Scenariul - Clara Fröberg
Producători - Lars G Lindström, Ake Sandgren
Imaginea - Camilla Hjelm Knudsen
Scenografia - Catharina Nyqvist Ehrnrooth
Montaj - Morten Höjbjerg
Muzica - Timbuktu, Topaz Soundsystem, etc
Compozitor - Jon Ekstrand
Distribuţie: Nina Wähä, Paulina Hawliczek, Kalled Mustonen, Micke Vranell, Gustav Deinoff, Jonathan Rodriguez, Per Burell, David Dencik, Gustaf Skarsgård
O vară fierbinte în Hornstull
Prietenul lui Maja, Olle, se află în drum către India. Ea însăşi nu se duce nicăieri. Nici măcar nu ştie unde va locui. Într-un final ajunge la Mattias pe care nu îl cunoaşte, iar acesta îi permite să doarmă în bucătăria garsonierei lui. La intervale de timp regulate, apartamentul este invadat de către amicii gălăgioşi ai lui Mattias, în timp ce Maja se simte din ce în ce mai disperată. Este obosită să mai caute ceea ce este drept în viaţă, sătulă de societatea de consum din jur, sătulă de prietenii care nu o respectă. Împotriva voinţei ei, Maja începe să devină interesată de Mattias şi împreună cu acesta şi amicii lui, petrece o lună de vară în Södermalm şi meditează asupra vieţii. Cineva recomandă o activitate politică, în timp ce Mattias recunoaşte ca s-a îmbolnăvit de Sindromul Babilon...
Babylon Disease este o altfel de poveste de dragoste, plină de căldură şi umor. Este o cronică ce descrie ordinea lumii din perspectiva unei tinere. În rolul lui Maja o putem vedea pentru prima oară într-un film de lungmetraj pe Nina Wähä, iar celelalte roluri fiind interpretate de: Gustaf Skarsgård (Ondskan), Kalled Mustonen (Olivia Twist) şi Paulina Hawliczek. Scenariul este scris de către Clara Fröberg şi regia aparţine lui Daniel Espinosa (filmul de scurt metraj Boxaren). Lars G Lindström şi åke Sandgren sunt producători iar director de imagine este Camilla Hjelm Knudsen (Du Ska Nog Se Att Det Går Över).
Babylon Disease este primul dintr-o serie de filme Nordisk Film Production care au fost produse sub numele de Directors Cut. Ideea din spatele Directors Cut este, ca printr-o metodă de producţie ieftină şi rapidă, să se descopere noi talente şi povestiri pentru filme. În Danemarca s-au produs 2 filme asemănătoare acestui concept: Lykkvej în regia lui Morten Anfred şi Reconstruction în regia lui Christoffer Boe. Cel de-al doilea film a fost recompensat cu o serie de premii printre care Camera d'Or la festivalul de la Cannes din 2003.
"Ok... Sindromul Babilon se prezintă ca.... Totul este fals. Eu sunt comandat. Eu sunt un consumator. Toată viaţa mea a fost controlată din afară astfel încât să nu fie nevoie ca eu să fiu inteligent ţi să gândesc în viaţă. Pot să nu-mi pun capul la contribuţie /.../ Totul merge de jur împrejur. Până şi lumea pe care noi o numim a noastră, este doar o copie a celei care a fost la început /.../ Iar Babilonul ne rezolvă, tot timpul, problemele doar pe termen scurt, sub formă de pilule antidepresive pe care noi le înghiţim pentru a crede că ne simţim bine. Pe termen lung, însă, ne simţim din ce în ce mai rău" Mattias (Scenariu)
De-a lungul unor zile călduroase de vară din Stockholm putem întâlni câţiva tineri şi ideile lor despre viaţă. Sunt sătuli să se adapteze unei societăţi care le cere să fie flexibili, ambiţioşi şi să aibă o ţintă anume în viaţă, ca ceilalţi tineri. În centrul atenţiei este Maja care a locuit la 5 adrese diferite în ultimul an. Acum ea şi-a găsit un refugiu provizoriu în bucătăria lui Mattias, printre ciorapi nespălaţi, cutii goale de bere şi un munte de facturi mereu în creştere. Mattias poartă-n gând amintirile neplăcute din timpul revoltelor din Göteborg, iar de atunci a încetat să se mai implice. Maja şi Mattias sunt atraşi unul de celălalt şi o bună vreme se pare că Mattias poate fi vindecat de Sindromul Babilon.
