În căutarea tărîmului de nicăieri - Finding Neverland

Prins între o soţie interesată în primul rînd de ascensiunea socială şi eşecul pieselor sale, scriitorul James Matthew Barrie (Johnny Depp), el însuşi un copil mare, găseşte prietenie şi inspiraţie pentru a-şi scrie capodopera (Peter Pan) în compania văduvei Sylvia Llewellyn-Davies (Kate Winslet) şi în jocurile cu cei patru copii ai acesteia.

To die would be an awfully big adventure...Există cineva care să nu (re)cunoască aceste cuvinte şi să nu vibreze la auzul lor?! Dar nu despre ele e vorba în filmul lui Marc Forster, ci despre acela care le-a pus pe hîrtie şi ce l-a împins să o facă. Adaptînd piesa lui Alan Knee, The Man Who Was Peter Pan, scenaristul & regizorul şi-au luat destule libertăţi faţă de "adevărul istoric", dar nu cred că are rost să punem accentul pe asta - cîte biopic-uri sînt perfect fidele realităţii?! Important e doar cît de bine le-a ieşit pînă la urmă, iar J.M. Barrie a fost un personaj suficient de straniu şi ambiguu ca să merite atenţia.

Nu ştiu cum le pare oamenilor din ziua de azi un om în toată firea care-şi pierde timpul pe-o bancă în parc însoţit doar de un cîine uriaş şi intră în vorbă cu copii, se insinuează încet în vieţile lor. Probabil foarte suspect (şi asta e una din marile tristeţi - sau lipsuri, depinde cum pui problema - ale contemporaneităţii). Dar lucrurile stăteau cu totul altfel în epoca victoriană (filmul se petrece în 1903-'04). Povestea urmăreşte, în paralel plicticoasa & recea viaţă de familie a eroului şi relaţia tot mai strînsă (deşi complet inocentă pînă la capăt) cu Sylvia şi copiii ei, alternînd scene reale cu ilustrări ale fanteziilor înscenate de Barrie pentru a-i distra pe puşti - în încercarea de-a găsi o vizualizare a felului cum funcţionează mintea unui autor de geniu - şi, spre final, cu momente din piesa propriu-zisă.

Deşi are multe lucruri edulcorate sau doar superficiale (inclusiv presupusa pasiune a lui Barrie pentru Sylvia), Finding Neverland merită văzut măcar pentru extraordinara performanţă (ce ar fi meritat un Oscar!) a lui Depp, care reuşeşte - Scottish accent included - să prindă fără stridenţe atît frumuseţea, farmecul cît şi drama unui om care refuză să se maturizeze cu adevărat, transmiţînd de la o scenă la alta tristeţe, inteligenţă, umor, compasiune, înţelegere... Nu poate fi trecut cu vederea nici Dustin Hoffman (care l-a jucat pe căpitanul Hook în filmul omonim al lui Spielberg, bazat pe cartea lui Barrie) în rolul cinicului şi totuşi bunului impresar al agitatului dramaturg.