Narnia sau inorogi verzi pe pereţi

Dacă se numea Cronicile din Narnia: Leul şi vrăjitoarea, nu era nici o sfărâială cu filmul ăsta, producţie Disney, dar în febra fantasticului cerut şi consumat pe toate planurile, nimic nu sună mai interesant decât Leul, Vrăjitoarea şi Dulapul. "The perfect Christmas Movie" zice Imdb care îi dă 8 stele, cu două mai multe decât, de exemplu, lui Revolver, ultimul Guy Richie, ne-comedie!, care merită văzut măcar o dată în viaţă.

Nu vorbim de carte, că n-am citit. Bun: patru copii speriaţi de bombele Bătăliei Angliei sunt trimişi la ţară, departe de Londra, la conacul unui profesor misterios, a cărui singură preocupare pare a fi să rămână misterios tot filmul. Aici ei descoperă un dulap de lemn în care dacă intri ajungi într-o pădure plină de zăpadă şi rişti să te întâlneşti cu un Cerb care seamănă izbitor de bine cu scaraoţchi, care te-ar putea invita la ceai. Aici se termină partea interesantă. De la Peter Pan treci în câteva minute la Wonderlandu' lui Alice, fără iepure alb dar în rest cu totul alb. În paranteză fie spus nu ştim care sunt salariile copiilor de la Hollywood dar cei patru trebuie să fi fost plătit tare prost, la pachet cu regizorul, după cât de fals îşi recită replicile, bulversându-te total, că nu mai ştii când ar trebui să râzi şi când să te enervezi.

Narnia, care nu ştim de ce se numeşte aşa, ar trebui, pare-se, să fie culmea fascinantului şi aventurosului, Fantasia reloaded, dar asta se va întâmpla numai dacă coeficientul tău de imaginaţie nu sare de 80. Două dealuri goale, prin care se plimbă crăiasa zăpezii Tilda Swinton, care, sărmana, s-a străduit şi a reuşit să joace excelent - partea cea mai grea o fi fost să nu se întrebe cu cine... Cu alte cuvinte, Vrăjitoarea cu inima împietrită, se plimbă toată ziua prin Narnia asta (probabil de mai multe ori) şi o depopulează, dormind cu bagheta sub pernă să nu care cumva să se întoarcă Leul Aslan de... undeva, unde era el plecat, şi să îndeplinească profeţia care îi implică şi pe fiii lui Adam (exact!) şi pe fiicele Evei.

Nu vă mai spun mai departe, nu ca să vă fac curioşi, ci pentru că devine obositor. Cert e că are loc o bătălie, Leul Aslan o conduce, soldaţii sunt centauri, leoparzi şi alte fiare. Pe măsură ce te întunecă plictiseala te întrebi tot mai des de ce singurii care joacă bine sunt doi castori desenaţi pe computer? De ce sunt toate animalele alea acolo şi care sunt, de fapt cronicile din Narnia?

Până şi scaraoţchi joacă jenant, iar Leul de pe afiş nici măcar nu e leul din film, ci dublura acestuia, plătit probabil cu salariu de cascador şi om bun la toate. Domnilor de la Disney, cine v-a spus că dacă puneţi toată grădina zoologică într-un film, noi vom cădea pe spate? Sau filmul e făcut pentru children with special disabilities? Cronicile din Narnia nici nu arată a film, ci mai degrabă a rezultatul savings-urilor asidue ale unor şefuleţi cuminţi, care şi-au zis să bage bani într-un afiş zdrobitor, să agaţe un inorog bun de căsăpeală şi să îl lipească în film, lângă figura aia cu urşii polari care trag în ham. Probabil că în toată alergătura au uitat complet că filmul lor se adresează copiilor care sunt tocmai la vârsta asta, a lui de ce?