Eu n-am nimic cu poveştile. Parcă, încet-încet, oamenii mari or să renunţe să se mai uite la Van Damme şi la urmăriri şi or să se uite numai la poveşti. Lord of the Rings, Harry Potter şi, mai nou, Narnia asta sînt doar cîteva exemple. Poveştile simulează creativitatea celor mici şi o relaxează pe a celor mari.
De-aia stau de două săptămîni şi mă gîndesc cum să construiesc cronica asta la Narnia. Prima oară am amînat-o spunînd că nu am avut chef, ceea ce nu fac de obicei. De obicei, zic nişte minciuni mai creative, de tipul "Vecinii de jos au un magazin care s-a închis acum din cauză că a intrat o maşină de pompieri în el, iar eu ţineam acolo dischetele cu glume pentru cronica de film". Dar nu. Eu am zis că nu am avut chef, lucru care mă face de rîs în ochii mei, în primul rînd. Păi, ce să spun? După ce vezi cum trei copii intră într-un dulap şi ies pe partea cealaltă într-o lume plină de vrăjitoare şi animale mitice, nu mai poţi să minţi. Adică ţi se copilăreşte sufletul şi nu mai poţi să zici că, vezi Doamne, un pin de pe placa de bază s-a rupt atunci cînd un şobolan s-a sinucis în ventilatorul sursei, cauzînd dezinstalarea Office-ului. Nah. Şi lumea fantastică din spatele uşii dulapului, vrăjitoarea cea rea, aducătoare de iarnă, şi Leul care avea armata lui şi plănuia să o dea jos ca să se facă vară...
Mda. E greu să compui chestii din astea. Nu poţi decît să scrii despre film ca un copil. Să faci comparaţii. Cu Lord of the Rings, care are mai multe efecte. Sau cu Harry Potter, care are ochelari. În schimb, parcă am văzut unele animale mitologice din LOTR şi în filmul ăsta. Sau mi s-a părut mie. Erau centauri în LOTR? Nu mai ştiu. Dar oameni cu capete de boi? Hm. A, şi leul avea vocea lui Liam Neeson şi, din cauza asta, aveam impresia că leul l-a înghiţit pe Qui-Gon Jinn din Ameninţarea fantomei. A, şi cînd m-am uitat la final, la lista de actori, am văzut că erau 5 centauri şi 7 pitici. Cum poţi să joci rolul unui centaur şi să-ţi întrebi prietenii după aia dacă te-au văzut? "M-aţi văzut? Eram al doilea centaur din stînga, eram un pic mai bej decît ceilalţi şi am dat primul cu sabia, în minutul 86 şi 43 de secunde. Puteam să ridic coada cel mai mult. Da, ăla eram."
Şi în final zic că merită să-l vedeţi. Măcar aşa, că s-a terminat şi Star Wars, şi Matrix, şi LOTR, şi nici n-o să plîngeţi ca la King Kong, la care nu mai vedeam efectele de lacrimi şi durere c-au doborît maimuţa. Harry Potter cred că o să se mai facă, deşi i-au mijit tuleiele în barbă şi ar cam vrăji-o pe Hermione aia. Promite, fata! Hopa, iar am sărit vreo 5 ani.