Jeux sans frontieres - Joyeux Noel

"If looks could kill, they probably will
In games without frontieres-war without tears"
(Peter Gabriel - Games without Frontieres)

Joyeux Noel începe ca piesa lui Peter Gabriel, Games without Frontieres: "Hans plays with Lotte, Lotte plays with Hans (...) Adolf builds a bonfire, Enrico plays with it". Anume, copii la şcoală în trei limbi (engleză, franceză, germană), stau în faţa tablei şi rostesc un discurs învăţat şi asumat despre xenofobie, şovinism şi ură, adică patriotică datorie faţă de ţară. Departe de elevii din Nimic nou pe frontul de vest ai lui Erich Maria Remarque, care s-au maturizat brusc, scurt şi letal în ceea ce a fost prima imensă monstruozitate a secolului XX, primul război mondial. Se pare că nimeni nu era pregătit pentru o asemenea conflagraţie, astfel s-au putut întâmpla cazurile de fraternizare spontană între soldaţi inamici în tranşee în timpul Crăciunului anului 1914, subiectul filmului scris şi regizat de Christian Carion. Acestea nu s-au mai repetat, spre deosebire de dezertări, care au rămas mai dese ca cele din literatura de război, de la Remarque la Rebreanu în Pădurea spânzuraţilor, apoi în filmul lui Ciulei, varianta românească la Paths of Glory al lui Kubrick.

Filmul lui Carion este exact opusul bugetului şi stilului flamboyant al lui lui Jean Pierre-Jeunet din Un long dimanche de fiancailles (O logodnă foarte lungă, dar nu mai mult de Amelie goes to War, povestit în stil narativ Orson Welles). Coproducţie belgiano-scoţiano-franco-germano-română, (da, e făcut în România din cauza refuzului autorităţilor franceze de a colabora cu producţia, contestând acest incident, aşa cum au interzis şi înfierat şi filmul lui Kubrick care "dezonora" armata franceză), povesteşte în stil clasic narativ acest Crăciun aparte şi unic al anului 1914, într-o Franţă ocupată, în 3 serii de tranşee, cele scoţiene, franceze şi nemţeşti. În care stau Diane Kruger (Troy), Benno Furmann (Inelul Nibelungilor), Gary Lewis (Gangs of New York, Billy Elliot), Daniel Bruhl (Good-bye Lenin!) şi Guillaume Canet (Vidocq, Narco). Cu participarea lui Michel Serrault şi Ian Richardson (într-un cameo glorios în care ţine speech-ul hiper-actual despre holy war - războiul sfânt şi mai ales drept). Cu muzică, de la cimpoaie la lieduri şi cantate, cu slujbe religioase şi meci de fotbal internaţional în No Man's Land. Şi cu o pisică pe nume Felix sau Nestor, singura cu adevărat neutră în acest absurd balamuc organizat, pe care-l ştim prea bine pentru că de-atunci încolo el se perpetuează dar nimeni nu mai fraternizează în seara de Crăciun. Şi Felix-Nestor-Grivei n-ar mai trece de la o tranşee la alta ci ar moţăi în faţa "jocurilor fără frontiere", aceste războaie sfinte (şi mai ales drepte) care se desfăşoară mereu la ştirile TV printre calupuri de reclame). Prezentat la Cannes în premiera mondială, Joyeux Noel e nominalizat la Globul de Aur şi are şanse de Oscar pentru cel mai bun film străin în 2006. Dacă nu-l ia, Crăciun fericit anyway!

PS: am citit ulterior un lucru fantastic, incredibil, pisica din film, care circula liberă de la o tranşee la alta, a fost prinsă de armata franceză, judecată pentru spionaj şi executată. Carion a filmat scena dar pentru că nimeni nu poate crede că s-a petrecut în realitate, a scos-o la montaj. Ar fi schimbat întrega balanţă a momentului de respiro felin, sper să se regăsească pe dvd. Pisicile din toată lumea ar trebui să dea în judecată statul francez!