Scenarista, Clara Fröberg, a scris un film cu scopul de a se găsi pe sine însăşi. Este o poveste de dragoste, însă şi una politică. Ideea filmului i-a venit din experienţele proprii. La fel ca şi Maja în film, Clara părăseşte viaţa de la periferie pentru o garsonieră murdară pe care o împarte cu încă o gaşcă de prieteni.
"Acesta este primul meu scenariu şi de aceea, bineînţeles, că este vorba despre mine", povesteşte Clara Fröberg. "Am vrut să fac un "film cu trăiri" despre gândurile de dragoste, de viitor şi despre politică ale unei tinere. Politica a fost întotdeauna un lucru evident pentru mine şi amicii mei."
Prin "Sindromul Babilon" ea se referă la un nou termen ce descrie o stare pe care mulţi tineri o recunosc. "În cultura Rastafari cuvântul Babilon a fost timp îndelungat sinonim cu societatea vestică de larg consum", spune Clara Fröberg. Boala Babiloniană este numele acelui sentiment pe care îl ai atunci când te simţi ca o rotiţă din marea maşinărie a societăţii, sentiment avut de peste 2/3 din populaţia lumii.
Pe când lucra la un proiect teatral, Clara Fröberg a venit în contact cu producătorul Lars G. Lindström, care pe vremea aceea lucra ca îndrumător artistic în cadrul Backstage la Teatrul din Stockholm. "Am vrut foarte mult să scriu un scenariu şi Lars m-a ambiţionat să scriu despre ceva ce îmi era familiar", povesteşte Clara. "A ieşit un scenariu în care era vorba despre mine şi prietenii mei."
Lars G Lindström a trimis mai departe scenariul către åke Sandgren de la Nordisk Films din Danemarca şi împreună cu Clara au dezvoltat acest scenariu. "În prima fază era vorba de foarte multe dialoguri", spune Clara. "Dar după muncă multă, cu multe corecturi, rescrieri şi cu ajutorul SFI (Institutul Suedez de Film), scenariul a fost gata pentru filmare."
Acum trebuia găsit un regizor tânăr care putea să vizualizeze ideile Clarei. A fost ales Daniel Espinosa, care făcuse filmul Boxaren. Daniel şi-a făcut studiile la Academia de Film din Copenhaga şi a lucrat cu directorul de imagine Camilla Hjelm Knudsen, împreună au vrut să facă un film care să fie cât mai original posibil. "Lucrurile trebuie sa fie reale, iar actorii pot fi şi cu coşuri pe faţă", spune Daniel Espinosa. "Vreau să fac un film despre oameni reali. Dacă îl fac destul de bine, cred că poate fi şi politic."
Daniel Espinosa a ales să filmeze la faţa locului, pe străzile din Hornstull şi într-o mică garsonieră din apropierea ştrandului din Hornstull, în conformitate cu conceptul Directors Cut. În orice caz, Babylon Disease creează o viziune despre un Stockholm al viitorului. Un Stockholm unde camerele de supraveghere sunt o parte integrantă a vieţii de zi cu zi, agenţii de întreţinere a vagoanelor de metrou poartă cu ei bastoane de cauciuc, iar Partidul Anti-Străini creşte în popularitate.
"Lumea din jurul găştii din film este înfiorătoare, absurdă şi de neconceput", explică Daniel Espinosa. "Dar în interiorul lumii pe care prietenii şi-au creat-o, soarele străluceşte. Publicul va putea să se simtă ca şi cum este parte a unui secret, a unei lumi speciale căreia îi aparţin personajele din film."
Tinerii Actori
"... ce dracu, nu este chiar aşa de uşor să fii om. Chiar dacă trăieşti în vest ai o grămadă de probleme legate de lux, cum ar fi, de exemplu, să alegi cu ce să te îmbraci dimineaţa sau cu ce să te îmbraci la muncă. Şi de fapt toate astea doar ca să fii observat de către ceilalţi. Asta fiind treaba fiecăruia. Şi că eşti destul de mic în comparaţie cu lumea. Ceva de genul ăsta."
Pållan (din scenariu)
Atât pentru Clara Fröberg cât şi pentru Daniel Espinosa a fost foarte important să se folosească de actori tineri şi necunoscuţi. După un lung şir de filmări de probă, Nina Wähä a primit rolul lui Maja. "Maja este ca oricare altă tânără", spune Nina. "Ea caută ceva însă nu prea vrea să se maturizeze. În cele din urmă găseşte calmul şi siguranţa în cercul de prieteni al lui Mattias."
