Undeva, la periferia Vienei, Rocky (Frantisek Balog) exploatează un lanţ de carne vie (prostituate şi cerşetori), toţi originari din acelaşi sat sărac de romi din Slovacia. Pepe (Roman Pokuta) este nepotul său, un adolescent care încearcă să se bucure de viaţă în pofida condiţiilor dure. În timp, a devenit chiar expert în cerşetorie. Îl încearcă chiar o mândrie profesională în uşurinţa cu care reuşeşte să obţină bani regulat.
În acelaşi timp, Pepe se încăpăţânează să îşi conserve amintirea familială: o pereche de pantofi ai tatălui său. Îi îngrijeşte atent, îi spală cu acribie şi îi poartă cu mândrie. Romeo moştenise celebrul nume Montague. Pepe are doar aceşti pantofi. Iar pentru asta sunt cu atât mai preţioşi.
Alături de Pepe şi Rocky mai trăiesc în aceeaşi căsuţă îngrămădită, cu o curte minusculă, Tereska (Simonida Selimovici), practicantă a celei mai vechi meserii din lume, fiul său, Sandokan (Maximilian Six), precum şi cea mai bună "prietenă" a sa, un travestit (Martin Gabor). În echilibrul precar al familiei improvizate, apare Marcela (Simona Kovakova). O tânără inocentă din acelaşi sat, este încredinţată lui Rocky în contul unei datorii neplătite a tatălui său.
Aşa cum Roman Pokuta impresionează prin exuberanţa şi dragostea de viaţă, Kovakova joacă reţinut, cu o sfioşenie care îl completează perfect pe extravertitul Pepe. Marcela este investită cu demnitate, privind cu ochii larg deschişi, fără să se plângă, la tragedia care se pregăteşte.
Iar cum dragostea nu ţine cont de sărăcie şi nici de alte convenţii, tinereţea lui Pepe şi a Marcelei asigură condiţiile ideale pentru o idilă. Dragostea lor va fi privită în special prin ochii lui Pepe, aşa cum şi Shakespeare şi-a povestit nemuritoarea poveste tot prin ochii lui Romeo. De la momentele magice ale apropierii şi până la cele tragice ale despărţirii, coloana sonoră va fi comentatorul explicit şi empatic al stărilor sale interioare.
Iar pentru că povestea de dragoste se desfăşoară într-o cultură ce iubeşte atât de mult culorile vii, optimismul interior al personajelor va fi susţinut printr-o îmbrăcăminte cu o coloristică pregnantă. Este meritul unei mizanscene atente şi mai ales a regiei Alexandrei Makarova. Cineasta de origine slovacă nu apasă prea tare pedala melodramaticului, astfel că optimismul culorilor nu intră în disonanţă cu destinul personajelor.
Explorând visul înamorat al lui Pepe (doar scurt timp ancorat în realitate), Makarova creează scene înduioşătoare ale exuberanţei îndrăgostitului. Ca spectator, te-ar putea deranja clişeele adolescentine sau culorile bollywoodiene. Există însă o graţie în regie şi o naivitate atât de bine jucată în Pepe, încât intri fără regrete în reveriile sale amoroase. Plus că, până la urmă, aşa visează ţiganii, nu?
Însă, cum happy end-ul nu este specific vieţii de rom, şi cu atât mai puţin cinematografului european, Rocky îşi duce până la capăt rolul de antagonist. Nu o face din răutate şi nici măcar din dorinţă de putere: simte doar nevoia să se impună drept familist în faţa gurii lumii din satul de provenienţă. Astfel, idila capătă rapid accente tragice: mentalităţile satului rom se îmbină cu laşitatea oamenilor şi cu vechiul nărav omenesc de a acorda încredere tocmai celui care o merită cel mai puţin. Apoi, o minciună bine intenţionată, dar tragică prin urmări, aduce iarăşi aminte de tragedia shakesperiană şi amorsează deznodământul final.
Astfel, în pofida accentelor melodramatice, Zerschlag mein Herz / Crush my Heart / Îmi rupi inima este o poveste de dragoste seducătoare. Fundalul realităţilor sociale dure ale periferiei sociale a cerşetorilor şi prostituatelor funcţionează ca mediu perfect pentru ca dragostea adolescentină şi sinceră, asemeni nufărului din nămol, să înflorească. Inspirându-se din povestea reală a doi îndrăgostiţi romi, Makarova recunoaşte, prin această producţie, dreptul lor să viseze şi să iubească. Un drept care, cel mai adesea, le este refuzat.