Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici muzică  Sageata  Festivalul Internaţional Vara Magică, 2019

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

De la Bach la Piazzolla cu Alexandru Tomescu (vioară) şi Omar Massa (bandonéon) - Vara magică, 2019


iulie 2019
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis

De la Bach la Piazzola, a fost recitalul susţinut de violonistul Alexandru Tomescu şi bandonéonistul Omar Massa, la sala Ateneului Român, în 11 iulie 2019, al doilea spectacol din cadrul Festivalului Internaţional Vara Magică, Bucureşti 2019. Interesul publicului pentru acest eveniment muzical estival, aflat la cea de-a opta ediţie este unul în creştere, numărul mare al spectatorilor veniţi la recitalul celor doi excepţionali muzicieni, dovedind acest lucru, cu toate că mai multe posturi de televiziune şi Radio au transmis în direct recitalul.

Programul prezentat de cei doi instrumentişti a fost unul foarte atractiv, cu piese muzicale aparţinând unei mari diversităţi de stiluri artistice, de la Baroc până la contemporani: Affettuoso din Sonata în re major de Georg Friedrich Händel, Arie din Suita a III-a de Johann Sebastian Bach, Duo în do major de Ludwig van Beethoven, Meditaţie de Jules Massenet, Preludiu şi Allegro de Fritz Kreisler, Balada de Ciprian Porumbescu, cinci piese de Astor Piazzolla - Bruno y Sarah, Calambre, Night Club 1960, Oblivion şi celebrul Libertango - precum şi Avincis Tango de Omar Massa.

Auditoriul a putut admira sonorităţile a două instrumente deosebite: vioara Stradivarius-Elder-Voicu şi un bandonéon. Primul, excelând prin calitatea şi celebritatea luthierului italian care a construit-o în 1702, iar cel de al doilea, prin raritatea prezenţei pe scenele noastre, bandonéonul fiind un instrument emblematic al tango-ului.


Din anul 2007, violonistului Alexandru Tomescu i-a fost încredinţată această bijuterie luthieristică, muzicianul realizând numeroase proiecte pentru ca sunetul ei să fie cunoscut pretutindeni (Turneul Internaţional Stradivarius).

Bandonéon-ul [1] este un instrument de suflat cu clape din familia instrumentelor cu ancie liberă şi cu burduf, asemănător acordeonului. Are un timbru particular, conferit de faptul că emite două voci simultan, acordate la un interval de octavă. Ambitusul bandonéon-ului acoperă şase octave. Are claviatura situată lateral (cea din stânga pentru sunetele grave şi cea din dreapta pentru sunetele acute, existând şi o octavă comună celor două claviaturi). A fost inventat în Germania (utilizat în folclorul ţărilor central şi vest europene), a cucerit Argentina în secolul al XIX-lea (asociindu-se cu tango-ul), iar astăzi este răspândit în toată lumea (jazz, muzică universală, inclusiv contemporană).


Omar Massa s-a născut în 1981, la Buenos Aires, Argentina. A început studiul pianului la cinci ani. A intrat la Conservatorul Naţional de Muzică în 1993, unde a studiat bandonéonul cu profesorii Rodolfo Mederos, Marcos Madrigal şi Julio Pane. S-a perfecţionat cu Alejandro Barletta. Omar Massa a cântat alături de Placido Domingo şi soprana Virginia Tola, împreună cu Filarmonica din Buenos Aires. A concertat în Spania, Brazilia, Columbia, Mexic, Argentina, SUA, Irlanda şi România, în renumite săli precum The National Concert Hall - Dublin, Lincoln Center-New-York, Victoria Theatre - San Juan, National Theatre La Castellana-Bogota. A compus lucrări precum Suite Patagonia şi Concertango. A realizat albumul Tribute to Piazzola, alături de Quatrotango Ensemble şi Leopoldo Federico. Omar Massa susţine cursuri de masterclasses de bandonéon la National Conservatory of Music, Higher School of Music şi National Autonomous University of Mexico.


Alexandru Tomescu este un violonist foarte îndrăgit de public. La toate apariţiile sale sălile sunt arhipline, muzicianul comunicând excelent cu auditoriul său atât prin interpretarea violonistică, cât şi prin cuvintele adresate, pe înţelesul tuturor, spuse cu şarm. Are o energie deosebită, îşi propune şi realizează proiecte muzicale îndrăzneţe. Drumul său în carieră a fost mereu ascendent, datorită ambiţiei, muncii perseverente, talentului şi optimismului său.