În rolul lui Mattias îl vedem pe Kalled Mustonen care a avut un rol în serialul de televiziune Olivia Twist, iar în rolul lui Pållan, cea mai bună prietenă a lui Maja, este Paulina Hawliczek. "Îl cunoşteam puţin pe Daniel pentru că amândoi am studiat la Sigtuna Läoverk", povesteşte Paulina Hawliczek. "De aceea a fost un plus de bucurie să pot să lucrez împreună cu el. Mi se pare un om foarte deştept şi un adevărat profesionist."
Paulina a dat probe atât pentru rolul lui Maja cât şi pentru rolul lui Pållan, dar în cele din urmă i-a fost oferit rolul lui Pållan. Pållan este o fată vorbăreaţă care, chiar dacă vine dintr-o familie normală, se simte nesigură şi confuză. "La Sigtuna am întâlnit multă lume asemenea lui Pållan", spune Paulina. "Tinerii care aveau probleme financiare simţeau că nu se puteau adapta şi că nu se puteau ridica la înălţimea aşteptărilor părinţilor."
După ce testele de filmare au fost gata şi toate rolurile ocupate, Daniel Espinosa a început repetiţiile cu actorii. "În cursul repetiţiilor a trebuit să improvizăm foarte mult", povesteşte Nina Wähä, "...şi m-am simţit foarte bine. Apoi când camera s-a pus în mişcare, ne-am simţit de parcă stăteam şi povesteam cu prietenii. Chiar dacă Daniel este tânăr, ai impresia că este un regizor experimentat."
Cu excepţia lui Gustaf Skarsgård, toţi actorii din distribuţie au fost debutanţi. Pe lângă asta, mai se găsesc alţi debutanţi din echipa de filmare cum ar fi Rasmus Winter Jensen (Sunet), Jonna Nilsson (Machiaj, Coafură), Morten Hjortblad (Montaj) şi Jon Ekstrand (Compozitor). "Avem un procentaj foarte mare, ca să nu zic unic, de debutanţi care au lucrat la film", povesteşte producătorul Lars G Lindström. "Prezenţa şi entuziasmul lor şi-au pus amprenta pe rezultatul final. Nu există nici un instrument care să poată măsura acest lucru, tot ceea ce ştiu este că a influenţat filmul într-un mod foarte bun."
Directors Cut
Prin acest concept, Lars Kjeldgaard şi åke Sandgren de la Nordisk Film din Copenhaga au vrut să creeze posibilităţi de a face film într-un mod mai simplu, repede şi ieftin. Ideea este ca distanţa dintre o idee bună şi începerea producţiei să fie parcursă într-un timp cât mai scurt. "Astăzi, de cele mai multe ori, problema este maşinăria producţiei. Noi credem că, cu cât filmele sunt mai ieftine, cu atât ele vor deveni mai bune." Atât Sandgren cât şi Kjeldgaard pun accentul pe acea posibilitate existentă în tehnica nouă.
"Una dintre noile căi pe care noi vrem să o urmăm este aceea de a ne îndrepta către tehnica digitală şi de a-i folosi beneficiile. Viitorul constă în echipe de producţie mai mici şi cât mai mobile, acolo unde cooperarea este mult mai importantă decât aparatura", spune åke Sandgren. Dar este nevoie de voinţă din partea întregii industrii ca să se poată lucra în noi moduri, să se evite birocraţia filmărilor şi să se debareseze de tehnologia care îngreunează. Cu ajutorul acestei producţii de tip nou, mai ieftină, se deschid uşi noi pentru tinerii creatori de filme care momentan nu au multe ocazii. Proiectul Directors Cut are, de aceea, un foarte mare număr de debutanţi. Ideea este să lucrezi cu o echipă cât mai mică posibil şi să filmezi la faţa locului, fără a utiliza clădiri mari din studiouri. Povestea filmului şi actorii trebuie să primeze.
În Danemarca au fost produse 2 filme după conceptul Directors Cut: Lykkevej de Morten Arnfred şi Reconstruction de Christoffer Boe. Cel de al doilea a fost recunoscut şi premiat la Cannes în 2003 cu Camera d'Or şi premiul pentru debutant. În prezent există un al treilea film gata pentru producţie, At Holde Vejeret, după un scenariu de Kim Fupz Aakeson.
În primăvara anului 2003 a fost angajat Lars G Lindström ca responsabil pentru conceptul Directors Cut în Suedia. Babylon Disease este primul film suedez produs în conformitate cu acest concept. În cele ce urmează compania Nordisk Film Production AB din Suedia planifică o cooperare cu un canal de televiziune pentru a produce încă 3 proiecte Directors Cut cu 3 regizori debutanţi.