Beethoven cu Evgheni Kissin
"Doar cei care luptă zilnic pentru viaţă şi libertate sunt vrednici de ele" - spunea Goethe. Şi cât de actual sună aceste cuvinte şi astăzi! Goethe, contemporanul unuia dintre ei mai mari compozitori pe care i-a dat omenirea, Ludwig van Beethoven, creatorul ales şi de Evgheni Kissin pentru noul său album apărut la casa Deutsche Grammophon. Beethoven, a cărui muzică ilustrează exact cuvintele lui Goethe, Beethoven, autorul a 32 de sonate pentru pian care reflectă transformarea societăţii umane şi a muzicii la trecerea dintre secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea; un Beethoven vizionar, demiurg, care prefigurează în lucrările sale, mai ales în cele târzii, evoluţia ulterioară a muzicii până în epoca modernă.
E, deci, uşor de înţeles de ce Evgheni Kissin a ales Beethoven pentru acest album cuprinzând două CD-uri care are o semnificaţie specială şi pentru el, şi pentru casa de discuri cu care lucrează: este primul album semnat de Kissin pentru Deutsche Grammophon după o pauză de 25 ani; celebrul label i-a publicat lui Kissin concertul de Ceaikovski înregistrat alături de Orchestra Filarmonicii din Berlin, cu Herbert von Karajan la pupitru, o înregistrare din decembrie 1988! Kissin avea atunci 17 ani şi era considerat un copil-minune al pianisticii mondiale; începuse să înregistreze, de altfel, pentru casa rusească Melodia încă de când avea 13 ani.
Astăzi, Evgheni Kissin are 46 ani (este născut pe 10 octombrie 1971) şi o carieră de invidiat; a depăşit cu brio faza copilului-minune şi s-a transformat într-un artist matur, exigent, recunoscut drept unul dintre marii pianişti ai timpurilor noastre.
Nu întâmplător, cred, Evgheni Kissin a ales înregistrări din recitaluri live pe care le-a susţinut în ultimii 10 ani pentru acest nou album: el însuşi mărturisea că preferă înregistrările din concertele cu public, pentru că energia şi emoţia sunt mai puternice atunci. Sigur, trebuie să ai şi puterea de a cânta perfect textul muzical, pentru că înregistrarea dintr-un concert nu poate suferi editările unei înregistrări de studio. Iar acest album lansat pe 25 august 2017 ne oferă înregistrări fascinante pentru 5 sonate: nr. 3, 14, 23, 26 şi 32, în plus, mai rar abordatele Variaţiuni în do minor pe o temă originală. Sub aceste numere se ascund câteva dintre cele mai cunoscute sonate de Beethoven: nr. 14 "a lunii", nr. 23 Appassionata, nr. 26 Les Adieux, dar şi impresionanta şi vizionara ultimă sonată, nr. 32, alcătuită atipic din doar două părţi contrastante.
Revista Gramophone scria că Evgheni Kissin este cel mai bun pianist de origine rusă, interpret al muzicii beethoveniene, de la Emil Ghilels încoace. Cred că muzica lui Beethoven este una dintre cele mai dificile de interpretat - nu neapărat în aspecte tehnice, care nici acelea nu sunt de neglijat, dar mai ales în ceea ce priveşte exprimarea ideilor şi sentimentelor încifrate de Beethoven în partitură. Solicită interpretului maturitate, echilibru emoţional, gândire analitică - iar Kissin demonstrează în aceste înregistrări realizate între 2006 şi 2016 că afirmaţia cronicarului de la Gramophone este, într-adevăr, foarte potrivită.
Noul album al lui Evgheni Kissin poate fi ascultat oricând pe site-ul proiectului Discurile anului 2017, aici. Discul în format fizic poate fi comandat aici.
Brahms cu pianistul Nelson Freire
Tot în 25 august 2017 s-a lansat şi un alt album semnat tot de un mare pianist al timpurilor noastre - brazilianul Nelson Freire. Şi tot un disc cu o semnificaţie specială în biografia protagonistului, ca şi în cazul lui Kissin: în 2017, Nelson Freire sărbătoreşte 50 ani de activitate discografică; primul lui disc a apărut la casa Columbia în anul 1967, iar pe el se regăsea Sonata a III-a pentru pian de Johannes Brahms, un opus monumental al literaturii romantice germane.
Nelson Freire are astăzi 72 ani şi pentru acest disc aniversar a ales să revină la această a treia sonată de Brahms - un arc peste timp binevenit. Evident, dincolo de această sonată pe care Brahms a scris-o pe când avea 20 ani, pe disc trebuiau alese şi alte piese, iar Nelson Freire s-a oprit la alte lucrări din creaţia lui Brahms, opusuri care jalonează toate etapele creatoare brahmsiene: piese op. 76 scrise de Brahms la 46 ani şi piese din ultimele cicluri pentru pian semnate de romanticul german - op. 116-119, compuse în 1892; Brahms s-a stins din viaţă în 1897.
Nelson Freire este recunoscut drept un mare interpret în viaţă al muzicii lui Brahms - pentru casa Decca, cea cu care colaborează şi astăzi, a înregistrat mai recent cele două concerte pentru pian şi orchestră, alături de Orchestra Gewandhaus din Leipzig, condusă de Riccardo Chailly, înregistrări considerate de referinţă în contemporaneitate.
Într-un alt registru estetic şi stilistic, muzica lui Brahms solicită pianistului-interpret aceleaşi atribute pe care le solicită şi muzica lui Beethoven. Echilibrul emoţional trebuie să fie încă mai bine dozat, pentru că orice este prea mult, inclusiv romantismul care devine romanţiozitate, nu este potrivit.
Muzica lui Brahms i se potriveşte mănuşă lui Nelson Freire, mult mai mult, cred, decât muzica lui Bach care a figurat pe precedentul lui album apărut în martie 2016. Corolar al întregului album cred că sunt piesele din ciclurile op. 116-119, expresie a unui rafinament şi sincerităţi creatoare greu de egalat: când le-a scris, Brahms nu mai avea nimic de demonstrat, era deja o legendă în viaţă; le-a scris cu patosul şi trăirea interioară a unui om introvertit, consumat însă de iubirea pe care nu a împărtăşit-o niciodată. Despre emoţie şi iubire este vorba mai mult decât orice în aceste înregistrări de mare valoare care stau alături de cele ale iubitului nostru Radu Lupu.
Albumul Brahms semnat de Nelson Freire poate fi ascultat oricând pe site-ul proiectului Discurile anului 2017 aici.