Adunând cifrele de şcolarizare, cu şi fără taxă, la studii de actorie (licenţă), criticul de teatru Iulia Popovici obţinea, pentru anul universitar 2019-2020, la nivelul întregii Românii, numărul de 239!
Oferta vine din partea celor 11 (!!) universităţi care oferă astfel de programe. E vorba de UNATC şi Hyperion din Bucureşti, Babeş-Bolyai din Cluj, George Enescu din Iaşi, Lucian Blaga din Sibiu, Univ. de Vest din Timişoara, Univ. de Arte din Tg-Mureş, Univ. din Craiova, Ovidius din Constanţa, Dunărea de Jos din Galaţi şi Univ. din Piteşti.
Asumând un previzibil procent de 10%-20% de abandon şcolar, putem prevedea că, în vara lui 2022, aproximativ 180-200 de tineri actori vor absolvi facultatea, fiind în căutarea unui loc de muncă, fie el pe perioadă determinată sau nu.
E mult? E mult prea mult? E ce trebuie? E (im)posibil de evaluat de pe-acum?
****
Unul dintre cele mai bune spectacole din cadrul Festivalului Internaţional al Şcolilor de Teatru 2019, desfăşurat în Bucureşti la început de iulie, a venit de la Tg Mureş şi s-a numit Coming of stAge. Jucat de cinci absolvenţi ai programului de master pentru arta actorului (promoţia 2019), textul lui Peca Ştefan, transformat în spectacol de Radu Apostol (regie), Gabi Albu (scenografie) şi Cristian Bojan (asistent regie), vorbeşte fix despre dilemele pe care cu care se confruntă un tânăr actor într-o lume definită (şi) de cifrele din preambul.
Spectacolul este încadrat de (adicătelea, publicul intră şi iese din spaţiul de joc în timp ce ascultă) fragmente audio în care recunoaşte mari / faimoşi / mari & faimoşi actori români vorbind despre actorie, despre confraţi, despre public. Marin Moraru, Gheorghe Dinică, Şerban Pavlu, Victor Rebengiuc, Ion Besoiu şi mulţi alţii produc o serie de citate ce fie ridică meseria de actor la altitudini irespirabil de înalte, fie o coboară, din pricini picant-financiar-birocratice, la un nivel deloc onorant. Prea puţine dintre pasajele decupate pare că sunt relevante pentru un tânăr de 22-23 de ani pe a cărui potenţială carte de muncă scrie actor.
În spaţiul dintre coperte, publicul instalat pe scenă, printre elementele de decor alese de Gabi Albu, e martor la ultima repetiţie a spectacolului de absolvire a cinci masteranzi de la o universitatea transilvană. Jucând cinci personaje-studenţi-viitori-actori care le împrumută prenumele, vârsta şi opţiunea academică, Carmen Ghiurco, Loredana Druhora, Edina Soós, Andreea Drăgan şi Dragoş Florea îşi joacă, în bună măsură, propriile biografii.
În acelaşi timp, cei cinci îşi interpretează personajele din spectacolul (de absolvire) din cadrul spectacolului (de absolvire). Peca Ştefan imaginează, în buna tradiţie a teatrului american de secol 20, mai mulţi cetăţeni americani, plasaţi la periferia socială, cu destine marcate de traume puternice, hăituiţi de ameninţări majore, siliţi la compromisuri dintre cele mai dure.
Lipsiţi de aportul unui personaj-regizor / profesor (repetiţia e mai degrabă clandestină), Carmen, Loredana, Edina, Andreea şi Dragoş se pregătesc, de fapt, de secţiunea post-universitară a vieţii de actor, în care nimeni nu le va oferi nici o indicaţie, nici un sfat, nici un sprijin. Când pasul următor iminentului examen e un salt în gol, cam la ce credeţi că le stă gândul celor cinci studenţi târg-mureşeni (sau clujeni, sau bucureşteni, sau gălăţeni, sau etc.): la personajele stil-when-tarantino-meets-tennessee sau la cele care le seamănă până la identificare, cele care întrerup repetiţia-din-spectacol pentru reproşuri născute din derută, nesiguranţa, suspiciune?
"Ce va urmă după bifarea diplomei de master? E adevărat că unul dintre colegi s-a angajat la Naţional? O să fac vreodată actorie adevărată? Am făcut cinci ani de şcoală de arte ca să lucrez la Wizz o viaţă?"
Angoasele de mai sus sunt inspirat spaţiate de Peca & Radu Apostol de scurte monoloage în care fiecare dintre cei cinci recită citate învăţate de-a lungul facultăţii, menite să dea sens şi scop (înălţător, se înţelege) meseriei pe cale de a fi dobândită. Paralelismul, în cheie ironică, cu universul sonor decupat din interviurile monştrilor sacri e mai mult decât evident.
Finalul spectacolului din spectacol îi găseşte pe tinerii actori făcând reverenţe în faţa unei săli goale (vezi aşezarea publicului pe scenă) pentru nişte imaginare aplauze. Apoi îşi strâng parte din recuzita de pe scenă şi pleacă în culise (de unde nu vor reveni pentru binemeritatele aplauze reale). Într-un târziu, spectatorii înţeleg că nimic nu va mai urma şi se îndreaptă, în linişte, spre foaier.
*****
De fapt, Coming of stAge e atât de deştept scris, de inspirat pus în scenă şi de talentat-pofticios jucat, încât vorbeşte despre cam orice absolvent de facultate din România (şi nu numai) momentului. O lume în perpetuă şi radicală schimbare ridică, an după an, alte şi alte întrebări celor care se află la intersecţia dintre studiile universitare şi cariera profesională.
Exerciţiul de sinceritate propus de echipa excelentului spectacol târg-mureşean este, în fapt, un pas pe un drum al cunoaşterii în a cărui traiectorie şi ale cărui obstacole (mereu schimbătoare) nu e nimeni expert. În ciuda stereotipului la îndemână, istoria nu se repetă, iar prezentul şi problemele sale sunt într-o continuă mişcare.
UA Tg Mureş - Master Actorie 2019
Coming of stAge
Text: Peca Ştefan
Regie: Radu Apostol
Scenografie: Gabi Albu / Asistent regie: Cristian Bojan
Actori: Carmen Ghiurco, Loredana Druhora, Edina Soós, Andreea Drăgan, Dragoş Florea