Jarhead - Un film de Sam Mendes

În distribuţie: Jake Gyllenhaal, Peter Sarsgaard, Lucas Black, Jamie Foxx
Producători: Lucy Fisher, Douglas Wick
Producători executivi: Sam Mercer, Bobby Cohen
Scenariul bazat pe cartea Jarhead scrisă de Anthony Swofford: Wiilliam Broyles Jr.
Regia: Sam Mendes


"Ca marea majoritate a Puşcaşilor Marini, uram Corpul Puşcaşilor Marini, uram faptul că sunt Puşcaş Marin pentru că mai presus de orice îmi doream să fiu pe lumea asta – inteligent, faimos, sexy, beat, renumit, singur, faimos, inteligent, cunoscut, înţeles, iubit, uitat, beat, faimos, inteligent, sexy – dar mai presus de toate acestea, eram Puşcaş Marin."
– Anthony Swofford, Jarhead


În vara anului 1990, Anthony Swofford, un tânăr de 20 de ani înrolat în generaţia a treia, a fost trimis în deşertul Arabiei Saudite pentru a lupta în Războiul din Golf. În 2003, memoriile lui din acea perioadă din acele locuri au devenit cea mai bine vândută carte, Jarhead, nume cu care se alintă Puşcaşii Marini între ei. Swoffors a scris cu acea urgenţă, promptitudine, onestitate şi umor ce ar putea veni doar din partea unei persoane care a trăit acea experienţa. Cartea lui Swofford a staţionat nouă săptămâni în topul The New York Times al celor mai bine vândute cărţi şi a fost considerată acelaşi gen de publicaţie ca şi "unele memorii... clasice ale Războiului din Golful Persic din 1991, devenind una dintre cele mai bune cărţi scrise despre viaţa militară. Un fragment sălbatic familiar pentru milioane de tineri, dar foarte rar atât de bine relatat."

Aceasta este povestea neşlefuită venită direct din gura acelui copil de 20 de ani, poveste despre un război total diferit de cel despre care se vorbea prin ziare şi peste tot în rest. Acesta era războiul real, cu sonde de ulei arzânde spre cerul nopţii, ca nişte comete care au căzut pe pământ; recruţi scandalagii şi prăfuiţi, veseli şi totuşi terifiaţi de faptul că în orice moment, de după următorul deal, războiul ar putea să înceapă; tineri, părăsiţi pe un câmp de luptă de neuitat, căutând distracţie într-un joc de fotbal cu măşti de gaze, aşteptând pachete şi scrisori de acasă, pariind pe luptele de scorpioni şi îmbătându-se pentru a celebra un Crăciun departe de familiile lor. Dar, dincolo de această situaţie de coşmar, s-au născut prietenii deosebite, o camaraderie pe viaţă şi pe moarte.

  Despre producţie

"Când am citit cartea, mi-am dat seama că războiul era privit prin prisma unei persoane speciale: o persoană care încerca să descopere cine este. Am fost captivat de amestecătura de comedie, suprarealism şi observaţii crispate", spune regizorul Sam Mendes despre memoriile din Războiul din Golf, Jarhead. "Era o carte despre război cum n-a mai existat alta, despre un război ca nici un alt război, ce ar putea să devină un film de război cum n-a mai existat altul"."Fiecare Puşcaş Marin trăieşte o experienţă diferită, fiecare pluton trăieşte o experienţă diferită, fiecare batalion trăieşte o experienţă diferită – chiar şi în acelaşi război. Am fost interesat de ideea de a face un film despre experienţa unui individ în mod particular în acest război şi cum i-a influenţat această experienţă viaţa".

Cartea lui Swofford, mult aclamată şi bine vândută, despre viaţă ca Puşcaş Marin apărută la începutul anilor '90, preţuia multe lucruri, notabilă fiind onestitatea dureroasă şi lipsa de respect cu care naratorul şi-a privit lumea lui – o observare la persoana întâi din partea unui soldat generaţia a treia asupra războiului ce-l înconjura. În locul unor eroi clasici în uniforme şi curaţi dedicaţi unei cauze, sunt prezentaţi tineri recruţi în deşert în costume transpirate, cu pasiune pentru muzica rock, cu predilecţii spre pornografie. Ei au fost antrenaţi să ucidă şi apoi staţionează într-un mediu arid, neospitalier şi suprarealist. "Dacă sunt nevoit să spun orice poveste despre Războiul din Golf, cea pe care simt nevoia să o spun este propria mea poveste", spune Swofford. "Aveam 18 ani când m-am alăturat Corpului Puşcaşilor Marini, care părea suficient de atractiv multor tineri, în Decembrie 1988. Odată ajuns în Infanterie, am văzut nişte tipi care aveau arme mai bune şi echipament mai bun. Am aflat că aceştia erau trăgătorii de elită. Exista ceva mistic în ceea ce-i privea." Lui Swofford i s-a dat oportunitatea de a avansa de la a fi un "plângăcios", la a fi cercetaş / trăgător de elită în Plutonul de elită STA al Puşcaşilor Marini. "A fi trăgător de elită însemna însă să mori pentru acea tragere perfectă cu arma – fusesem prins în capcană".