A început studiul la vioară de la şase ani, acompaniat de tatăl său, pianistul Adrian Tomescu. A participat la multe evenimente şi concursuri muzicale. A studiat cu maestrul Ştefan Gheorghiu la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. S-a perfecţionat în SUA şi Elveţia, cu profesorii Eduard Schmieder şi Tibor Varga. Apoi, a urmat cursuri de măiestrie cu Ruggiero Ricci, Igor Oistrah şi Hermann Krebbers. Dorinţa de a împărtăşi virtuozitatea instrumentală pe care a dobândit-o prin câştigarea a prestigioase competiţii internaţionale (Paganini-Genova - 1995, Marguerite Long-Jacques Thibaud-Paris - 1999, George Enescu-Bucureşti, 1999) este fascinantă. Tomescu are priză la public, precum un actor. Ajuns la maturitate artistică, posedă un vast repertoriu instrumental şi cameral. A concertat în zeci de localităţi din ţară, cu programe care au cuprins integrale-eveniment (24 Capricii de N. Paganini, 6 sonate pentru vioară solo de E. Ysaÿe, Sonatele şi partitele pentru vioară solo de J.S. Bach, Sonatele pentru vioară şi pian de S. Prokofiev şi integrala lucrărilor pentru vioară de G. Enescu). Alexandru Tomescu a colaborat cu dirijori celebri - Kurt Masur, Valery Gergev, Vasilii Petrenko - cu pianişti ca Valentina Lisitsa, Eduard Kunz, cântând în săli de concert celebre, precum: Berliner Philharmoniker, Carnegie Hall, Concertgebouw şi Théȃtre des Champs-Élysées. A realizat numeroase înregistrări pe CD şi DVD (Sonata pentru vioară solo de B. Bartók, Bach to Basic, Paganini 24/24, Stradivarius Obsesii).

Recitalul oferit în cadrul Festivalului Vara magică, ediţia a VIII-a, de către cei doi interpreţi Alexandru Tomescu - vioară şi Omar Massa - bandonénon a fost o revelaţie.


Ceea ce apropie sonoritatea acestor două instrumente în aparenţă foarte diferite - a comentat Alexandru Tomescu în deschiderea recitalului de la sala Ateneului Român - este posibilitatea de a 'încălzi' sunetele prin vibrato. Într-adevăr, timbrul lor se completa armonios, generând culori inedite.

Prima lucrare cântată de acest Duo a fost Affettuoso din Sonata în re major de Georg Friedrich Händel. Am remarcat atmosfera solemnă creată de interpreţi. Contrapunctarea reieşea minunat: când o voce stagna, iar cealaltă se mişca, apoi procedeul se inversa. Frumos a sunat şi mersul contrar realizat de cele două instrumente. Fiecare spaţiu era umplut sonor. O anume densitate era creată de articulaţia clar ritmată a bandonéonului.

A doua piesă din cadrul recitalului a fost Aria din Suita a III-a de J.S. Bach. Începută într-o intensitate foarte mică toată ţesătura melodică se amplifica treptat. Acea dinamică în trepte, caracteristică muzicii Barocului a fost valorificată splendid. Rata de acumulare, de la un motiv la secvenţarea lui era dozată uniform, astfel încât creşterea per ansamblu devenea una armonioasă. Un moment foarte reuşit a fost schimbarea registrului viorii, când tema trecea de pe coarda gravă a viorii pe cea acută. Bandonéonul sublinia cromatizarea care conducea spre modulaţie.


Am ascultat în continuare, Duo în do major de Ludwig van Beethoven. Sincronizarea între cele două instrumente era una precisă, ca de ceas elveţian. Acel acompaniament ciclic arpegiat, denumit Bas Alberti, tipic muzicii clasice era intonat de bandonéon cu o staccatură bine marcată. Unison-urile erau îmbinate atât timbral, cât şi melodico-ritmic. Accentele, plasate cu rigurozitate, confereau discursului muzical ordine şi echilibru.


