Ultima banda a lui Krapp a avut premiera în 1958 la Royal Court Theatre, din Londra. A fost jucată cu succes, de-a lungul timpului, de actori precum John Hurt, Harold Pinter şi Robert Wilson.
Un eseu complex despre singurătate, această «monodramă», cum a fost numită uneori, este despre bătranul Krapp, scriitor ratat şi alienat, care dialoghează într-un fel absurd cu sinele lui din tinereţe, ascultând în fiecare an o bandă magnetică veche, un fel de jurnal în care amintirile legate de pierderea mamei, bucuria iubirii şi tristeţea despărţirii se împletesc într-un puzzle ce formează linia vieţii sale.
Confruntându-se cu abandonul şi singuratatea, acum, după 30 de ani de la înregistrarea benzii, pare că nu mai poate da un sens existenţei lui decât amintindu-şi cu nostalgie şi sarcasm de anii tinereţii.
"Poate că cei mai frumoşi ani ai mei s-au dus. Atunci când încă puteam să mai fiu fericit. Dar nu i-aş vrea înapoi, nu acum, cu tot focul ăsta din mine. Nu, nu i-aş mai vrea înapoi."
Cuvintele trecutului supravieţuiesc şi rămân martorii din urmă, de ele se agaţă bătrânul, ca alte personaje ale lui Beckett.
"Am iubit!" pare el să spună, dezvăluind o latură mai puţin cunoscută a lui Samuel Beckett, scriitor definit mai ales ca reprezentant absolut al teatrului absurdului.
"Când Toma Dănilă mi-a propus personajul Krapp din Ultima bandă a lui Krapp, de Samuel Beckett, am fost şi uimit şi înfricoşat! Dar toate astea s-au făcut bucurie de lucru. Mă simt mândru şi fericit de asta. Krapp, cel simţit de mine, trebuie să pună spectatorul pe gânduri prin emoţie şi luciditate şi, de ce nu, şi cu haz privindu-şi propria viaţă..." (Constantin Cojocaru, actor)
"Mă fascinează bătrâneţea şi mai ales singurătatea oamenilor bătrâni. Amestecul de neputinţă fizică şi retragerea în fantasmele amintirilor, incapacitatea de a-şi mai proiecta existenţa în viitor, regretul anilor trecuţi sau, dimpotrivă, sentimentul de împlinire a misiunii lor pe acest pământ mă determină să aleg acest gen de texte. Ultima bandă a lui Krapp nu face excepţie, ba din contră, ne-a obligat să ne forţăm limitele înţelegerii singurătăţii umane, atât pe mine, cât şi pe Constantin Cojocaru, din punctul meu de vedere actorul absolut pentru a-l interpreta pe Krapp-ul lui Samuel Beckett." (Toma Dănilă, regizor)
"Marele merit al spectacolului şi al lui Constantin Cojocaru, în primul rând, este acela de a nu obosi nicio secundă. Krapp, cu volutele gândurilor lui întortocheate, rămâne fascinant de la început până la sfârşit. Constantin Cojocaru are o expresivitate uluitor de rafinată în acest spectacol. Fizionomia lui trece prin transformări radicale prin nuanţe abia perceptibile. (...) "Ultima bandă a lui Krapp" este (...) o amputare de sentimente pe cord deschis." (Alina Epingeac, Yorick.ro)
"Krapp îşi găseşte în tandemul Toma Dănilă - Constantin Cojocaru un alter ego pe măsura lui. Beckett ar fi fost mulţumit de ce se joacă la Unteatru acum. (...) Un one-man-show jucat la Sala Mică a Unteatru care merită văzut şi dezbătut." (Nona Ropotan, Bookhub.ro)
Ultima bandă a lui Krapp / Krapp's Last Tape,
de Samuel Beckett
Traducerea: Toma Dănilă şi Ania Tudoran-Dănilă
Regia, scenografia, ilustraţia muzicală şi lightdesign: Toma Dănilă
Cu: Constantin Cojocaru
Afiş: Valentin Vârlan
Durata spectacolului: 1 oră
Preţul biletului: 40 ron
Bilete online: www.unteatru.ro/tichete/ ; www.mystage.ro; http://www.tomtix.ro/
Rezervări: [email protected], sau sms la numărul 0721.268.516 (nume, dată, spectacol, număr de locuri)
Avanpremiera: 25 noiembrie 2018, ora 19:30
UNTEATRU, Str. Sfinţii Apostoli nr. 44, sector 5, Bucureşti