Partenerii producători, Lucy Fisher şi Doug Wick, care au obţinut drepturile asupra cărţii, au crezut in eternitatea subiectului şi în vocea observatoare, haioasă şi dureroasă a autorului. Încrederea lor a fost confirmată de experienţa scenaristului William Broyles ca Puşcaş Marin în Războiul din Vietnam. Având un fiu soldat, Broyles s-a identificat cu povestea lui Swofford, atât ca tată al unui tânăr soldat, cât şi ca o persoană care a văzut războiul cu proprii ochi. Broyles adaugă, "Povestea noastră nu este una romantică sau politică, ci este despre tineri care se alătură Corpului Puşcaşilor Marini, în încercarea de a-şi găsi un loc în viaţă. "Am citit cartea într-un avion şi am fost profund mişcat – a fost extrem de emoţionantă şi fără acele clişee din alte poveşti despre război" – spune Jake Gyllenhall, interpretul lui Anthony Swofford în film. "Aveam 11 ani când a început Războiul din Golf. Există o oarecare distantă de la acest război. Noi nu avem aceeaşi experienţă pe care au avut-o cei din generaţia Războiului din Vietnam, generaţie care era cu totul implicată, într-un fel sau altul, în război." "Cred că lui Swoff îi place să stea de-o parte de ceilalţi. El este atât un observator, cât şi jucător al echipei, iar Sam a creat o atmosferă în care pot să observ şi să fiu parte a grupului în acelaşi timp. Tot timpul am simţit o juxtapunere interesantă în a fi parte integrantă a plutonului, dar în acelaşi timp şi aparte de el. Cred că această a fost intenţia lui Sam", spune Gyllenhaal.

Peter Sarsgaard – interpretul lui Troy, prietenul lui Swoff şi coleg / partener în STA – spune, "Motivul principal pentru care am vrut să fac acest film a fost pentru că am simţit că îmi poate confirma dificultăţile şi privaţiunile ce pot exista într-un război. Am cunoscut o parte din ceea ce înseamnă un război prin intermediul acestui film. Vreau să spun, că în cele din urmă, noi suntem doar actori." "În unele aspecte a fost foarte greu pentru noi. Fie îngheţam de frig – fiind ţinuţi timp de 12 ore în ploaie sau noaptea afară în deşert – fie ne prăjeam – muncind în soare în echipamentul complet de luptă. Dar, cred că este puţin supărător să ne plângem de astfel de lucruri, când ştim că au fost acei băieţi acolo în război care au făcut toate aceste lucruri luni de zile".

În afara plutonului de luptă stă Leaderul acestuia, Jamie Foxx. "Cred că Jamie Foxx este cel mai potrivit să interpreteze rolul sergentului plutonului", spune Gyllenhaal. "Toată lumea îl respectă ca actor. El este diferit faţă de ceilalţi, jucând în linişte şah între scene. Toţi jucam cu el, dar el câştiga întotdeauna. Este foarte uşor să-l privim pe Jamie ca pe leaderul nostru. Eu, cel puţin, mă uit instinctiv în sus la el". Foxx comentează, " Unul dintre lucrurile pe care ni le-a spus Sam a fost ' Citiţi cartea, dar nu o puneţi la suflet, pentru că filmul o să fie ceva diferit'. Cartea era doar gândirea unui singur om la cum este afectat el de război. Filmul îţi permite să vezi din punctul de vedere al tuturor. Punctul meu de vedere este cel al Puşcaşilor Marini". Înainte de începerea filmărilor, Foxx a vorbit cu un prieten afro-american care, din întâmplare era Puşcaş Marin: "Aşa că el a trebuit întotdeauna să muncească din greu şi să fie iscusit. Dar, el spunea că odată ce devii Puşcaş Marin, aceea este familia ta. Nu există nici o altă culoare, cu excepţia uniformei. Nu ai reuşi să supravieţuieşti fără camaraderie".

