Festivalul Internaţional Vara Magică 2019 aniversează 560 de ani de la atestarea documentară a oraşului Bucureşti şi are ca producător Lanto Communication şi co-producător Primăria Capitalei. Festivalul sprijină iniţiativa Noi facem un spital, al Asociaţiei Dăruieşte viaţă!
Pe scena Ateneului Român, domnul Dorel Ioniţă, Directorul general al Festivalului, a prezentat în câteva cuvinte noutăţile acestei ediţii şi l-a chemat pe scenă pe Ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar al Statului Israel la Bucureşti, Excelenţa Sa Domnul David Saranga, care a îndemnat publicul, vorbind în limba română, să facă donaţii.
Concertul simfonic, intitulat Văpaie şi destin, a debutat cu cele 12 Contradansuri, WoO 14 de L. van Beethoven [1], interpretate de Orchestra Virtuozii din Bucureşti, aflată sub bagheta lui Horia Andreescu. Ele sunt scrise ca piese scurte, variate - precum nişte divertismente ale lui Papa Haydn - pline de umor, cu teme muzicale zglobii, dansante şi capricioase, unele dintre ele fiind folosite chiar de către Beethoven în alte lucrări mai ample, precum şi de către alţi compozitori [2]. Muzica aceasta îmi apărea ca una destinată unui 'Revelion' de vară.
În interpretarea Orchestrei Virtuozii din Bucureşti, aflată sub bagheta lui Horia Andreescu, fiecare contradans avea ceva nou, aducea încântare. Te bucurau acele dialoguri hazlii între instrumentele cu coarde şi cele de suflat de lemn. Parcă zăreai dansatori dintr-un târg din Carintia (Austria). Uneori sunetul de tamburină (Contradansul nr. 8) se ivea animând şi mai mult atmosfera. Mai apoi, am admirat eleganţa cu care viorile prime executau ritmul sincopat din Contradansul nr. 11, unde sugestia unei reverenţe era dată de sublinierea printr-un sforzando, a acestui efect dinamic.
Îmi veneau în minte scene din filmul artistic The Sound of Music - Sunetul muzicii (SUA, 1965, regizor Robert Wise, cu Julie Andrews şi Christopher Plummer.
Orchestra Virtuozii din Bucureşti condusă de dirijorul Horia Andreescu, îşi desfăşoară activitatea artistică de 30 de ani. Ea reuneşte muzicienii de elită ai Filarmonicii George Enescu, ai Orchestrei Naţionale Radio şi ai Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti. În 1988, ansamblul a fost prima orchestră independentă din România şi una dintre primele de acest gen din estul Europei. Valoarea Orchestrei Virtuozii din Bucureşti este confirmată de premiile obţinute şi de invitaţiile la festivaluri precum Toamna Muzicală Clujeană, Craiova Muzicală, Musica Coronensis Braşov, Timişoara Muzicală, Sibiu - Capitală Culturală Europeană 2007, Festivalul Internaţional "Vară Magică", Festivalul Naţional de Teatru precum şi la festivalurile "George Enescu", Della Valle d'Itria "Martina Franca", "Cimarosa" din Fermo, Las Palmas şi Mecklenburg-Vorpommern. Virtuozii din Bucureşti au colaborat şi cu ansambluri de operă din Bulgaria, Croaţia, Germania, Italia, Marea Britanie, Olanda, Portugalia, Spania şi Turcia. Înregistrările lor au fost difuzate de casele de discuri Electrecord, Artexim, Olympia şi Q Disc.
Interpretarea celor 12 Contradansuri, WoO 14 de L. van Beethoven la sala Ateneului Român în cadrul Festivalului Internaţional Vara Magică, ediţia 2019 a fost una de înalt nivel artistic. Dirijorul Horia Andreescu le-a insuflat tinerilor muzicieni ai orchestrei elanul şi voia bună caracteristice acestei muzici, ce aminteşte de cadril.
A urmat Concertul pentru vioară şi orchestră în re major, op. 61 de L. van Beethoven, solist Sergey Malov, acompaniat de orchestra Virtuozii din Bucureşti, dirijată de Horia Andreescu.
Sergey Malov este un nonconformist, cercetător al violonisticii, aducând soluţii tehnice originale, un virtuoz deosebit de creativ. În spectacolele sale îmbină elemente de muzică compusă şi improvizaţie, combinând mai multe instrumente (violoncello da spalla, violă, vioară baroc).
Interpretând Concertul pentru vioară şi orchestră în re major de L. van Beethoven, o lucrare monumentală, foarte cunoscută publicului de pretutindeni, Sergey Malov a preferat însă a cânta textul acestui celebru concert după varianta scrisă de Beethoven pentru pian, catalogată op. 61. Este cunoscut faptul că violonistul Franz Clement, cel care a interpretat în primă audiţie la 23 decembrie 1806 la Theater an der Wien acest concert, s-a supărat că a primit foarte târziu partitura solistică a finalului şi a trebuit să o cânte la prima vista. Aşa se face că între partea a doua şi a treia el a cântat o piesă proprie, pe o singură coardă, ţinând vioara cu faţa în jos.
