Ultima zi de libertate înaintea unei recluziuni promise de şapte ani, cu toate consecinţele acesteia, se desfăşoară alături de iubită - Naturelle (Rosario Dawson), cei doi prieteni din copilărie, Slaughtery (Barry Pepper), un tip cinic din lumea finanţelor, şi Jacob (Philip Seymour Hoffman), un profesor de engleză, timid şi complexat, precum şi de tatăl său (Brian Cox), omul care va forţa destinul oferind, în final, şi rezolvarea dramei trăite de fiul său.
Monty Brogan are avantajul unui portret aproape luminos, deşi ocupaţia sa este jalnică şi imorală din toate punctele de vedere. Din prima secvenţă aflăm că Monty are un suflet bun, salvînd un cîine de la moarte; asta nu-l absolvă de consecinţele profesiunii alese fără prea multe probleme de conştiinţă. Urmărirea adevărului pentru a afla "cine a trădat?" capătă o tensiune apreciabilă, mai ales cînd în joc sunt relaţii umane ce cuprind decenii de existenţă. Suspiciunile ce planează asupra prietenilor, asupra iubitei, asupra tovarăşilor de afaceri ilegale transformă treptat filmul, conferindu-i o tensiune bine construită pînă în momentul deconspirării.
Filmul mai glosează destul de inteligent pe tema imoralităţii relaţiei profesorului Slaughtery cu eleva sa, ajunsă din întîmplare în barul unde Monty îşi petrece ultimele ore de libertate. Rolul elevei care îl complexează pe retrasul profesor este susţinut de Anna Paquin, deja laureată cu un premiu Oscar pentru rolul din Piano. Folosindu-şi farmecele de adolescentă, eleva Mary D\'Annunzio încearcă să-şi manipuleze dascălul pentru a obţine, ceea ce este mai important, o notă bună la engleză.
Fluent şi cu o mare coerenţă epică, filmul lui Spike Lee rămîne interesant prin faptul că autorul îşi nuanţează perfect personajele, cu bune şi rele, inclusiv membrii unei mafii locale căruia îi este subordonat Monty, înscriindu-le într-o traiectorie dramatică convingătoare pînă aproape de final, care mi s-a părut a fi destul de convenţional şi prea supus unui anume gust al publicului. Dinamismul vizual al filmului explică perfect intensitatea trăirilor personajelor, cu idei cinematografice de mare forţă (vezi momentul monologului lui Monty în faţa oglinzii), echivalenţa unei revolte, dar şi înţelegerea faţă de un erou ce-şi asumă responsabilităţile, fiind gata să plătească pentru un pas greşit. Un film de văzut.