Meditaţia de Jules Massenet a fost următoarea piesă cântată de violonistul Alexandru Tomescu, acompaniat la bandonéon de Omar Massa. Andante religioso acest minunat antract instrumental din opera Thaïs de Jules Massenet a fost cântat cu multă emoţie artistică. După introducerea făcută de bandonéon, vioara a înălţat o rugă, o melodie suavă. Sunetul viorii Stradivarius avea o calitate înduioşătoare, iar Alexandru Tomescu mânuia arcuşul cu delicateţe, vibrând fiecare sunet, arcuind fraza muzicală cu nobleţe. Reluarea temei a fost urmat o de o secţiune mai învolburată, animato şi de o acumulare tensională, poco a poco appassionato, către un punct culminant. A urmat o cadenţă scurtă a viorii, după care tema iniţială a fost reluată într-o intensitate minimă, pianissimo. Încheierea piesei, plină de afecţiune, s-a produs printr-o rarefiere sonoră, flageolete intonate de vioară.


A urmat Preludium şi Allegro de Fritz Kreisler, o lucrare în stil Gaetano Pugnani. Vioara cânta arpegii extinse în pătrimi în martellato, afirmând tonalitatea mi major şi generând o temă strălucitoare în care unele sunete erau luate printr-un portamento, realizat în stil Kreisler (vibrând continuu pe schimbul de poziţie, atât sunetul de pornire, cât şi pe cel de sosire). Recitativul central, Andante, a beneficiat de o agogică elegantă, romantică (accelerando şi rallentando cu gust dozat). Revenirea ideii muzicale iniţiale a fost realizată cu acea undă de amintire vagă, ce capătă contur şi culoare spre sfârşit. Omar Massa acompania cu armonii schimbate exact la timp. A doua parte a piesei a prilejuit demonstraţia virtuozităţii. Barialoje, acorduri frânte, spiccato, variaţiuni armonice velocitate în articulaţie, triluri, pedală pe coarda mi a viorii, într-o cadenţă.

Prima parte a recitalului s-a încheiat cu îndrăgita Baladă de Ciprian Porumbescu, în versiunea inedită cu acompaniament de bandonéon. Emoţionantă melopeea viorii, interpretată de Alexandru Tomescu cu o mare dăruire, transmiţând acel filon de dor nesfârşit. Secţiunea mediană a fost cântată cu virtuozitate. Adaptarea partiturii a fost gândită astfel încât şi bandonéonul să aibă o contribuţie importantă, ieşind din sfera de simplu acompaniator (acea secvenţă cantabilă ornamentată cu mordente). Aplauzele puternice şi ovaţiile publicului de la sala Ateneului Român nu mai conteneau, interpreţii serii fiind rechemaţi la rampă de mai multe ori.

A doua parte a recitalului De la Bach la Piazzolla a schimbat zona stilistică a repertoriului oferit auditoriului de către cei doi muzicieni. După comentariul lui Alexandru Tomescu, "s-a trecut Atlanticul". Unele dintre cele mai frumoase lucrări compuse de Astor Piazzolla [2] au prins viaţă pe scena Ateneului. Tango-ul a devenit stăpân! Duo-ul suna bogat , precum un întreg ansamblu. Prima piesă, Bruno y Sarah a dezvăluit o lume sonoră fascinantă. Agogica aplicată firului melodic era cuprinsă de pasionalitatea sud-americană (avânt şi retragere). Acele duble furculiţe din partitură, notând o creştere şi o diminuare a intensităţii executate rapid, ca o 'înflorire' a unui motiv muzical, erau strunite splendid, iar dialogurile dintre vioară şi bandonéon aveau un anume deliciu. Tânguiri, declaraţii de amor... sunau dulce, emoţionant.


Printre tango-urile celebre ale literaturii muzicale universale, se numără: La Cumparsita - "Defilare de carnaval" (1916), compus de uruguayanul Gerardo Matos Rodriguez, El Choclo -"Ştiuletele de porumb" (1903), compus de argentinianul Ángel Villoldo, La Media Luz - "În penumbră" (1924), compus de argentinianul Carlos César Lenzi, Caminito (1926, scris de argentinianul Juan de Dios Filiberto, Adios Muchachos (1927), compus de argentinianul Julio César Sanders, şi Adiós pampa mía (1945) scris de argentinianul Francisco Canaro.


Piesa Calambre de acelaşi Astor Piazzolla a fost interpretată într-un tempo alert, unde accentele expresive se succedau asimetric, conferind un aer patetic. Admirabil au fost realizate la vioară acele sublinieri din vibrato, combinat cu sporirea vitezei trăsăturii de arcuş.


