Love - Bucsi Reka
O planetă dintr-un sistem solar de altfel destul de plictisit, e însămânţată în primul capitol (Dorinţa), sămânţa dă rod în capitolul doi (Iubirea), iar rodul se usucă şi tot efectul magic (şi uşor neliniştitor) dispare în capitolul trei (Singurătatea). Mai puţin excentric decât alte filme ale lui Bucsi Reka, Love încearcă să definească, prin colorarea câte unui gând, mai multe feluri de iubire: iubirea care dăruieşte, iubirea de sine, iubirea care înghite, iubirea care protejează, iubirea care hrăneşte, iubirea care domină, iubirea care salvează, iubirea care răneşte, iubirea care creşte, iubirea care energizează, iubirea care distruge (şi câte altele). Păcat numai că toate aceste forme de iubire se sting odată cu defertilizarea planetei. Câştigător al premiului special al juriului la Festivalul Alter-Native de la Tîrgu Mureş (ediţia a 24-a, 2016), alături de Made in Spain al lui Coke Rioboo - o animaţie stop motion - Love se articulează simplu, fără pretenţia de a vehicula mari idei, rămânând o propunere onestă care se distinge mai ales prin stilul realizatoarei, flancată de echipa de animatori.
Iubirea şi ciorapii plasă
Stay Ups - Joanna Rytel
Joanna Rytel vine cu un context destul de solid în spate şi este, probabil, foarte cunoscută pentru scurtmetrajul anterior, Moms on Fire şi (eventual) pentru numerele de dans executate în natură în faţa vacilor, oilor şi caprelor, pe aceeaşi temă muzicală. Fără nici cea mai mică ironie în cele spuse anterior, ar mai fi de adăugat că investigaţiile ei se orientează spre corpul feminin în diversele lui ipostaze (în stop-motion-ul Moms on Fire era vorba despre atitudinea declarat feministă şi politică faţă de felul în care este percepută femeia însărcinată de către societate, de ceea ce poate, dar în special de ceea ce nu poate ea face), în cazul de faţă totul reducându-se la relaţia mamă singură - copil, privită din perspectiva frustrărilor mamei de patruzeci de ani care nu poate avea o relaţie stabilă cu un bărbat din cauza copilului. Tot ce a rămas din animaţia anterioară acestui film (Stay Ups) este o mască imensă, pe capul copilului, cu nişte ochi imobili şi trişti, în contrast cu ciorapii mamei care se schimbă mereu în aşteptarea bărbatului. Tot ce trebuie să facă cel mic este să dispară, pentru ca mama să îşi poată trăi viaţa. Problema este că cel mic pare să fi început deja să se estompeze tot mai mult, având în acelaşi timp foarte multă înţelegere pentru doleanţele mamei. Lucrurile, însă, nu sunt deloc simple (cum ar putea părea, eventual) şi nici nu pot fi privite în alb-negru. Filmul prezintă un impas într-o relaţie şi nu îi dă rezolvare (nici nu prea cred că ar avea cum, pentru că rezolvările vin din interior).
Iubirea de aproapele tău
Prosefhi - Thanasis Neofotistos
Cu scurtmetrajul lui Thanasis Neofotistos am aflat că în şcolile greceşti (nu ştiu dacă e o practică larg răspândită sau nu) se face careu în curte la începutul fiecărei zi de cursuri şi se spune Tatăl Nostru în prezenţa conducerii instituţiei de învăţământ. Există, se pare, şi o listă de nume cu cei care trebuie să rostească în fiecare zi rugăciunea în faţa colegilor. Probabil e şi acesta un mod de a propovădui iubirea faţă de aproapele tău. Sunt, însă, momente în care iubirea faţă de aproapele tău de acelaşi sex se manifestă dincolo de orice norme dar, tocmai din cauza acestor norme, ea nu poate fi gestionată. Şi atunci ea e deghizată stângaci în violenţă. Se poate forţa şi o morală a poveştii (pentru cei care ţin neapărat), dar e mai bine ca fiecare să facă acest lucru pe cont propriu. Oricum ar fi, e clar că certitudinile care se întâmplă să îi mai adune pe oameni laolaltă în diverse coaliţii sunt acea scânteie care poate transforma multele forme de manifestare a iubirii în violenţă şi ură. Şi asta chiar nu foloseşte nimănui: nici celor care rostesc rugăciunile înainte de intrarea la ore (sau înainte de orice), nici celor care vor să aibă libertatea de a decide dacă le ascultă sau nu.