Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Assassination of Richard Nixon, The

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

The Assassination of Richard Nixon. Un film bazat pe o poveste adevărată


decembrie 2005
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Regia: Niels Mueller
În distribuţie: Sean Penn, Don Cheadle, Jack Thompson şi Naomi Watts

Sageata Despre subiectul filmului

În iarna lui 1974, o perioadă de mari frământări politice, Samuel J. Bicke (Sean Penn) este un bărbat de 44 de ani care îşi doreşte să creadă în ceva - orice. La fiecare încercare, însă, credinţa lui în sine însuşi şi în lumea din jur este subminată. Trăieşte separat de soţia lui, Marie (Naomi Watts), care refuză să accepte ideea unei împăcări pe care el şi-o doreşte cu disperare. Se înstrăinează de fratele său Julius (Michael Wincott), un om de afaceri al cărui succes pare o zeflemea la adresa lanţului de eşecuri profesionale ale lui Bicke. Cum viaţa sa personală este într-o asemenea stare deplorabilă, Sam se luptă să îşi păstreze măcar noua slujbă, pentru care însă este fundamental nepotrivit. Un idealist care detestă să mintă sub orice formă, Bicke se simte mizerabil lucrând ca agent de vânzări pentru o companie de produse de birotică, o poziţie care îi cere în mod constant să fie nesincer, oportunist şi să amăgească oamenii.

Singurul punct luminos din viaţa lui Bicke este visul lui de a deschide un serviciu de reparaţii de anvelope împreună cu prietenul său, mecanicul auto Bonny (Don Cheadle). Propunerea lor pentru această afacere are nevoie de un modest împrumut bancar. Bicke face demersurile necesare şi aşteaptă neliniştit să treacă perioada de procesare a cererii de împrumut. În tot acest timp, este în permanenţă "la limită", pentru că rezultatul acestei cereri, unica lui şansă de a avea un viitor coerent, este extrem de important pentru el. Starea de nelinişte se accentuează şi Bicke începe să cedeze. În acest moment de mare vulnerabilitate, vede pretutindeni nedreptate şi ipocrizie. El consideră că nu e corect ca Marie, care lucrează la un bar pentru a-i întreţine pe cei trei copii ai lor, să poarte fuste scurte ca să primească bacşişuri mai mari. De asemenea, nu i se pare corect că, la garajul lui Bonny, clienţii îşi permit să se comporte abuziv numai pentru că mecanicul este negru.

Bicke ar vrea să îi amendeze pe toţi aceşti "contravenienţi", dar sunt prea mulţi balauri cu care trebuie să se lupte. Există însă un personaj negativ a cărui influenţă este mai cuprinzătoare. Pentru Bicke, Richard Nixon, descris de şeful lui Bicke (Jack Thompson) drept "cel mai mare agent de vânzări din istorie", pentru că a escrocat de două ori poporul american, devine întruchiparea a tot ce nu merge bine. Bicke se confruntă cu o serie de evenimente nefericite: cererea sa de împrumut este respinsă, fosta lui soţie şi fratele lui îl abandonează, iar visurile sale de a-şi începe propria afacere mor înainte de a se realiza. Ca urmare, el decide că unica metodă de a-şi recupera viaţa insignifiantă este să facă un gest măreţ, istoric, care să facă simţită prezenţa lui în această lume. În acest moment, visurile sale cedează locul maniei. Un nou Samuel Bicke, neobişnuit de hotărât şi de plin de resurse, porneşte într-o cruciadă înfricoşătoare, cu scopul de a îndrepta toate relele lumii. Omul şi-a programat o întâlnire cu istoria.


Sageata Despre producţie

O dramă cutremurătoare, care explorează şi dezvăluie partea întunecată a visului american, The Assassination of Richard Nixon îl prezintă pe Sean Penn în povestea adevărată a unui om care a pus la cale o tentativă eşuată de asasinat împotriva celui de-al 37-lea preşedinte american. Filmul este scris parţial şi regizat de Niels Mueller, care îşi face astfel debutul cinematografic ca regizor. În distribuţie apar nume precum Naomi Watts, nominalizată la Premiul Oscar, Don Cheadle, deţinător al unui Glob de Aur, şi cunoscutul actor australian Jack Thompson. Premiera oficială a filmului a avut loc în cadrul Selecţiei Oficiale a Festivalului de Film de la Cannes, din 2004, iar premiera în America de Nord - în cadrul Prezentării Speciale de la Festivalul Internaţional de Film Toronto. The Assassination of Richard Nixon este un film produs de un nume celebru în plan mondial, Alfonso Cuaron, în colaborare cu Jorge Vergara.

În primul său rol de cinema după Mystic River, Penn face un joc care nu ar putea fi mai diferit de triumfătoarea partitură care i-a adus un Oscar în 2003. Împodobit cu tatuaje, înconjurat de regina şi acoliţii săi, ca un un lord al războiului dintr-o epocă târzie, Penn a apărut în Mystic River într-o ipostază mitică, măreaţă. Prin contrast, în The Assassination of Richard Nixon, el pare efectiv să fi scăzut ca mărime, jucând rolul unui cetăţean oarecare, a cărui principală problemă este că nu reuşeşte să se bucure de un statut mai înalt sau de mai mult respect în diverse segmente ale vieţii, în care un bărbat trebuie să îşi demonstreze valoarea. Considerat un ratat atât în viaţa personală, cât şi în cea profesională, el este un om obişnuit, care se vede obligat să ia măsuri extraordinare pentru a-şi face simţită prezenţa în această lume.

În lumina acestor date, marea ironie este că ştim de fapt atât de puţine lucruri despre povestea lui Samuel Bicke, omul care, în 1974, a încercat efectiv să deturneze un avion pe care să îl prăbuşească peste Casa Albă, pentru a-l ucide pe Richard Milhouse Nixon. Obiectivul lui Bicke era să îşi lase amprenta asupra lumii, însă iată că, o dată în plus, el a eşuat. Nu numai pentru că nu a reuşit niciodată măcar să se apropie de preşedinte, ci şi pentru că, în istoria asasinatelor şi tentativelor de asasinat, el rămâne o simplă notă de subsol, eclipsat - chiar în timpul vieţii sale - de scandalul Watergate şi de permanentele relatări televizate care îl determină, de fapt, pe Bicke să îl aleagă pe Nixon drept ţintă.

Acest capitol din istoria americană, care culminează cu audierile din cazul Watergate, este elementul care l-a fascinat prima dată pe scenaristul Niels Mueller (care îşi face şi debutul regizoral cu acest proiect), determinându-l să înceapă scenariul care, în final, avea să evolueze în The Assassination of Richard Nixon. "De ceva vreme eram interesat de ceea ce unii istorici numesc 'deceniul de şoc al sistemului american'," spune el. "Am citit mai multe lucrări care discută despre acest deceniu, care începe în 1963, cu asasinarea primului Kennedy, şi se încheie în 1974, cu demisia lui Nixon, unul dintre elementele din cauza cărora America şi-a pierdut inocenţa. Nu ştiu dacă afirmaţia este adevărată sau nu, dar această chestiune mi-a stârnit interesul."

Cum această perioadă a fost marcată de asasinarea cu brutalitate a unor mari lideri, Mueller şi-a ales ca protagonist un om care urmăreşte să devină asasinul preşedintelui. "Am vrut să ştiu cum ajunge un om din punctul 'A' în punctul 'B', acest punct 'B' începând în momentul când persoana respectivă îşi pierde empatia faţă de toţi cei din jur şi se dezlănţuie în acte de violenţă fără discriminare." Mai important este, după cum spune el, un alt aspect: "Am vrut să închei acest film fără ca tentativa de asasinat să fi fost remarcată în vreun fel de cineva." În acest mod, desigur, alienarea personajului principal este subliniată o dată în plus, punând sub acuzaţie o societate atât de obişnuită cu violenţa, încât nici un act individual, oricât de cumplit ar fi, nu poate avea un impact prea mare. "Am scris 30 pagini", continuă Mueller,"dintr-un scenariu pe care l-am numit 'Asasinarea lui L.B.J.' Era vorba despre un bărbat despărţit de soţia şi copilul său, care îşi ia o slujbă nouă, ca agent de vânzări, pentru a se putea reabilita din punct de vedere financiar şi - mai important - pentru a se reabilita în ochii soţiei sale. Este un om care vrea să îşi recapete soţia şi copilul. L-am pus să vorbească într-un reportofon, deşi încă nu îmi dădeam seama exact din ce motiv."

După cum îşi aminteşte Mueller, "Am 'scuipat' tot ce am avut în acele 30 pagini dezlânate, apoi am început să fac cercetări asupra asasinatelor şi tentativelor de asasinat din istoria Americii. Din cele zece cărţi pe care le-am împrumutat de la biblioteca publică din Los Angeles, numai una includea un capitol subţire despre Sam Bicke. Nu mai auzisem de el până atunci, pentru că tentativa lui de asasinat a trecut în mare măsură neobservată, apoi s-a pierdut în tumultul scandalului Watergate." După ce l-a descoperit pe Bicke, Mueller a simţit şocul recunoaşterii: "Sam era despărţit de soţia şi copiii săi, lucra ca agent de vânzări, luptându-se să se redreseze financiar şi - mai important - să se redreseze în ochii soţiei sale. Era un om care îşi dorea să îşi recupereze familia. În ultimele două luni ale vieţii sale, s-a înregistrat pe un reportofon şi a trimis casetele respective mai multor oameni, printre care şi lui Leonard Bernstein. Înregistrările urmau să prezinte motivele acţiunilor lui. Evident, mai aveam foarte puţine lucruri de făcut pentru a unifica cele două poveşti, pentru că scrisesem deja destul de fidel povestea acestui om. Şi apoi mi-am dat seama că Sam Bicke existase cu adevărat! Povestea reală pe care o citeam mi-a completat cu atât mai mult povestea mea "originală".

După ce a combinat scenariul său iniţial cu povestea vieţii lui Bicke, Mueller a folosit date înregistrate, indiferent cât de sumare, pentru a completa această dramă. Familia şi condiţiile profesionale au fost şi în realitate exact aşa cum apar zugrăvite în film. "Sam a lucrat o vreme pentru un frate care avea o afacere cu anvelope," ne asigură Mueller, "deşi povestea nu s-a încheiat cu bine. De fapt, el chiar s-a confruntat cu posibilitatea de a fi acuzat de furt de bunuri, deşi nu ştiu exact dacă bunurile respective erau sau nu din atelierul fratelui său. Sam avea un bun prieten care, la fel ca şi Bonny, (personajul lui Don Cheadle), lucra într-un atelier de reparaţii auto. Sam chiar povesteşte, pe una dintre casetele din viaţa reală, cum fiul lui Bonny l-a îmbrăţişat şi cât de mult a însemnat acest lucru pentru el. Secvenţa de la cină, din casa familiei lui Bonny, se bazează pe acest element."

"The Assassination of Richard Nixon se bazează pe o poveste adevărată," subliniază el. "Ca urmare, am simţit că e important să folosim adevăratul nume al celui care încearcă să îl asasineze pe Nixon, aşa cum apare în segmentele de ştiri reale, difuzate de CBS şi NBC, şi prezentate în finalul filmului. Numele 'Sam Bicke' nu a fost ales de noi şi este departe de a fi o referire cinematografică. Este un nume adevărat (deşi scris în mod diferit), care poate fi verificat cu uşurinţă de oricine urmăreşte buletinele de ştiri reale şi citeşte menţionările istorice din jurul acestui eveniment." Mueller recunoaşte că Sam al lui are un număr de antecedente, atât în film, cât şi în literatură. "Mi s-a părut fascinant şi, la un anumit nivel, a fost chiar o sursă de satisfacţie," spune el, "să aud oameni care au văzut filmul şi îl compară pe Sam Bicke cu alte figuri semnificative de "singuratici". Totuşi, dintre toate comparaţiile pe care le-am auzit, cel mai mult îmi place cea în care Sam este comparat cu Willy Loman. Cineva l-a descris pe Sam drept 'un Willy Loman răzbunător'. Sam, la fel ca Willy, este un om care crede cu ardoare în visul american şi în dreptul lui de a deţine o bucăţică din acest vis. Sam, ca şi Willy, este comis-voiajor, agent de vânzări. Şi el ajunge de pe culmile speranţei în cea mai neagră disperare."

Mueller consideră că este important de subliniat un alt aspect: la fel ca şi Loman, Sam nu este un outsider care trăieşte la marginea societăţii, prima dată când ne întâlnim cu acest personaj. "Sam este căsătorit, are trei copii şi tocmai şi-a găsit o nouă slujbă," spune el. "Această slujbă este o sursă de speranţă pentru Sam - speranţa că îşi va recupera soţia, copiii şi viaţa de odinioară. Traseul parcurs de el de la normalitate până la disperare şi, în final, spre nebunia ultimelor sale gesturi, îşi are originea în aceste speranţe sau, mai degrabă, în pierderea acestor speranţe." Sam trăieşte o dezamăgire după alta şi, pe măsură ce visurile sale sunt spulberate, punctul lui de vedere începe să se modifice. Ceea ce sperase să câştige (sau să recâştige) nu mai reprezintă o prioritate pentru el, aşa cum a reprezentat în primele două acte ale filmului. În schimb, Mueller ne dezvăluie cum începe "să se concentreze tot mai mult asupra celor pe care îi consideră vinovaţi."



 Toate articolele despre Assassination of Richard Nixon, The


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Distribuitor Prooptiki România


Alte articole

 I am Sam - The Assassination of Richard Nixon, Alin Ludu Dumbravă
 Fiul cel slab - The Assassination of Richard Nixon, Andrei Gorzo
 Sean Penn într-un rol pe măsură - The Assassination of Richard Nixon, Iulia Blaga


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer