Somersault. Săritura

Un film de Cate Shortland
o producţie Red Carpet Productions, Australia, 2004

Distribuţia: Abbie Cornish, Sam Worthington, Lynette Curran, Erik Thompson, Nathaniel Dean, Hollie Andrew, Leah Purcell, Olivia Pigeot, Damian De Montemas, John Sheerin
Producător: Anthony Anderson
Scenariu: Cate Shortland
Director de imagine: Robert Humphreys A.C.S.
Montaj: Scott Grey
Muzică: Decoder Ring

  Premii şi nominalizări

Selecţie oficială Cannes 2004 - Un Certain Regard Alte selecţii oficiale: Sydney, Auckland, Wellington, Melbourne (în deschidere), Brisbane, Karlovy Vary, Edinburgh, Toronto, Copenhaga, Rio de Janeiro, Tokio, Mexic

Toate cele 12 Premii AFI (Australian Film Institute) - 2004: Cel mai bun film, Cea mai bună regie, Cel mai bun scenariu, Cea mai bună actriţă (Abbie Cornish), Cel mai bun Actor (Sam Worthington), Cea mai bună actriţă în rol secundar (Lynette Curran), Cel mai bun actor în rol secundar (Erik Thomson), Cea mai bună imagine, Cele mai bune costume, Cel mai bun montaj, Cea mai bună coloană sonoră, Cele mai bune decoruri, Cel mai bun sunet.


Dragostea te poate întoarce pe dos.


  Sinopsis

Un film obsedant din punct de vedere vizual, localizat la poalele unei pârtii de schi australiene, Somersault descrie călătoria senzorială a unei fete, prin intermediul căreia ea învaţă adevăratul înţeles al iubirii, familiei şi al prieteniei. Trăind doar împreună cu mama să, Heidi (Abbie Cornish),16 ani, simte lipsa afecţiunii adevărate şi caută contactul fizic şi emoţional care îi lipseşte atât de mult în relaţii sexuale fără viitor. O ceartă cu mama sa o face pe Heidi să plece de acasă şi să ajungă în staţiunea montană Lake Jindabyne.

Odată ajunsă acolo, încearcă să se întâlnească cu un fost iubit, dar e nevoită să se descurce cu bani puţini şi fără o slujbă. Atunci când nu îşi caută de lucru, Heidi explorează împrejurimile, găsindu-şi liniştea în uimitoarea frumuseţe a naturii din jurul ei.

O întâlnire întâmplătoare cu Joe (Sam Worthington), fiul unui bogat fermier local, duce la o relaţie complexă. Deşi suspicios la început, Joe se simte tot mai atras de Heidi. Totuşi, propriile lupte interioare îl împiedică să se arunce cu capul înainte în această relaţie, alegând în schimb să se retragă fără nici o explicaţie. Relaţia lui Joe cu Heidi schimbă percepţia acestuia în ceea ce priveşte sexualitatea, clasa şi viitorul său în Jindabyne. Confuză şi rănită de respingerea acestuia, Heidi ajunge să caute intimitate în cluburile de noapte rău famate ale staţiunii turistice. Distruge relaţiile nou descoperite în timp ce lumea începe să se desluşească tot mai mult în jurul ei. În lumina crudă a dimineţii, Heidi trebuie să îşi asume responsabilitatea pentru răul pe care l-a făcut celorlalţi. Prin puterea transformatoare a iertării, şi bunătatea unei proprietare de motel din împrejurimi, Irene (Lynette Curran), Heidi află că are mai multe de oferit decât ar fi crezut.

  Producţia

Scenariul pentru filmul care urmă să devină Somersault a început cu şapte ani înaintea filmărilor propriu-zise. Scenarista / regizoarea Cate Shortland călătorea regulat între Sydney şi Canberra şi, inspirată de frumuseţea lacului George, a hotărât că vrea să facă un film în jurul acestui lac. Pe atunci, Cate mai lucra şi cu copii cu tulburări emoţionale. Era o fată de care s-a apropiat în mod special şi care a fost inspiraţia pentru personajul său principal din film, Heidi.

