Pentru că a fost Halloween, orice thriller psihologic mai agresiv sau film de groază chiar mediocru este lansat la rampă cu încredere. În această categorie poate fi înscris şi Red eye / Zbor de noapte ce reuneşte doi actori cu charismă şi potenţial - Cillian Murphy şi Rachel McAdams. Primul s-a remarcat în 28 Days Later şi l-a impresionat pe Nolan care l-a distribuit în Batman Begins. Murphy este apreciat mai ales în Anglia şi este implicat în numeroase proiecte ce vor apărea în 2006. Rachel McAdams a jucat în The Wedding Crashers şi a câştigat respectul criticilor cu prestaţia ei din The Notebook a lui Nick Cassavetes.
Personajele pe care le întruchipează cei doi în Red Eye sunt până la un punct schiţate credibil dar ulterior scenaristul Carl Ellsworth pare că şi-a pierdut concentrarea sau inspiraţia şi dă impresia chiar că şi-a propus ca povestea să fie scufundată în penibil. Cât timp s-au aflat în avion, lucrurile între cei doi s-au derulat într-un mod destul de captivant, chiar dacă pe alocuri forţat. Confruntarea este mai mult una care implică manipulare şi forţă mentală şi jonglează de multe ori cu o vulnerabilitate mimată şi doze concentrate de autocontrol. Ulterior se apelează la un compromis cu ţinta comercială într-o variantă extinsă ce nu mai amuză sau sperie pe nimeni.
Regizorul este Wes Craven, cunoscut pentru deja clasicul A Nightmare on Elm Street dar mai ales pentru seria de succes, compusa din trei părţi - Scream. Craven se achită într-o manieră decentă de obligaţiile sale dar nu reuşeşte să salveze un scenariu care în a doua parte şi mai ales în ultimele 15 minute este lipsit de orice urmă de veridicitate, originalitate sau conţinut. Lupta pe plan fizic dintre cei doi actori principali capătă nuanţe caricaturale, de parodie ieftină. Suspansul dispare complet şi în ciuda înfruntării pe viaţa şi pe moarte - totul pare o repetiţie stângace, fără sens. Tot ce-ţi doreşti este să se termine mai repede iar sfârşitul conceput în manieră consumistă, de duzină - te lasă golit de orice emoţie.
Avionul în sine a căpătat o dimensiune mult mai ameninţătoare după distrugerea turnurilor gemene - chiar şi un banal avion de călători poate fi privit acum ca o armă împotriva unei întregi naţiuni. În ciuda înmulţirii numărului de accidente petrecute anual pe glob şi implicit a escaladării stării de anxietate şi de neîncredere în acest mijloc de transport, oamenii continuă să apeleze la această soluţie pentru a se deplasa pe distanţe mari. Pentru că timpul e una din obsesiile majore şi orice drum trebuie parcurs cât mai rapid... Oliver Stone are în pregătire un film despre evenimentele care au produs o turnură definitivă în istoria contemporană. În această producţie despre 11 septembrie care va fi lansată în 2006, Nicholas Cage deţine rolul principal. Să sperăm că filmul nu va avea soarta lui Alexander - care a fost un eşec de proporţii şi că se va ridica la nivelul atins de Hamburg Cell - din punctul de vedere al obiectivităţii conţinute.
Cu excepţia filmului The Terminal - toate peliculele mai recente, a căror poveste este legată într-un mod mai definitoriu de un avion nu sunt de o calitate ieşită din comun. Fligtplan al lui Jodie Foster, şi producţii precum Air Force One, Con Air sau Random Heartsau avut încasări acceptabile pentru producători dar au fost uitate repede.
Probabil că acelaşi lucru se va petrece şi cu Red Eye.