Plecat într-o călătorie de afaceri într-o ţară maghrebiană nespecificată, Victor Ganz (Vlad Ivanov), CEO al unei puternice firme de construcţii europene care derulează proiecte internaţionale, se trezeşte prins în pânza de păianjen a propriului trecut considerat uitat şi depăşit. Curând, însă, călătoria se dovedeşte a fi mult mai periculoasă decât aroganţa abia disimulată a lui Victor Ganz ar fi întrevăzut.
Dacă odinioară fusese un tânăr ambiţios care îşi începuse cariera în această ţară, un cunoscător al oamenilor şi locurilor, se pare că vârsta şi uitarea au învăluit totul cu un voal gros. În schimb, rămăşiţele de memorie rămase se transformă rapid în obsesii, activate cumva de atmosfera încărcată a unui capăt de lume torid.
Pentru început îl vedem îmbrăcat într-un costum impecabil, ascultând Schubert, conducând cu mână sigură şi privire hotărâtă un jeep puternic, adevărat OZN pe străzile prăfuite şi sărace ale Africii de Nord, pline de vânzători de vechituri. Însă, în momentul în care iese din spaţiul protector al maşinii, începe o spirală periculoasă a căutărilor misterioase şi a descompunerii personalităţii sale. Hainele simbolizează faţa socială a fiecăruia dintre noi, iar pe parcursul filmului, degradarea acestora va exprima disoluţia internă a personajului: de la costumul impecabil de la început, trec#nd printr-un costum uitat din tinereţe târât prin praful deşertului, pâla la sfârşitul cu o transformare completă - Victor Ganz se va îmbrăca cu pantaloni arabi de împrumut.
Intrând într-un bar care aminteşte de atmosfera mistică şi rău-prevestitoare din Twin Peaks, în care culorile puternice sunt învăluite într-un fum care îndeamnă nu doar la visare, dar simbolizează şi limitele cunoaşterii umane, lui Victor Ganz, printr-o ciudată reacţie psihologică, i se activează obsesia pentru o iubire din tinereţe. Iar de aici, sub pretextul unei poveşti de dragoste redescoperite după decenii, începe o fugă morganatică, o obsesie iluzională la graniţa patologiei psihice.
Tegnap / Yesterday / Ieri este odiseea unei degradări ireversibile, pe cât de neînţeles, pe atât de neoprit. Tema disoluţiei personalităţii în teritorii străine nu este nouă în cinematografie, pelicula lui Francis Ford Coppola din 1979, Apocalipse Now fiind tratarea clasică a subiectului. Ceea ce aduce interesant Kenyeres este sugestia că exotismul, pericolul s-ar putea să fie mult mai aproape decât credem, ascunse în interiorul nostru mai degrabă decât într-o depărtare geografică care ar putea fi plasată pe hartă.
Iar aici, dualitatea lui Victor Ganz, prins între două lumi tocmai pentru a fi deconstruit de această tensiune, încorporează avertismentul lui Kenyeres. Astfel, europenitatea şi educaţia sa inginerească pierd din ce în ce mai mult teren în faţa trecutului african, misterios şi devorator. Ganz alunecă încet pradă iluziilor din ce în ce mai vagi, ca şi cum pământurile, locurile respective au o nebunie proprie, căreia nu îi poate face faţă. Iar aici, trebuie subliniată uşurinţa cu care Vlad Ivanov trece, rapid şi convingător, de la încrederea exagerată a businessman-ului pragmatic la privirea pierdută a omului obsedat încă de propriul trecut. De multe ori, îl vedem alergând aşa cum nu credeam că o poate face: din tot corpul, cu acea rapiditate a omului convins că poate prinde din urmă trecutul şi amintirile. Motivul este central în construcţia personajului: de la banda de alergat pe care şi-o instalează în camera de hotel, la alergatul după maşini care demarează în trombă de lângă el sau fuga după diferite personaje mai mult sau mai puţin imaginare, Victor Ganz aleargă încontinuu.
Scenariul reuşeşte să construiască un protagonist interesant prins în această imposibilă şi impulsivă căutare de sine. Din păcate, însă prelungirea, amânarea continuă a elementelor concrete care să facă inteligibilă toată această obsesie, creează frustrare în rândul audienţei. Tensiunea filmului ar fi avut de câştigat şi dintr-un montaj mai drastic, mai exigent cu planurile nepermis de lungi faţă de schematismul naraţiunii.
Aşadar, chiar dacă rămâne mai mult la stadiul de schiţă decât de împlinire artistică, Tegnap / Yesterday / Ieri impresionează prin jocul lui Vlad Ivanov, care "rotunjeşte" psihologic şi dramatic un personaj mult prea schematic. Iar tema aleasă (căderea în abisurile conştiinţei pe fundalul exotic al Orientului) este îndeajuns de puternică pentru ca cele două ore ale filmului să nu fie irosite.