Violonistul Sergey Malov a făcut altceva decât făcuse Franz Clement la vremea sa: a cântat pe o vioară electrică o cadenţă proprie, pentru prima parte a concertului de Beethoven.
O cadenţă extrem de dificilă tehnic, cu valenţe paganiniene, în care alături de prelucrările celor două teme ale formei de sonată, publicul a putut auzi şi celebra La Marseillaise, imnul naţional al Franţei.
Sergey Malov este un violonist extraordinar. Cântă dezinvolt, simte cu toată fiinţa sa muzica pe care o interpretează. Dincolo de naturaleţea mişcărilor instrumentale, sunetul său pare emis direct din imaginaţia sa muzicală, mâinile şi arcuşul său dezmiardă vioara în cantilene. Din câteva priviri transmitea dirijorului Horia Andreescu intenţiile sale agogice. Crea senzaţia de nerăbdare în a cânta (până şi în tutti-uri). Larghetto-ul a fost de o frumuseţe sublimă. Artistul a imprimat un tempo mai fluent decât cel tradiţional şi totuşi calmul şi fluenţa discursului muzical aveau susţinere, coerenţă şi gravitate. În finalul concertului am remarcat nervul şi velocitatea. Toate acele pasaje în care articulaţia de tip pianistic reprezintă o piatră de încercare pentru orice violonist, zburau pur şi simplu. Fiecare arpegiu frânt ajungea la punctul culminant cu o viteză prefigurată cu o sutime de secundă înainte de timp, tocmai ca să sublinieze acel loc de 'belvedere' melodică şi pentru ca pasajul să nu treneze în ansamblul său.
Aplauze furtunoase au răsplătit ineditul solist al serii. Sergey Malov a oferit ca bis Capriciul nr. 20 de Niccolò Paganini. Din nou, creativitatea şi nonconformismul violonistului şi-au spus cuvântul: la reluarea secţiunii iniţiale a capriciului, textul lui Paganini, acea imitaţie de cimpoi, a fost înlocuit cu un cântec scoţian cunoscut, Scotland the Brave:
Sergey Malov este câştigător a unor premii internaţionale la concursuri precum: Paganini (Genova), Mozart (Salzburg), Heifetz (Vilnius), Bach (Leipzig) şi concursul Michael Hill din Queenstown, Noua Zeelandă. Pe violă a câştigat premiul la concursul ARD din München şi concursul de la Tokyo. Ca solist şi dirijor a colaborat cu ansambluri precum: AKAMUS, Orchestra Barocă de la Veneţia, Orchestra Moskow Musica Viva, Camerata Salzburg, Orchestra Barocă finlandeză şi Orchestra Barocă din Sevilla.
Concertul de debut al Festivalului Internaţional «Vara Magică, Bucureşti 560» s-a încheiat cu Simfonia nr. 2 în re major, op. 36 de Ludwig van Beethoven în interpretarea Orchestrei Virtuozii din Bucureşti, dirijată de Horia Andreescu. Publicul a putut savura o versiune plină de luminozitate. Lucrarea dedicată prinţului Carl von Lichinowski, a avut prima audiţie la 5 aprilie 1803, la Theater an der Wien.
Horia Andreescu a dirijat din memorie acest opus cu trăsături mozartiene, în care compozitorul aducea inovaţia înlocuirii Menuetului cu un Scherzo.
Admirabilă construcţia arhitectonică a celor patru părţi ale simfoniei: 1. Adagio molto. Allegro con brio; 2. Larghetto; 3. Allegro; 4. Allegro molto. Foarte reuşită a fost interpretarea celei de a doua părţi, unde frumuseţea temelor prevesteşte melodica Simfoniei nr. 6, Pastorala. Fiecare idee muzicală era reluată variat în Expoziţia formei de sonată. Apoi ansamblul Virtuozii din Bucureşti a relevat caracterul sumbru al scurtelor motive ritmice obsedante din Dezvoltare, realizând cu măiestrie toate detaliile acestei muzici. Cât de frumos a sunat intervenţia flautului din Coda Allegro-ului!
Festivalul a început într-adevăr magic!
NOTE
[1] Preluat din Anglia, contradansul a fost introdus în Franţa de Ludovic al XIV-lea. Cele 12 Contradansuri compuse de Beethoven sunt alcătuite astfel: Contradansul nr. 1 în do major; Contradansul nr. 2 în la major; Contradansul nr. 3 - Trio în re major; Contradansul nr. 4 în si bemol major; Contradansul nr. 5 - Trio în mi bemol major; Contradansul nr. 6 -Trio în do major; Contradansul nr. 7 în mi bemol major; Contradansul nr. 8 în do major; Contradansul nr.9 în la major; Contradansul nr. 10 - Trio în do major; Contradansul nr. 11 în re major şi Contradansul nr. 12 - Trio în mi bemol major.
[2] În Contradansul nr. 12 se putea recunoaşte piesa Rondino pe o temă de Beethoven pentru vioară şi pian de Fritz Kreiler.