Un alt câştigător al Premiului Oscar, Chris Cooper, a trebuit să-l interpreteze pe zelosul, inteligentul şi carismaticul Locotenent Colonelul Kazinski. Kazinski îşi stăpâneşte priceperea de a fi conducător cum nu se poate mai bine – el este o persoană motivatoare care ştie cum să biciuiască o mulţime. Dar, în spatele acestor obiceiuri, el este un soldat isteţ, cu cicatrice din luptă şi medalii ce îi atestă rangul. Personajul lui Foxx, Sergentul Plutonului Sykes, cel care însufleţeşte atmosfera, acel tip de soldat care are o credinţă de nezdruncinat în ceea ce priveşte modul de viaţă al Corpului Puşcaşilor Marini – compasul cu care îşi măsoară conduita; acelaşi lucru se întâmplă şi cu personajul lui Cooper, Kazinski. Pentru Puşcaşii Marini aflaţi sub comanda acestora viaţa are mai multe dungi gri, decât cele negre şi albe din modul de viaţă al leaderilor lor. Pentru ei, linia distracţiei este mult mai greu de depăşit.

Lucas Black joacă rolul lui Chris Kruger, rebelul trupei, care pare să fie singurul din grup care are unele interese politice ce le-a adus cu el în război. "Personajului meu place să glumească tot timpul şi încercă să se joace cu nervii unora punând multe întrebări", spune Black. "El ştie foarte multe despre tot ce se întâmplă şi îi place să nască întrebări în minţile oamenilor – de ce ne aflăm noi aici şi ce facem noi aici?". Natura întrebătoare a lui Kruger este pusă în evidenţă într-o scenă în care plutonului îi sunt date pastile suplimentare pentru protecţia lor împotriva unui potenţial atac cu arme chimice sau biologice. După ce aflase deja că armata testa de fapt nişte medicamente experimentale, Kruger este singurul din unitate care nu înghite acele pastile. Ceilalţi soldaţi din unitatea lui Swofford sunt atât nişte rebeli, cât şi oameni de rând, oameni obişnuiţi.

Intenţia lui Mendes a fost ca toţi actorii să experimenteze pe cât mai mult posibil din experienţa de viaţă a Puşcaşilor Marini. Cu realitatea restricţiilor perioadei respective şi programul filmărilor, regizorul ştia că cel mai mult putea spera doar la o transmutare superficială. Dar a vrut să transmită actorilor cel puţin gustul ‚realităţii' "."Am vrut ca ei să aibă idee despre ce au simţit Puşcaşii Marini", spune Mendes. "Dar, nimic nu se compară cu prin ce au trecut Puşcaşii Marini în realitate. Sunt unul dintre acei oameni care s-au plictisit să tot audă actori spunând, ‚Am fost pe câmpul de luptă şi ştim exact cum e să fi Puşcaş Marin'. Ei nu au nici cea mai mică idee cum e să fi Puşcaş Marin şi nici eu nu am. Tot ce am vrut eu ca ei să aibă este conştiinţa fizică a unor lucruri concrete pentru a putea portretiza cu acurateţe Puşcaşii Marini".

Locaţia originală unde se afla Swofford în 1990 nu a fost niciodată o opţiune pentru locaţia filmărilor, aşa că realizatorii filmului au trebuit să caute într-o varietate de locuri unde ar fi putut avea loc acţiunea din Jarhead. Filmările au început pe platourile de filmare Universal Studios şi s-au încheiat fix cinci luni mai târziu în desertul Glamis, California. "Una dintre marile ironii ale filmului", observă Mendes, "a fost aceea că filmările au durat cinci luni... adică, exact cât a durat şederea soldaţilor din povestea lui Tony în deşert împreună." Prima locaţie de muncă a fost la George Air Force Base în Victorville, California. Una dintre scenele filmate acolo descrie trupele ce sunt urcate în avioane pentru a fi transportaţi în Golf. Într-una din dimineţile de filmare, avioane militare reale ce transportau trupe americane au aterizat chiar lângă 747-ul soldaţilor noştri simulaţi din Jarhead. A existat un fel de amestecare a echipei filmului cu personalul militar real, fiecare fiind curios despre munca celuilalt. Şansa întâlnită a permis tuturor celor implicaţi în această oportunitate să se gândească să încerce noi perspective şi – chiar şi doar pentru un moment – şi-0au văzut propria meserie punctul de vedere al celuilalt.