Hour

Există o scenă, în 25th Hour, care, deşi se petrece în Manhattan, în casa lui Montgomery Brogan (Edward Norton), m-a dus cu gîndul la Bucureşti, sediul Poliţiei, cazul Andrei Gheorghe... Carevasăzică, în casa lui Monty (traficant de droguri), descinde FBI-ul, oamenii se fac comozi, iar şefu' echipei - un negrău gras şi antipatic - descoperă în canapeaua traficantului 1 kg de drog şi-un purcoi de bani! Ce credeţi că se-ntîmplă? Pînă să plece la mititica, omu' îşi vede în continuare de ale lui, se comportă "au Naturelle" (numele gagicii sale), mănîncă la restaurantul tăticului Brogan (Brian Cox), se-ntîlneşte cu prietenii (Brian Pepper, Philip Seymour Hoffman), face o vizită "naşului" rus şi dă o petrecere de adio într-un bar... Şi poate chiar... (dar asta nu vă mai spun, pentru că trebuie să vedeţi filmul!)

25th Hour este, dacă nu mă-nşel, primul film de Spike Lee care ajunge pe ecranele româneşti. Acum cîţiva ani, o comedie sexuală spumoasă (Girl 6) a fost cît p-aci să lovească ecranele noastre, dar "vigilenţii" de la Româniafilm, care oricum n-au ce face, l-au respins pe motiv c-ar fi "obscen". Tot răul spre bine: Lee face cunoştinţă cu publicul autohton în cea mai bună formă a sa.

25th Hour este cinema de calitate - solid, plesnind de adevăr şi interpretat la superlativ de absolut toţi. Lee este mai puţin "flamboaiant" aici decît în celelalte filme ale sale; el lasă trucurile stilistice deoparte şi - cu excepţia finalului şi a unui moment antologic, gen clip, în care Monty, în faţa oglinzii de la toaletă, se lansează într-o tiradă anti-New York în amintirea lui Taxi Driver - îşi duce filmul la destinaţie cu sobrietate. Un film despre sufletul unei metropole (NY) prin cîţiva din oamenii ei. Pasionant!