Shortland: "Combinaţia dintre peisaj şi copiii cu tulburări a fost inspiraţia. Se vede în film." Shortland l-a contactat pe Anthony Anderson în 1996 pentru a produce ideile la care lucra şi au ajuns la o înţelegere. Anderson: "Cate a spus să nu terminăm filmul până nu suntem mulţumiţi de fiecare scenă. A fost o invitaţie extraordinară pentru mine."

Shortland: "Ne cunoşteam de 10 ani şi ne provocam unul pe celălalt din punct de vedere creativ. El vrea ca lucrurile să fie mai emoţionale şi eu le vreau mai reţinute. Câteodată suntem ca uleiul şi apa. Deseori avem păreri diferite, dar asta e de obicei de ajutor." Scenariul a fost dezvoltat cu bani din diferite surse pe când Shortland şi Anderson au făcut scurt metrajele Pentuphouse şi Flowergirl în '98 şi '99. Scurt metrajele au fost apreciate pe plan internaţional, ceea ce a uşurat găsirea de fonduri pentru lung metraj.

Shortland: "Anthony continuă să obţină bani ca eu să pot scrie încă un draft şi eu devenisem dependentă de scris. Odată ce te concentrezi asupra scenariului şi începi să gândeşti ca personajele, poţi să încerci să creezi o lume. Dar e foarte greu să începi să gândeşti ca personajele. Trebuie să te detaşezi de tot ce te înconjoară şi într-un fel, să fii acei oameni."

Shortland şi Anderson au aplicat pentru schema de dezvoltare a scenariilor Aurora, care era finanţată de către New South Wales Film & Television Office. În cadrul schemei, pe o perioadă de şase luni mentorii îşi dau cu părerea la început şi la sfârşit, după un atelier cu actorii. Cate şi Anthony au avut succes şi au făcut parte din schema de început unde au fost îndrumaţi de regizori faimoşi, printre care Alison Tilson (Japanese Story), Rob Festinger (In the bedroom), Jane Campion (The Piano, In the Cut), şi Chris Noonan (Babe). Ca urmare, scenariul a avansat foarte mult.

Shortland: "Probabil că scenariul s-a schimbat foarte mult în perioada Aurora. La început, Heidi era destul de pasivă şi mi s-a sugerat să o fac mai activă în propria distrugere. Am făcut-o pe Heidi să iasă mai mult şi să caute ceea ce o distrugea. A fost fenomenal cum Aurora m-a făcut să schimb lucrurile." Jan Chapman a fost de asemenea şi mentor la prima schemă Aurora. Cunoştea scurt metrajele lui Shortland şi ale lui Anderson, şi era deja de părere că Shortland avea o "încredere vizuală extraordinar de puternică."

Chapman: "Eram de părere că scenariul lor pentru Somersault era incredibil de introspectiv în ceea ce priveşte o tânără care îşi testează limitele, în ceea ce priveşte sexul şi dragostea şi prietenia. Credeam că este, în mod deosebit, adevărat. S-au mai văzut filme despre maturizare, dar de data asta mi s-a părut că eram chiar în mintea unei adolescente. Am folosit o nouă abordare. A fost mult mai intim pe pitorescul fundal oferit de munţii din New South Wales."

Când au fost încurajaţi să adauge echipei lor un producător executiv experimentat, Chapman a fost încântată să li se alăture: "M-am gândit că dacă e necesar numele meu atunci sigur că voi ajută proiectul, dar nu merită să faci aşa ceva dacă poţi avea o relaţie cu producătorul şi cu regizorul şi instinctele mele au fost corecte: nu m-au făcut să mă simt a cincea roată la căruţă. Eu simţeam ca şi cum aş fi făcut parte dintr-un trio, în majoritatea timpului."

  Povestea

Anderson: "Somersault este despre iertare; Heidi trebuie să ajungă să se ierte ca să poată înainta. Comportamentul ei este subminat de o oarecare vină dar şi de frică şi de nevoia de a supravieţui. Despărţirea de mama să îi pare de nerezolvat şi doar relaţia ei cu Irene, şi faptul că află că Irene îşi poate iubi fiul în ciuda faptului că acesta a făcut un lucru mult mai îngrozitor decât Heidi, o face să realizeze că, indiferent de ce ai făcut, mama ta vă dori să te vadă. Pentru ea, aceea este calea spre izbăvire şi către iertare de sine. Povestea se referă şi la experienţele pe care le avem în ceea ce priveşte dragostea care nu sunt neapărat legate de o relaţie în desfăşurare. Deseori, au mai multă legătură cu faptul că înţelegi ceva mai mult persoană de lângă tine şi cu siguranţă ceva mai mult propria persoană. Pentru Heidi şi Joe, interacţiunea şi timpul pe care îl petrec împreună este important pentru ambii."

Somersault se concentrează asupra legăturilor pe care oamenii le fac în viaţă şi asupra felului în care acestea îi afectează. Shortland: "Filmul este plin de oameni speriaţi, care vor toţi să fie iubiţi; am vrut ca spectatorul să se simtă apropiat de ei."


  Distribuţie & Personaje

HEIDI - Abbie Cornish

Distribuţia fost surprinzător de uşoară pentru personajul Heidi, având în vedere că prima persoană care s-a prezentat a fost Abbie Cornish. Shortland: "Ea întruchipează pe deplin esenţa lui Heidi, mai ales fragilitatea şi puterea ei. Ea permite publicului să îi experimenteze frumuseţea şi durerea. Abbie a nimerit personajul din momentul în care a intrat pe uşă. Pe durata repetiţiilor, cel mai important era să obţii încrederea. Heidi este un personaj foarte interiorizat, astfel încât Abbie a trebuit să simtă într-adevăr cum era Heidi. Personajul lui Heidi nu se potriveşte cu profilul general al unei fete de 16 ani. Din această cauză, Abbie Cornish a descoperit ca personajul Heidi a fost relativ greu de jucat. "Cred că fiecare personaj trebuie să fie explorat, dar ea cu atât mai mult deoarece nu poţi să o pui pur şi simplu în exterior, nu poţi să o joci la prima vedere. Foarte mult din Heidi vine din profunzime, aşa că trebuie să o găseşti în adâncul tău şi să o joci de acolo."


JOE - Sam Worthington

"A fost mult mai greu să îl distribuim pe Joe. Pe hârtie, rolul lui Joe părea mai puţin complicat decât Heidi. În final, atracţia dintre Sam Worthington şi Abbie Cornish ne-a hotărât. Dar eram de asemenea foarte precaut pentru că nu îl văzusem pe Sam arătând pe ecran complexitatea şi profunzimea emoţională de care dă dovadă în film. A fost o adevărată provocare şi Cate a simţit că Sam ar fi potrivit pentru rolul Joe. În cele din urmă, Sam ne-a dat un Joe mult mai complex şi mult mai interesant decât cel din scenariu."

IRENE - Lynette Curran

Un rol cheie din film este Irene, proprietara motelului local din Jindabyne, care o adăposteşte pe Heidi cu precauţie când această pleacă de acasă. Apreciata Lynette Curran joacă rolul Irene.

Când Curran a citit scenariul ea a remarcat intensitatea acestuia. "Cred că este minunat pentru că nu am mai văzut aşa ceva. Când l-am citit am remarcat o întreagă poveste legată de limite: Heidi este atât de vulnerabilă. Ea chiar nu are nici o limită, are aşa o dragoste de viaţă şi este atât de reală şi de individuală, pur şi simplu mi se pare un personaj extraordinar. Problema pe care Heidi o are cu mama să, unde ea se întreabă dacă vă fi vreodată iertată este paralelă cu relaţia dintre Irene cu fiul său – îşi vă putea Irene ierta fiul când ea încă suferă după soţul ei."