Pe lângă juriul de profesionişti, format din cineastul francez Pierre-Henri Deleau (directorul Festivalului de Film Istoric de la Pessac), Irina-Margareta Nistor şi Cosmin Budeancă (istoric, expert la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc), competiţia a beneficiat şi de un juriu format din şase eleve de liceu din Braşov: Kassandra Veress şi Izabella Ciuculan (ambele de la Colegiului Naţional "Dr. Ioan Meşotă"), Bianca Alexandra Moldovan, Paula Gal, Ana Gherghe şi Cristiana Vasile (toate de la Colegiul Naţional "Andrei Şaguna").
Coordonat de Claudia Duca-Nedelcu (producător TVR), juriul liceenilor a beneficiat, de-a lungul festivalului râşnovean, de întâlniri cu membrii juriului de profesionişti, cu regizorul Adrian Sitaru şi cu scriitorul Marius Chivu. Textul următor îi aparţine Kassandrei Veress, cea care a rostit laudatio pentru premiul liceenilor, oferit în cadrul festivitaţii de premiere desfăşurate în ultima seară a festivalului, în prezenţa actorului Vlad Ivanov (înregistrarea video a ceremoniei poate fi urmărită aici facebook.com/filmsiistoriirasnov).
*
Festivalul de Film şi Istorii Râşnov, ajuns la a XI-a ediţie (19-28 iulie 2019), şi-a încheiat competiţia de film documentar cu premierea a două lucrări: premiul juriului de profesionişti a fost acordat peliculei The Silence of Others / Tăcerea celorlalţi (Spania, 2018, regizori: Robert Bahar, Almudena Carracedo), în timp ce Jurnalul familiei -escu (România, 2018, regizor: Şerban Georgescu) a obţinut atât premiul publicului, cât şi pe cel al juriului de liceeni.
Făcând parte din acest de pe urmă juriu, format din tineri pasionaţi de film şi de istorie din Braşov, am avut ocazia de a viziona 15 filme documentare care surprind diverse evenimente sau perioade istorice, mai importante sau mai puţin cunoscute. Vieţile, întâmplările şi tragediile trecutului continuă să ne influenţeze şi în prezent, iar filmele prezentate în cadrul festivalului ne demonstrează tocmai acest fapt.
Decizia a fost grea, având în vedere repertoriul divers al competiţiei. Am încercat ca, în evaluarea noastră, să ne concentrăm pe elementele de compoziţie (imagine, muzică) şi pe felul în care acestea contribuie la crearea stării cinematografice. Cu toate acestea, nu ne-am limitat doar la tehnică, ci ne-am concentrat şi pe impactul pe care fiecare lucrare l-a avut asupra noastră, mental sau emoţional. Nici unul dintre filme nu a fost lipsit de emoţie, iar asta s-a resimţit şi în cinematograf, dovadă reacţia caldă a publicului.
Înainte de a motiva alegerea noastră, voi prezenta şi recenza câteva dintre celelalte filme pe care le-am luat în considerare. Cu toate că am putut premia un singur film, toate cele menţionate mai jos acestea merită să fie văzute de publicul larg.
Maria, Inima României (România, 2019), în regia lui Trevor Poots, prezintă o biografie vizuală a reginei Maria, surprinzând atât cele mai importante momente ale vieţii sale, cât şi detalii, subtilităţi personale, regăsite în jurnale şi scrisori. Acest ansamblu de documente şi relatări readuce la viaţă "inima României" acelor vremuri, fără a trăda obiectivitatea specifică genului. Imaginea clară şi viu saturată reuşeşte să creeze un cadru veridic, povestea căpătând nuanţă, caracter şi redând personalitatea protagonistei.
Un alt film, captivant şi contemplativ în acelaşi timp, este Timebox (România, 2018). Regizoarea Nora Agapi îşi surprinde tatăl, pe Ioan Matei Agapi, în "cutia sa temporală", un mic spaţiu al memoriei, un muzeu viu de fotografii şi filmări, care surprinde o viaţă întreagă de om şi epocile unei ţări. Timebox pune mai puţin accent pe evenimentele istorice şi analizează mai mult reacţia personajului principal în faţa acestora. Se realizează astfel o trecere prin arhiva sa personală şi se creionează un parcurs istoric argumentat preponderent subiectiv. Pe lângă prezenţa memorabilă a personajului central, remarcabilă este şi prezentarea memoriilor sale foto- şi video-grafice, care au un rol important în cunoaşterea şi recunoaşterea istoriei noastre.
O menţiune specială în lista de filme importante din Competiţia FFIR 2019 se cuvine acordată peliculei Licu, o poveste românească (România, 2017), în regia Anei Dumitrescu. Aşa cum o spune şi sinopsisul, Licu reprezintă "o metaforă despre condiţia umană şi despre efemeritate", o introspecţie în viaţa unui om, a unui român. Licu, omul care trăieşte de 95 de ani în România (eroul filmului şi-a sărbătorit ziua de naştere chiar în timpul FFIR 2019), păstrează în sine iubiri, dureri, fericiri şi tristeţi, pe care acum le dăruieşte în film într-un format concentrat, de esenţă, încărcat cu istoria sufletului său.
Filmul este realizat integral în alb-negru, sau, mai degrabă, în nenumărate nuanţe de gri, povestea lui Licu neputând fi rezumată în doar două culori. Îmbibat de emoţie şi de amintiri foarte personale, documentarul omagiază empatia, voinţa şi spiritul de viaţă. Am avut ocazia, în cadrul festivalului râşnovean, să îl cunosc pe domnul Licu şi să mă conving că filmul îi redă cu autenticitate atât firea puternică şi, totodată, sensibilă, cât şi remarcabila energie lăuntrică.
Ajungând la câştigătorul premiului nostru, cel al juriului de liceeni, Jurnalul familiei -escu (România, 2018), regizat de un "-escu", Şerban Georgescu, primul lucru care merită remarcat e că nu ne aşteptam să primească şi premiul publicului. Asta pentru că am simţit că filmul ni se adresează mai ales nouă, liceenilor, copiilor, tinerilor. Juriul de liceeni a căutat, de la bun început, un proiect care să prezinte aspectele istorice într-o manieră modernă, reinventată, prin care noi, tânăra generaţie, să înţelegem mai uşor evenimente cele pe care nu le-am trăit. Jurnalul familiei -escu reuneşte, în compoziţia sa, atât un parcurs istoric bine definit, cât şi o imagine şi o grafică moderne, ce ne-au captat atenţia.
Festivalul de Film şi Istorii Râşnov 2019 a reunit, pe durata celor 10 zile de desfăşurare, filme, prezentări, dezbateri, discuţii şi concerte. Ce au avut ele în comun? Libertatea - tema acestei ediţii. Libertatea de a fi, de a învăţa, de a cunoaşte. Libertatea de a te bucura de cei din jurul tău şi de tine însuţi. Şi asta a reprezentat şi competiţia de film documentar - libertatea de a conştientiza, de a înţelege şi de a te elibera de trecut, fără a-l da uitării.