Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Festivalul filmului european, 2019

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Portretul unui artist tânăr într-o Vienă muribundă - Egon Schiele - Tod und Mädchen la Festivalul Filmului European, 2019


iunie 2019
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Poate un film cuminte să aducă un tribut pe măsura unui geniu depravat şi iconoclast? Regizorul Dieter Berner e convins că da! În primul rând, Egon Schiele - Tod und Mädchen / Death and the Maiden introduce şi invită marele public să deguste opera şi să înţeleagă viaţa pictorului vienez. Apoi, filmul îşi plăteşte, conştiincios, acciza datorată pudibonderiei publice atunci când povesteşte excesul istoriilor de alcov. Sau, mai precis, ale atelierului transformat în alcov...


Naraţiunea începe cu sfârşitul dezolant al pictorului într-o Vienă cenuşie, devastată de lipsurile şi deznădejdea sfârşitului Primului Război Mondial. Suferind de o febră accentuată de mizeria în care trăieşte, Egon Schiele este muribund, ca şi fostul oraş imperial, cândva o Mecca a artiştilor Europei Centrale. Nu putem discerne exact dacă decăderea fizică, agonia maladivă a artistului sunt cauzate de radicalismul sau vizionarismul artei sale, sau, dimpotrivă, condiţiile războiului sunt cele care curmă vieţi în mod nediferenţiat, genii sau oameni de rând, creatori sau modelele lor.

Filmul indică mai degrabă o înfrângere a artistului ca cetăţean, ca membru al unui popor învins, şi mai puţin a artei sale. Cu atât mai mult cu cât tânărul Schiele nu a trăit dintotdeauna în această mizerie. Din acest punct, printr-o serie de flashback-uri clasice, suntem catapultaţi în diferite perioade ale scurtei vieţi creative a lui Schiele. Suntem astfel martorii începuturilor sale artistice cam incestuoase, în care nudul preferat este cel al surorii sale, Gerti (Maresi Riegner). Cunoaştem puţin şi boema artistică vieneză de la începutul secolului, fără însă a se intra în detalii privind discuţiile estetice sau dilemele politice ale vremii. Pentru hormonii tinerilor artişti, pe scena unui cabaret obscur defilează generos, mulţime de nuduri. Pentru gusturile lor cultivate, însă, nudurile se transformă în scena vivantă a Morţii şi Fecioarei create cândva de renascentistul Hans Baldung Grien. Astfel, printr-o singură scenă bine gândită, filmul ne prezintă atât dragostea tinerilor artişti pentru frumos şi frumuseţi feminine, dar anunţă şi sursele inspiraţiei pentru viitoarea capodoperă a lui Egon Schiele.

Apoi, tinerii călătoresc către oraşul medieval Krumau, astăzi Cesky Krumlov, Cehia. Aici, într-un plan-secvenţă important, camera urmăreşte, în traveling rapid, cursa pe bicicletă, veselă şi nebunatică, a tinerilor prin castelul renascentist. Secvenţa reprezintă atât o citare cinematografică a celebrei curse prin Luvru din Bande à part a lui Godard, cât şi o trimitere subtilă la pacea şi prosperitatea artistică a Imperiului Habsburgic la apogeul dezvoltării sale culturale şi artistice.

Astfel, în plan narativ, tinerii sunt prezentaţi veseli şi creatori, încrezători în viitor. Şi fac asta plimbându-se, în 1911 pe bicicletă, prin coridoarele vechi ale unui castel boem. Astfel, arta veche se uneşte cu cea modernă. Dar, subtil, spectatorii conştientizează că tocmai aparenta continuitate a artelor frumoase imperiale este, în fapt, o iluzie, ce se va termina curând.

Urmează o maturizare parţială atunci când valoarea lui Schiele este recunoscută de Gustav Klimt, ce intrase deja în protipendada artistică vieneză. Autorul Sărutului devine nu atât mentorul tânărului Schiele, cât patronul şi ghidul său.

În paralel, omul din spatele artistului capătă contururi din ce în ce mai concrete, în paralel cu erotismul (sau pornografia?) creaţiilor sale din ce în ce mai agresiv. Tema geniului obsedat de sex emerge ca punct central al filmului, împreună cu încurcăturile morale şi chiar legale care încep să apară în ritm îngrijorător.

În privinţa acestui subiect - sexualitatea lui Schiele - trebuie apreciată obiectivitatea producţiei. Aceasta se doreşte o viziune imparţială asupra lui artistului, nu o hagiografie. Acuzaţiile de pedofilie care i s-au adus - un punct inconturnabil din biografia sa - sunt tratate pe larg şi echidistant, din perspectivă legală şi mai puţin prin prisma geniului său.

Pe de altă parte, la fel ca în biografia lui Freddie Mercury, Bohemian Rhapsody, promiscuitatea sexuală este doar indicată. Ea este tratată mai degrabă în termeni generali, eluzivi, care dau însă senzaţia unei castrări a portretului artistului, frustrantă în contextul în care ni se indică clar locul central pe care sexualitatea l-a jucat în viaţa celor doi artişti.

Distribuţia, atent selectată, contribuie şi ea la dezamorsarea explozibilului moral existent în biografia sa. Se imprimă astfel o puritate copilărească personajelor, care împrospătează, binevenit, aerul încărcat indus de aluziile erotice.

În primul rând, Noah Saavedra întrupează un Schiele înflăcărat, măcinat de arta sa, dar cu privire clară şi gesturi naturale. Iar puritatea actorului face să fie iertată mai uşor depravarea pictorului.

Iar jocul verginal şi, în acelaşi timp, îndrăzneţ al lui Maresi Riegner, îmbină gelozia (încă) infantilă cu nurii de abia înmuguriţi ai femeii mature. În a doua parte a filmului, Riegner reuşeşte o interpretare memorabilă: certată de un Egon care îşi descoperă valenţe despotice în mica lor familie, se îndepărtează cu mişcările copilului căruia i-a fost refuzată o jucărie importantă, în care însă amestecă şi frustrarea femeii faţă de dominaţia patriarhală a fratelui său.

Bineînţeles, muza lui de o viaţă, cea care a inspirat şi capodopera Moartea şi Fecioara, nu poate să fie omisă. Valerie Pachner susţine rolul tragic al lui Wally Neuzil cu o grijă şi maturitate ce contrastează perfect cu pasiunea lui Schiele.

Egon Schiele Tod und Mädchen rămâne, aşadar, o biografie decentă prin discreţia echilibrată faţă de concupiscenţa artistului. Dar, mai important, este un omagiu artistic în care entuziasmul tineresc al actorilor reprezintă o reuşită în sine.



 Toate articolele despre Festivalul filmului european, 2019
 Toate articolele despre Egon Schiele - Tod und Mädchen / Death and the Maiden


0 comentarii

Spacer Spacer