Povestea unei cărţi - Finding Neverland

Filmul lui Mark Forster evocă în termeni biografici acea perioadă fastă din viaţa scriitorului scoţian James Mathew Barrie, care l-a dus la crearea nemuritorului personaj Peter Pan. Filmul debutează cu un eşec al scriitorului, căderea unei piese puse "pe roate" de un producător sceptic - Charles Frohman (jucat de Dustin Hoffman) - şi se încheie cu triumful lui Peter Pan, ce i-a adus pe bună dreptate lui Barrie (Johnny Depp) notorietatea. Miezul căutării tărîmului de nicăieri îl constituie prietenia lui Barrie pentru familia Llewelyn Davies (mamă, fiică şi patru nepoţi orfani), care îi va furniza materia primă, inspiraţia şi fantezia pentru basmul care a spart convenţii, care a detronat conformismul de pe scenele britanice, propunîndu-le spectatorilor de orice vîrstă o poveste menită să descopere permanenţa tărîmurilor şi afectelor copilăriei.

Elaborarea jocurilor pline de imaginaţie, popularea realităţii cu personaje inedite - din care nu lipsesc cowboy, indieni, regi, zîne, piraţi, naufragiaţi, castele trăsnite şi aventuri greu de măsurat în cuvinte - se materializează în raporturile scriitorului cu copiii.

Legăturile afective ce-l ajută pe autor să-şi recapete inspiraţia, imaginaţia şi fantezia sunt afectate de sentimentele bunicii copiilor, Emma du Maurier (Julie Christie), precum şi de neînţelegerea soţiei (Radha Mitchell). Cu toate acestea, proiectul Peter Pan va prinde contur, înglobînd firesc nostalgia pentru inocenţa copilăriei, fiorul fantezist, perenitatea necesităţii iluziilor şi credinţelor chiar în cele mai negre momente ale existenţei. Dincolo de întîmplări, dincolo de tragedia familiei Llewelyn Davies, dincolo de chiar drama prin care trece autorul lui Peter Pan, filmul mai sesisează cu deosebită acuitate psihologică procesul de maturizare, responsabilitatea ce apare şi se sedimentează de la cea mai fragedă vîrstă. Fără a fi melodramatic, ocolind cu grijă patetisme lacrimogene, filmul propune o temă universală, ce poate fi înţeleasă de tot spectrul vîrstelor cărora le este adresată.

Explorarea genezei unei opere ce a încîntat sute de milioane de cititori rămîne în filmul lui Mark Forster tema centrală, ce avansează în subtext un omagiu adus autorului, scriitorul care a rămas în memoria a multe generaţii prin gravitatea şi fantezia operelor sale.

Un convingător atu al filmului îl reprezintă şi interpretarea subtilă a unor actori perfect integraţi partiturilor oferite: Johnny Depp (Barrie), autorul care refuză să părăsească teritoriile minunate ale copilăriei, încercînd să-i convingă şi pe alţii de valabilitatea opţiunilor sale, sau Kate Winslet (doamna Davies), mama care ocoleşte suferinţa şi prejudecăţile chiar cu preţul vieţii.

Aparent convenţional în epică, filmul lui Mark Forster cîştigă prin căldura exprimării aventurii eroului său scriitor, prin umorul mereu prezent, prin fantezia pusă în materializarea lumilor imaginare propuse atît eroilor, cît şi spectatorilor. După atît de multă violenţă gratuită sau sofisticată de pe marile ecrane, filmul regizorului englez constituie o fericită excepţie ce nu trebuie ocolită.