iunie 2017
Maieurile albe mulate pe trupurile sculpturale ale dansatorilor citează frumuseţea absolută a torsului statuilor greceşti. Coexistă în umanitatea descinsă din zei splendoarea şi oroarea, elanul creaţiei şi forţa distrugerii. Can imagine that you are thinking? rămâne scris pe Zidul plângerii din fundal după abolirea oricărei convenţii între scenă şi sală. Refuzul artiştilor de a intra în convenţie eliberează spectatorul din captivitatea relaţiei pasive cu scena, cu viaţa. Performance-ul Să fii răpus de frumos (Batsheva Dance company) e un manifest pascalian. Omul e doar o trestie... citează în prologul spectacolului dansul figurinei de cârpă modelată de curentul de aer ce o animă. Ora care urmează e demonstraţia posibilităţii cugetării.
Q.E.D.


Naharin's Virus / Să fii răpus de frumos
Batsheva Dance company
Un spectacol de: Ohad Naharin
Text după: Peter Handke (la care se adaugă povestirile dansatorilor)
O adaptare a piesei Insultă la public de Peter Handke
Muzica originală şi consilier muzical: Karni Postel
Muzica: Samuel Barber, Carlos D'Alessio, P. Stokes, P. Parsons
Muzică populară arăbească adaptată şi interpretată de: Habib Alla Jamal, Khader Shama
Design uniforme: Zohar Shoef
Design costume: Rakefet Levy
Light design: Avi Yona Bueno (Bambi)
Sound design: Frankie Lievaart, Haim Laroz
Traducere text: Shimon Levi
Stagiari: Londiwe Khoza, Shir Levy, Opal Markus, Tomer Pistiner
Interpretat de: Chen Agron, Etay Axelrod, Yotam Baruch, Ido Gidron, Mai Golan, Ben Green, Chiaki Horita, Xanthe van Opstal, Lenny Hassin, Ohad Mazor, Robin Nimanong, Hani Sirkis, Amalia Smith, Evyatar Omesy, Igor Ptashenchuk, Korina Fraiman, Chun Woong Kim.


Foto: Gadi Dagon

Sinopsis: Noua punere în scenă a lui Ohad Naharin a spectacolului său renumit din 2001 se bazează pe piesa de teatru scrisă de Peter Handke, Insultă la public. Handke, scriitor şi dramaturg austriac, este unul dintre cei mai respectaţi scriitori de limbă germană din cea de-a doua jumătate a secolului XX. În viziunea lui Naharin, această piesă respinge tot ce este convenţional în teatru şi reformulează regulile după bunul său plac. În cadrul acestui proces, se creează un fel de spaţiu gol - un spaţiu foarte interesant în care se poate explora mişcarea. Cu acest spectacol, Ohad Naharin a câştigat Premiul Bessie în anul 2013, în cadrul New York Dance and Performance Awards. "...nu ai cum să rămâi imun în prezenţa încărcăturii emoţionale a coregrafiei [din acest spectacol]... caligrafia pe care o descrie corpul este incredibilă..." (New York Times) "Ce Virus minunat... la fel de puternic precum centrul unei furtuni... cel mai bun spectacol din oraş." (Jerusalem Post)

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus