Joyeux Noel - Crăciun european, împănat cu sentimente frumoase

Pachetul filmelor de Crăciun care sunt rulate pînă la epuizare pentru buna îndoctrinare sezonieră cu sentimente frumoase s-a îmbogăţit cu un nou produs. Unul "updatat" (adică înnoit) cu noile elanuri pro-UE. Crăciun fericit/ Joyeux Noel a fost lansat anul trecut la Cannes în compania miniştrilor Culturii din statele membre UE şi e un film european, o coproducţie în care joacă actori din mai multe ţări. A fost filmat în România, partea română fiind reprezentată de Mediapro Pictures. Filmul degajă o mare cantitate de bune sentimente. Acţiunea se petrece pe frontul primului război mondial, în Ajunul Crăciunului anului 1914, cînd s-a întîmplat un lucru inedit pe care manualele de istorie nu l-au reţinut: germanii pe de o parte, francezii şi scoţienii pe de alta au hotărît să încheie un scurt armistiţiu, fraternizînd în noaptea de Ajun şi împrietenindu-se. La cît de frumos şi de nepretenţios trebuie să fi fost evenimentul în realitatea frontului, cu frigul şi lipsurile de rigoare, cu ura şi frica inerente războiului, care motivează uciderea inamicului - la atît de dulceag e totul în acest film în care războiul nu pare evident, iar soldaţii sunt nişte sensibili cu toţii.

Filmul e în primul rînd deficitar la capitolul scenariu, chiar dacă optează de la început pentru prezentarea alternativă a taberelor, lucru care într-adevăr îi apropie pe duşmani şi le arată punctele comune. Dar scenariul se pierde ulterior într-un schematism din care nu va mai ieşi pînă la sfîrşit, peste care toarnă un sirop al umanităţii care ar trebui teoretic să mişte şi pietrele, dar care de fapt nu e emoţionant deloc. Atenţia pentru ce ar trebui să emoţioneze îl face pe regizorul-scenarist să lase la o parte discreţia şi rafinamentul cu care ar fi făcut treabă mai bună în tratarea anumitor situaţii. Replicilor şi situaţiilor tăiate cu barda , ca şi tratării monocorde a subiectului li se adaugă deficitara relaţie cu timpul dramaturgic, lucru ce face ca evenimentul să pară derizoriu. Personajele, deşi unele interpretate onest de Guillaume Canet , Daniel Brühl sau Diane Krüger, nu sunt definite decît prin apartenenţa la un grup ori prin străfulgerări efemere. Inevitabil, apar şi personaje-tip ca glumeţul, ursuzul etc.

Filmat la Bucureşti, Joyeux Noel e de departe un film al prezentului, pledînd cu voce duioasă pentru multiculturalitate şi toleranţă. Şi , ca să fim răi pînă la capăt, şi împotriva fumatului, pentru că soprana Anna Sorensen care îl vizitează pe iubitul ei, tenor german aflat în prima linie, îl întreabă pe un ton de reproş:" Te-ai apucat de fumat?" Da, războiul dăunează grav sănătăţii.