octombrie 2005
Concert Alexandru Andrieş 2005
Acest nou material este înregistrat împreună cu mulţi prieteni. Sunt instrumentişti cu care Alexandru Andrieş cântă în concerte, cu care înregistrează albume de ceva timp şi sunt şi oameni care şi-au dorit să înregistreze cu acesta. Din distribuţia acestui nou CD fac parte Mircea Vintilă - voce, Nicu Alifantis - voce, Ioana Maria Mântulescu - voce, George Baicea - chitară solo, Mircea Tiberian - pian, orgă,pian electric, Tudy Zaharescu - voce, Eugen Tegu - bass, Cristian Soleanu - clarinet şi saxofon, Aurel Mitran - manager şi muză inspiratoare, Eugen Caminschi - chitară solo, Adrian Naidin - violoncel, Victor Panfilov - percuţie crepusculară, Sorin Romanescu - chitară solo, Vadim Tichisan - tobe (piesa Bagă mîna-n buzunar) şi Virgil Ianţu - voce. Materialul conţine 20 de piese, toate acestea fiind compuse de Alexandru Andrieş şi a fost editat pe CD, MC şi vinyl (ediţie limitată).

"Le mulţumesc tuturor celor care m-au ajutat. Sunt extrem de mulţumit de cum a ieşit. Aştept acum părerea beneficiarilor, despre cele 20 de piese pe care le-am dăruit cu drag, la... «Comandă specială»!"

(Alexandru Andrieş)


Comandă Specială Track List:

 1.Transport în comun
 2.Un pian fericit
 3.Bagă mîna-n buzunar
 4.Lucruri mici
 5.Glumele mele
 6.Oraşe şi avioane
 7.Cât de frumoasă poţi să fii
 8.Fără sare
 9.Gripa
 10.Musafir
 11.Eu, Lia şi Ilinka
 12.Kapital
 13.Noaptea
 14.Bunicii mei
 15.Prânz în doi
 16.Băiat de băiat
 17.Konfort 3
 18.Şefu'
 19.Bkl
 20.Na votare


Fişă Alexandru Andrieş


NUME: ANDRIEŞ
PRENUME: ALEXANDRU
DATA NAŞTERII: 13 Octombrie 1954
LOCUL NAŞTERII: BRAŞOV, ROMÂNIA
PROFESIE: ARHITECT
PASIUNI: MUZICĂ, PICTURĂ
ZODIE: BALANŢĂ
DEBUT LIVE: 1974, CLUB A
PRIMUL CONCERT: 1979-FESTIVALUL JAZZ-ROCK DE LA BRAŞOV
DEBUT DISCOGRAFIC:1984-"INTERIOARE"-L.P.

Prietenii spun numai lucruri bune despre el. Unii spun ca este foarte inteligent. Alţii spun că este modest. Alţii spun că ştie să asculte. Alţii spun că ştie să răspundă la întrebări... să deseneze... să cânte... să vorbească firesc dar în versuri...El spune despre el că este un om normal. Ceea ce e mare lucru în zilele noastre, ar fi de adăugat.

Ceea ce face cel mai bine Alexandru Andrieş este însa mult mai greu de descris în cuvinte. Andrieş poate să creeze acolo unde merge sau cântă sau vorbeşte o atmosferă pe care oricare om o caută, indiferent de ceea ce face sau spune că ar face. Acea atmosferă pe care de obicei o simţi atunci când te întâlneşti cu prieteni vechi, cu care te simţi pur şi simplu bine.

Este motivul pentru care, când îl zăresc pe stradă şi îl recunosc (căci Alexandru Andrieş, deşi a vândut un număr impresionant de discuri, merge pe jos, locuieşte într-un apartament obişnuit şi i se poate întâmpla oricui să-l întâlnească pe strada sau în metrou sau în parc) oamenii îi zâmbesc. Ca unui prieten

Debutul său a însemnat ceva pentru muzica românească, tocmai pentru că ceea ce cânta părea natural dar în acelaşi timp la fiecare ascultare a unei piese descopereai ceva nou, ceva care scăpase până atunci, o aluzie, o glumă, o idee... Interioare este unul dintre discurile pe care aproape toţi cei care ascultă muzică îl au acasă. Cei care n-au reuşit să şi-l procure, l-au împrumutat de la prieteni, l-au înregistrat pe casete şi îl mai ascultă din când în când. Acest album există şi într-o varianta în limba engleză, apărută un an mai târziu, în 1985.

Alexandru Andrieş poate fi considerat printre puţinii neamericani care au reuşit să cânte country. Country nu este doar un gen muzical, este o atitudine, un sentiment şi se cânta cu anumite instrumente tradiţionale care nu pot fi imitate. Discul lui Andrieş din 1986, Country and Western Greatest Hits este însă un disc country.

După country, fireşte, rock'n'roll. În 1987, Alexandru Andrieş semnează L.P.-ul Rock'n Roll. Urmează în 1988, Despre distanţe, un alt mare succes discografic.

Alexandru Andrieş reuşeşte să iasă în evidenţă în peisajul folk de la noi nu numai prin muzica sa şi datorită vocii sale absolut speciale, prin felul de a cânta împletit adesea cu zâmbet (de bucurie, ironic sau chiar auto-ironic) ci şi printr-un fel de a scrie versuri care nu poate fi inclus în nici un fel de categorie.

Versurile lui Andrieş sunt de fapt modul în care Andrieş înţelege şi vede lumea, dincolo de aparenţe, de poleială. Multe dintre versurile pieselor sale au fost scrise în tramvai sau în autobuz, pe drumul între Facultatea de Arhitectură (unde a fost student, iar acum predă arhitectura) şi casă, pe drumul de la studio la locul de întâlnire cu iubita, pe drumul între Braşov (unde se duce din când în când să-şi vadă sora, nepoţii şi tatăl) şi Bucureşti.

Andrieş a înregistrat o parte dintre cântecele pe care le-a scris, dar are munţi de versuri pe care le păstrează de ani şi pe care nimeni nu le ştie încă. Uneori câte cineva îi aminteşte de o piesă pe care spune ca a auzit-o demult, într-un concert şi-atunci el caută prin manuscrise. Îşi aminteşte apoi cu precizie muzica şi uneori chiar locul în care a scris versurile acelea. Este oricum extraordinar faptul că Andrieş ştie zeci de cântece, iar atunci când i se întâmpla să nu-şi mai amintească un vers sau un cuvânt (asta pentru că în timp ce cântă mintea lui nu stă liniştită ci zburdă printre cine ştie ce idei şi imagini), găseşte pe loc altul, construieşte pe loc o idee nouă, astfel încât nimeni nu sesizează schimbarea.

Pentru că reuşeşte să facă versuri ca nimeni altcineva, prietenii sau colegii de scenă l-au rugat să le scrie şi lor câte ceva. Nu refuză niciodată ceea ce i se pare O.K. şi de aceea a semnat versuri pentru cântecele lui Mircea Baniciu, Nicu Alifantis, Aura Urziceanu.

Alexandru Andrieş nu e egoist nici atunci când e vorba despre cealaltă pasiune a sa - desenul. El este autorul design-ului pentru coperţile albumelor Zamolxe (Sfinx), Iris I şi II, Peripeţii noi (Mircea Vintilă), Ploaia (Mircea Baniciu), Maşina de scris, Risipitorul de iubire şi Ia toji baladist (Nicu Alifantis), S-a votat codul penal (Vali Sterian), Fată dragă (Mădălina Manole).

Lista discurilor semnate de Alexandru Andrieş continuă să crească: după L.P.-ul Trei oglinzi, apărut în 1989 urmează albumele Interzis (1990), Azi (1991), Pofta vine mâncând (1992), Vecinele mele 1,2,3...(1992), Nimic nou pe frontul de est (1994), Slow Burning Down (1994), Ultima repetiţie (1995), Hocus Pocus (1995), Albumul Alb (1996), Acasă (1996), Tăcerile din piept (1996), Ungra (1996), Verde-n faţă (1998), Alb Negru (1999), Texterioare (1999), Vreme rea (2000), Muzică de divorţ (2001), Pe viu (2001), Cîntece de-a gata (2002) şi Blues Expert (2003), 50/30/20 (2004), 50/30/20 DVD (Live Sala Palatului Bucureşti 2005) şi Comandă specială (2005).

Din cariera lui Alexandru Andrieş nu lipseşte întâlnirea cu filmul; în 1982, filmul de scurt metraj Despre distanţe a primit premiul ACIN pentru cel mai bun scurt metraj muzical. Include piesele Ea va veni, Fata pe care-o iubesc şi Ce albaştri sînt (varianta iniţială, puţin diferită de versiunea Interioare). Fata de la Ce albaştri sînt se numeşte Adriana Kiss.
Alexandru Andrieş a regizat şi semnat scenariul videoclipului La Calul Bălan - Nicu Alifantis. Imagine: Victor Prunaru, scenariu şi regie: Alexandru Andrieş.
Alexandru Andrieş a semnat până acum şi câteva cărţi: Aşteptând-o pe Maria (1990), Bob Dylan (1991) şi Singur acasă (1992).



NU UITAŢI! NU UITAŢI! NU UITAŢI! NU UITAŢI!


 Cînd? luni 5 decembrie, ora 18.30
 Unde? Teatrul Naţional „I.L. Caragiale" sala „I.L. Caragiale"
 Ce? un concert... „Comandă specială"
Cine? Alexandru Andrieş şi invitaţii săi
Sponsor: Rompetrol
 Organizator: Fundaţia Aurel Mitran
 Sunet & lumini: Stage Expert
 Preţul biletelor: un pol, un pol şi ceva
 Case de bilete: Teatrul Naţional „I.L. Caragiale", Magazinul Muzică, Librăriile Cărtureşti


0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus