Suntem în Sala Majestic a Teatrului Odeon din Bucureşti, la reprezentaţiile cu Hamlet ale Teatrului Naţional Mihai Eminescu din Timişoara, în toamna lui 2017. Mai întâi, în cadrul TEEN-FEST 2017, apoi în programul FESTin pe Bulevard 2017. Festivalurile teatrelor Excelsior şi, respectiv, Nottara, aduc în Capitală senzaţia din 2016 a Timişoarei: un Hamlet tradus şi remixat de unul dintre cei mai talentaţi-ireverenţioşi tineri dramaturgi români, Peca Ştefan, convertit, parţial, la hip-hop de unul dintre cei mai hiper-dotaţi-cutezători tineri muzicieni români, Marius Andrei Alexe (aka MC Bean / Subcarpaţi), aşezat pe scenă (mare, de 600 de locuri, a Naţionalului / Operei timişorene) de unul dintre cei mai competenţi-energici tineri manager-regizori din teatrul românesc, Ada Lupu Hausvater.
Telefoanele mobile sunt ale liceenilor care, la finele celor 3 ore ale spectacolului, îl ovaţionează pe MC Bean, muzicianul, dar şi pe Marius Andrei Alexe, actorul, pe care Ada Lupu îl distribuie în Hamlet-tatăl şi îl aşază aproape în permanenţă lângă Hamlet-fiul (Matei Chioariu). "Mai aveau puţin şi se pupau pe gură", exclamă cineva la ieşirea din sala. Cei doi sunt aproape de nedespărţit. Tot ce face fiul e inspirat de modelul tatălui. Tot ce face tatăl e înţeles şi dus mai departe (doar) de fiu.
Chioariu îşi spune replicile plat. Deşi re-scrise de Peca, frazele lui Shakespeare nu-şi pierd complet aerul de monumentalitate. Chioariu are însă grijă să taie orice urmă de emfază din rostire. Barierele cad una după alta, Hamlet pare un tânăr dintr-un film al lui Cristi Puiu.
Noul Val nu are însă timp să se insinueze. Intervine MC Bean şi propune o altfel de metaforă auditivă. Dusă-i cadenţa elisabetană, binevenit tonul frust al citadinului post-modern. Nu mergem după blocuri, ci după porţiunea aceea de folclor neatinsă de fioruri murărescian-puric-iste.
Din 2010 încoace, Subcarpaţi redescoperă şi reinterpretează muzici şi instrumente vechi, lângă care trăiam fără a le cunoaşte. În 2016, anul premierei timişorene, a venit rândul celui mai cunoscut text dramatic al lumii, pe care îl tot repetăm, fără a-l auzi însă cu altfel decât în cheia cu care am fost învăţaţi.
MC Bean, Ada Lupu şi trupa ei îndrăznesc o altfel de privire. Rezultatul încercării lor ar putea fi rezumat după cum urmează: tot ce e reinterpretare post-modernă e proaspăt, viu, captează atenţia publicului; tot ce interpretare la-limita-clasicului slăbeşte ritmul, deformează beat-ul, are tendinţa de a pierde publicul. Oamenii merg pe mâna experimentului şi sancţionează incompletitudinea acestuia. Pesemne că un Hamlet integral hip-hop, poate pe modelul new-yorkez HHH (Hamlet the Hip-Hopera), ar rupe toate topurile de audienţă.
Duo-ul Matei Chioariu - Marius Andrei Alexe e potenţat de excepţionalul univers vizual creat de scenografia Iulianei Vîlsan şi video-urile KOTKIvisuals, cel puţin la fel de 2.0 ca cel sonor. Datorită lor, reflectoarelor, cortinelor, fumurilor, gândul transportă spectacolul din sala cea mare (de la 7 la 10) în clubul cel misterios (de după miezul nopţii). Cum ar fi? Cum ar fi ca, după ce l-au făcut vedetă pe Hamlet via Facebook Live, Ada Lupu şi ai săi invadeze Controlul sau Fratelli?
În jurul celor doi Hamlet, roiesc planete-personaje: o Gertrude (Claudia Ieremia) jucăuş-senzual-iresponsabilă, un Claudius (Ion Rizea) metalic-sadic-laş, un Laertes (Victor Manovici) frust-agresiv, o Ophelia (Cristina Konig) albă-plutitoare, un Polonius (Doru Iosif) corect, un Horatio (Flavius Retea) mesager.
Pe umerii celor doi Hamlet, stau pietrele cele mai grele. De ei depinde succesul reinventării celui mai clasic dintre clasici. Pentru ei sunt uralele de final. Experimentul-prim a reuşit. Trupa din Timişoara, Subcarpaţi y compris, are forţă, coeziunea şi îndrăzneala să continue. Puştii îşi încarcă bateriile telefoanelor şi aşteaptă să dea iar năvală. La teatru! Cum sună asta?