A urmat o altă ipostază a tango-ului, una istorică-Night Club 1960, de Astor Piazzolla. Introducerea cu pasaje rapide a bandonéonului a adus acorduri disonante ce aveau un farmec deosebit. Un fir melodic alambicat, plin de pasiune, era prezent la vioară. Apoi, se desfăşura secţiunea Lantamanté, cu atmosfera ei de lâncezeală. Efectele de glissando de la vioară combinate cu frullato con legno (presarea intenţionată a arcuşului pe coarde până la scrâşnire), aduceau o tensiune paroxistică în finalul piesei. Alexandru Tomescu a comentat cu umor faptul că de când cântă la acest instrument s-a străduit să nu strivească sunetul, iar acum este nevoit să o facă, în scop estetic. Într-adevăr există şi o estetică a urâtului, utilizată în toate artele. Minunată interpretarea plină de temperament a celor doi artişti.


A urmat piesa Ovidion, în care predomina un aer de nostalgie şi în fine... celebrul, arhicunoscutul Libertango de Astor Piazzolla, interpretat cu o energie debordantă.


Publicul a aplaudat minute în şir. Simţeam entuziasmul şi bucuria celor care au ascultat această piesă în sala Ateneului. Timbrul bandonéonului avea ceva magic, armonii, ritmuri, contratimpate şi peste acestea, o melodie de mare inspiraţie reluată cu obstinaţie. Era acolo o îndârjire a discursului precum o coridă.

Aplauze, aplauze, aplauze!


Recitalul s-a încheiat cu piesa compusă chiar de bandonéonistul Omar Massa, Arvincis Tangou. Ascultam ca vrăjit sunetul prelung al viorii, care venea de niciunde, într-un pianissimo splendid, emis la vârful arcuşului, la început non-vibrato, apoi încet, prinzând viaţă. Bandonéonul prezenta ritmul marcat cu pregnanţă, specific tango-ului argentinian, iar vioara puncta prin pizzicato. Admirabilă cantilena viorii pe coarda gravă, sol, cu un sunet dens, amplu vibrat, în fortissimo. Din nou acel sunet presat cu arcuşul, ca efect strident. Modulaţii aspre şi disonanţele acordice împânzeau sala. Pasaje strălucitoare de virtuozitate transcendentală la vioară şi la bandonéon te făceau să pluteşti într-o lume sonoră ireală.


La cererea publicului cei doi protagonişti ai recitalului De la Bach la Piazzolla, au cântat Capriciul vienez de Fritz Kreisler.

Din nou o seară de vară magică, într-un anotimp cu vreme capricioasă!

NOTE
[1] În zilele noastre, cel mai răspândit sistem de bandonéon este cel argentinian, Rheinische Lage, cu 142 de voci. Printre primii virtuozi ai acestui instrument se numără Arolas, Ortiz, Laurenz şi Maffia, iar printre contemporani, Pane, Marconi, Mosalini, Maximo Mori, Calixto Sallago, Antonio Ríos, Felix Lipesker şi Astor Piazzolla. Leopoldo Federico este cel care a revoluţionat tehnica de bandonéon, în anii 1950-1960. A compus mai multe lucrări destinate acestui instrument. Astăzi fiinţează în Argentina două şcoli puternice de bandonéon: Antonio Ríos à Rosario (la 300 de km. nord de Buenos Aires) şi Marcos Madrigal la Buenos Aires.
[2] Prin crearea "noului tango" (tango nuevo), Astor Piazzolla (1921-1992) revoluţionează acest gen muzical într-o formă colorată, cu un limbaj ritmic original, spirit puternic dramatic şi pasionat. Compoziţiile sale au intrat în repertoriul marilor orchestre cu participarea unor interpreţi renumiţi. El a demonstrat că Tango-ul poate fi expresia eternă a spiritului uman.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Astor_Piazzolla




 Toate articolele despre Festivalul Internaţional Vara Magică, 2019


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Marcel Frandeş


Alte articole

 O seară magică. La Ateneul Român - Arome muzicale nordice la Vară magică, 2019, Stela Ember
 Vara Magică revine în 2019 la Ateneul Român, Comunicat de presă
 Orchestra Virtuozii din Bucureşti deschide a VIII-a ediţie a Festivalului Internaţional VARA MAGICĂ, 2019, la Ateneul Român, Marcel Frandeş
 Cultura nu intră niciodată în vacanţă. De aceea am înfiinţat Vara Magică, Oltea Şerban-Pârâu, un interviu cu Dorin Ioniţă


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer