Furia naşte monştrii şi separă - Upside of Anger

Upside of Anger nu este genul de film care să conţină în trailer singurele poante reuşite şi nici nu urmează canoane precise. Iniţial, m-am aşteptat să văd o altă comedie romantică cu câteva accente comice şi triste, strecurate între doi oameni aflaţi la jumătatea vieţii ce se salvează unul pe celălalt. În minte s-au derulat scenele idilice, decupate parcă din reclame, alternând cu momente mult prea îngroşate dintre Dennis Quaid şi Marg Helgenberg din In Good Company şi cele dintre Michelle Pfeiffer şi Bruce Willis din The Story of Us. Putea fi şi o variantă uşor extinsă, plasată în alt context a filmului When a Man Loves a Woman, în care Meg Ryan se luptă cu dependenţa de alcool.

Upside of Anger este, cu siguranţă, un film izbutit care nu poate fi încadrat într-o categorie anume, de comedie sau dramă. E o radiografie a unei familii, aflată în plină criză, ce traversează stări contradictorii şi are rare momente de linişte. Joan Allen ne oferă un recital de prima mână în acest film, trecând cu măiestrie prin toate nuanţele şi stările ce copleşesc o femeie care a fost părăsită, se simte trădată şi pierdută. Frustrată de faptul că nu se crede iubită şi înţeleasă nici de fetele ei şi că nu le mai poate dirija aşa cum crede de cuviinţă, Terry (Allen) are un parcurs emoţional teribil de instabil, e invadată de nervozitate şi teamă, e un amestec de cruzime şi vulnerabilitate. E o fiinţă aflată într-un echilibru fragil, ameninţată de colaps... Sunt clipe când aduce mult cu Katherine Hepburn, prin ironia tăioasă şi stilul abrupt. Terry e ca o fiară încolţită din toate părţile, complet dezabuzată, permanent invadată de cinism şi de furie, extrem de iritabilă. Ochiul lui Mike Binder disecă cu minuţiozitate şi răbdare acele schimbări pe care nu le putem controla, ce se insinuează în noi pe nesimţite şi ne fac să pierdem controlul asupra identităţii noastre şi traiectoriei vieţii. Terry nu-şi mai găseşte reperele şi are senzaţia că a devenit o străină pentru copiii ei. Se simte singură şi are tendinţa de a intra în conflict cu toată lumea. E la fel de imprevizibilă şi agresivă ca o tornadă şi pare golită de orice strop de căldură umană. Furia îi guvernează fiecare cuvânt şi acţiune şi există doar câteva momente scurte în care ne lasă impresia că ar mai nutri un anumit soi de iubire. Disponibilitatea de a se bucura pentru ea sau fiicele ei a dispărut aproape cu desăvârşire iar singurul ei refugiu este alcoolul. Orice nu poate fi croit după cum crede ea de cuviinţă trebuie blamat fără nici o umbră de îndoială. Întregul ei comportament naşte nenumărate scene pline de un umor negru debordant şi cel puţin jumătate dintre ele sunt în duet cu Denny Davies (Kevin Costner). Toastul ţinut de Terry în faţa viitorului ei ginere, schimburile de replici dintre ea şi personajul jucat în film de Mike Binder sau prima ei vizită în casa lui Denny sunt câteva exemple de scene impregnate de comic ce declanşează o avalanşă de râsete. Întâlnirea cu Denny, de profesie DJ, fostă glorie a baseball-ului o va salva până la urmă, deşi iniţial nu prea se anunţa nimic de bun augur. Şi pentru Denny ziua începe cu bere şi asta e singura ocupaţie care îi mai face... plăcere cu adevărat. Dar totul începe să se schimbe radical, pe nesimţite, pe măsură ce se îndrăgosteşte de Terry. Costner se descurcă admirabil, interpretarea lui este credibilă şi savuroasă, mult mai simplă şi plină de substanţă decât prestaţia lui John Travolta în A love song for Bobby Long, într-o partitură asemănătoare.

În The Upside of Anger scenariul şi dialogurile au un aer atât de sincer şi real, încât uităm adeseori că e vorba de un film. Sunt multe producţii care şi-au propus să investigheze efectele unui despărţiri asupra familiei şi părintelui părăsit, dar multe dintre ele sunt previzibile şi apelează la clişee. Mike Binder se apropie cu fineţe de fiecare detaliu şi nu evită nici o secundă o abordare agresiv de directă atunci când el consideră că este necesară. Nu cosmetizează nimic. Îşi păstrează o verticalitate deloc comodă, nu are chef de compromisuri şi se fereşte să urmeze regulile obişnuite. Această manieră exactă şi inteligentă de a fotografia realitatea ridică mult nivelul calitativ al peliculei. Binder mărturiseşte că povestea din Upside of Anger are la bază experienţe trăite de el în copilărie. Poate aşa se explică credibilitatea fiecărui personaj şi dialogurile pline de dinamism. Scenariul pune accent pe felul diferit în care sunt afectate cele patru fete de dispariţia tatălui lor, şi pe modul în care lucrează în inconştient furia - săpând prăpăstii existenţiale. Binder şi-a dorit să analizeze în profunzime, nu doar la suprafaţă, haosul şi gravitatea produse de o despărţire, din unghiuri complementare, ce surprind.

Pentru rolul lui Terry Wolfmeyer, Joan Allen, care are deja trei nominalizări la Oscar şi ne-a încântat recent în Yes a lui Sally Potter, ar trebui să fie recompensată cu mult râvnita statuetă.