Stravinski redescoperit după 100 ani
Unul dintre cei mai cunoscuţi compozitori ai secolului XX: Igor Stravinski. Cine putea să-şi închipuie că există o lucrare a sa, importantă, de altfel, rămasă inedită şi care avea să fie înregistrată pentru prima dată pe un disc care a apărut în 12 ianuarie 2018?
Ei bine, o asemenea lucrare există. Este opusul 5 din creaţia lui Stravinski, Chant funèbre, care după premiera din anul 1909, a fost pierdut; a fost redescoperit în anul 2015 între partiturile din arhiva Conservatorului din Sankt Petersburg. Lucrarea a fost scrisă în memoria lui Nikolai Rimski-Korsakov, stins din viaţă în anul 1908; Rimski-Korsakov a fost profesorul lui Stravinski.
Însuşi Stravinski spunea că acest Chant funèbre este cea mai importantă lucrare a sa dinainte de baletul Pasărea de foc - de altfel, până la redescoperirea acestei partituri, era un mister cum de la scriitura mai curând romantică din opusurile 1-4, Stravinski trece direct la un limbaj modern şi atât de personal, cum este cel din baletele sale atât de binecunoscute - Pasărea de foc (1910), Petruşka (1911) şi Ritualul primăverii (1913). Odată cu acest Chant funèbre, acest mister este dezlegat, pentru că această lucrare este exact veriga lipsă între primele opusuri semnate de Stravinski şi cele care l-au consacrat. Aici regăsim germenii armoniei şi orchestraţiei pe care le vom regăsi dezvoltate plenar în baletele stravinskiene.
După redescoperirea acestui Cântec funebru, lucrarea a fost interpretată în concert de mai multe ori; însă doar casa londoneză Decca a obţinut drepturile pentru înregistrarea ei în premieră mondială pe disc. Iar interpreţii aleşi au fost Orchestra Festivalului de Lucerna şi dirijorul Riccardo Chailly. O alegere oarecum surprinzătoare, însă, binevenită - această orchestră reunind instrumentişti veniţi din cele mai bune orchestre ale Europei.
Pe disc, regăsim alte 3 opusuri de tinereţe semnate de Stravinski: op.2, Faunul şi păstoriţa, un ciclu de lieduri ce o au pe mezzosoprana Sophie Koch solistă, op. 3, Scherzo fantastic şi op. 4, fantezia simfonică Foc de artificii. O alegere care permite observarea directă a evoluţiei stilului stravinskian: de la un discurs neo-romantic cu unele nuanţe impresioniste, până la ceea ce este, cred, culminaţia de pe acest CD - muzica baletului Ritualul primăverii, lucrarea emblemă a stilului stravinskian.
Putea fi riscant să abordezi o lucrare atât de dificilă ca Ritualul primăverii cu o orchestră ad hoc, care se reuneşte vara pe parcursul a trei săptămâni, cât durează Festivalul de la Lucerna, cu câteva zile de repetiţie înainte. Însă Riccardo Chailly, care din 2015 este directorul muzical al ansamblului, a riscat... şi a câştigat. Pe acest disc veţi regăsi o versiune plină de nerv şi de culoare, foarte precisă tehnic, o versiune de referinţă pentru acest opus.
Iată aşadar un disc care merită să figureze într-o colecţie: unora Stravinski li se pare greu de înţeles, însă aici vor descoperi şi un altfel de Stravinski, cu o faţă mai puţin cunoscută, şi atunci, poate că şi Ritualul primăverii va fi mai uşor de ascultat...
Discul a fost difuzat la Radio România Muzical şi poate fi ascultat oricând pe site-ul proiectului Discurile anului 2018, aici.
Murray Perahia şi excelenţa în interpretarea muzicii lui Beethoven
În 12 februarie, celebrul pianist american Murray Perahia şi-a lansat cel mai nou disc. Regăsim aici, pentru prima dată înregistrată de Perahia, Sonata Hammerklavier de Ludwig van Beethoven, unul dintre opusurile cele mai importante scrise de Beethoven pentru pian. Şi alături de aceasta, Sonata lunii.
Este impresionant să-l vezi pe Murray Perahia însuşi cum vorbeşte despre istoria interpretării sonatei Hammerklavier, cum a abordat-o prima dată la vârsta de 25 ani, cum şi-a dat seama că atunci era nepregătit şi că a tot amânat pentru mai târziu. Acest "mai târziu" a venit... după 45 ani; Murray Perahia a împlinit deja 70 ani. A studiat partitura o vară întreagă, perioadă în care nu a făcut decât acest lucru; a cântat-o în recital de câteva ori şi, în fine, a ajuns la concluzia că ar putea să o înregistreze.
Într-o lume fast-living, aşa ceva pare aproape incredibil. Să meditezi asupra unui lucru 45 ani, până te simţi pregătit să-i faci faţă: cine îşi mai asuma astăzi aşa ceva? Pare, într-adevăr, ceva rezervat doar unor puţini aleşi - iar Murray Perahia este unul dintre ei. Iar versiunea lui pentru Hammerklavier este cu adevărat sumumumul celor învăţate şi trăite de un mare pianist într-o viaţă dedicată muzicii: de la construcţie la sens, la trăire şi filosofie. Murray Perahia găseşte echilibrul perfect, acel echilibru care aduce nobleţe şi durabilitate artei, făcând-o nemuritoare.
Iar Sonata lunii se înscrie exact în aceleaşi coordonate. Sigur, contează mult şi povestea care stă în spatele a ceea ce pianistul îşi imaginează că spune muzica lui Beethoven: iar în cazul Sonatei lunii, nu prea are de a face nici cu luna, nici cu lacul Lehmann, care se spune că l-ar fi inspirat pe Beethoven. Povestea aceasta o puteţi descoperi în materialul video ce însoţeşte lansarea CD-ului.
Însă totuşi, nicio poveste nu se poate substitui muzicii însăşi: o interpretare tulburătoare tocmai prin faptul că aduce în vieţile noastre un echilibru despre care nu cred că ne mai puteam imagina că există.
Un mare pianist, versiuni antologice pentru sonatele beethoveniene. De neratat. Discul Beethoven semnat de Murray Perahia poate fi ascultat oricând aici.
Cele două discuri prezentate sunt disponibile şi în România, în magazinele de specialitate sau pe www.emag.ro.