Pentru cei care nu ştiu, termenul de "impresionism" a apărut pentru prima dată în pictură. În decembrie 1873, se deschidea la Paris o expoziţie independentă a pictorilor refuzaţi de Academia Franceză de Arte Frumoase în expoziţiile oficiale. Unul dintre tablourile expuse fusese realizat în 1872 de Claude Monet; se intitula "Impression - Soleil levant". Numele acestui tablou astăzi celebru a fost preluat pentru a defini un întreg stil, caracterizat prin tuşele mai puţin clare, care lasă loc sugestiei, şi jocurile de lumini.
Dacă aţi avut ocazia să vedeţi un tablou de Claude Monet, Pierre Auguste Renoir sau Edouard Manet, şi ascultaţi muzica lui Claude Debussy, veţi sesiza cât de înrudite ideatic sunt. Claude Debussy renunţă şi el la canoanele clasice, la discursul exclusiv tonal, propunând noi scări muzicale, de origine modală, fiind inspirat de muzicile extra-europene pe care le auzise la una dintre expoziţiile mondiale de la Paris. Muzica lui Debussy lasă mult spaţiu sugestiei celui care ascultă, se foloseşte de culori sonore eterate şi pline de rafinament.
Claude Debussy a scris multă muzică pentru pian; de aceea, este de înţeles de ce mai mulţi pianişti de renume au ales să înregistreze discuri cu muzică de Debussy, lansate recent, special pentru comemorarea compozitorului. Numele acestor pianişti: Daniel Barenboim, Seong Jin Cho, Maurizio Pollini, Menahem Pressler.
Daniel Barenboim
În 19 ianuarie 2018, casa Deutsche Grammophon a lansat la nivel internaţional cel mai nou disc al pianistului Daniel Barenboim. Regăsim aici Suita Stampe, "Clair de lune" din Suita bergamască, Valsul mai mult decât lent, o Elegie şi setul celor 12 preludii din caietul I de Claude Debussy. Daniel Barenboim îşi impune propria personalitate asupra lucrărilor interpretate: robustă, incisivă, extrovertită.
Ascultaţi albumul pianistului Daniel Barenboim aici.
Maurizio Pollini
O continuare ideatică a albumului lui Barenboim întâlnim pe discul lansat de pianistul Maurizio Pollini în 16 februarie 2018, tot la Deutsche Grammophon: întâlnim aici al doilea set de preludii pentru pian, într-un limbaj cu accente moderniste mai accentuate decât în primul caiet de preludii. Tot pe acest disc, Maurizio Pollini interpretează alături de fiul său, Daniele Pollini, Suita "În alb şi negru" pentru două piane. Aşa cum remarca şi un critic londonez, accentul cade în aceste înregistrări pe precizie şi culoare; Pollini, astăzi ajuns la 76 ani (ca şi Barenboim, de altfel, care va împlini 76 ani în noiembrie 2018), se dovedeşte şi în interpretarea muzicii lui Debussy unul dintre marii pianişti ai momentului.
Ascultaţi albumul pianistului Maurizio Pollini aici.
Menahem Pressler
În 9 martie 2018, apărea un alt nou disc al unui pianist care astăzi are 94 ani! Este vorba despre Menahem Pressler, pianistul care a fondat Trio Beaux Arts, un ansamblu legendar cu care a activat timp de şase decenii, dar şi pianistul care s-a lansat în anul 1946 graţie premiului I obţinut la concursul Debussy de la San Francisco. Este primul disc pe care Menahem Pressler îl înregistrează pentru Deutsche Grammophon (se vede că niciodată nu e prea târziu pentru un debut); albumul se intitulează "Clair de lune", preluând titlul celebrei piese care face parte din Suita Bergamască de Claude Debussy. Avem lucrări de Claude Debussy - evident, Clair de lune, dar şi o Arabescă, valsul La plus que lente, o piesă din suita Colţul copiilor, 5 preludii din caietul I. Avem însă şi alte lucrări din spaţiul francez: două lucrări de Maurice Ravel - Pavana pentru o infantă defunctă şi Păsări triste din Suita Oglinzi, dar şi de Gabriel Fauré - Barcarola nr.6. Sigur, abilităţile strict tehnice ale unui pianist de 94 ani nu le mai pot concura pe cele ale unui muzician mai tânăr şi acest lucru se simte în înregistrare; dar Menahem Pressler este fără îndoială un excelent muzician, iar sensul interpretării sale este foarte aproape de ceea ce, probabil, însuşi Claude Debussy şi-ar fi dorit.
Ascultaţi albumul pianistului Menahem Pressler aici.
Seong Jin Cho
Însă pentru mine, marea revelaţie a fost albumul Debussy semnat de pianistul sud-coreean Seong Jin Cho, apărut tot la casa Deutsche Grammophon pe 17 noiembrie 2017. Seong Jin Cho este câştigătorul concursului Chopin de la Varşovia din 2015 (concursul se organizează odată la 5 ani), împlineşte 24 ani în luna mai şi a cântat deja pe cele mai importante scene ale lumii - în această perioadă îl înlocuieşte, de pildă, pe Lang Lang la Filarmonica din Berlin.
Evident, un câştigător al concursului Chopin de la Varşovia cântă foarte bine muzica lui Chopin; tocmai de aceea, un album Debussy putea fi o imensă provocare, Debussy solicitând alte abilităţi artistice, muzicale şi tehnice decât Chopin. Însă Seong Jin Cho a studiat la Paris cu Michel Beroff, şi acest lucru a pus o amprentă definitorie asupra modului în care sud-coreeanul ştie să abordeze muzica lui Debussy. Culori incredibile, nuanţe de piano eterate, planuri sonore minunat definite, un sens muzical perfect adaptat partiturilor interpretate şi multă poezie, chiar şi în paginile care solicită vigoare - Seong Jin Cho se dovedeşte un redutabil interpret al muzicii lui Debussy, un ambasador extraordinar al lui Debussy într-un secol XXI atât de complicat.
Pe disc regăsim cele două Suite Imagini, suita Colţul copiilor, Suita bergamască şi piesa Insula veselă - o foarte bună selecţie repertorială pentru a-l descoperi pe Debussy, contemporanul nostru.
Ascultaţi albumul pianistului Seong Jin Cho aici.
Toate albumele au fost difuzate la Radio România Muzical şi pot fi reascultate oricând pe site-ul proiectului Discurile anului 2018.
Albumele sunt disponibile în România în magazinele de specialitate şi pot fi comandate pe www.emag.ro.