Din motive obiective, independente şi îndeobşte chiar importante, cronicarul nu poate vedea absolut toate filmele care vin la cinema. Iar pe unele le evită de-a dreptul. Aşa că iată-l în această după-amiază de ianuarie, lejer răvăşit de Munchen-ul lui Spielberg (ştiu că aţi vrea să citiţi ce şi cum - răbdare şi tutun) şi plimbându-şi ochii distrat pe lista filmelor care rulează încă pe ecranele patriei... S-au strâns zece rateuri? S-au strâns. Să vedem şi de ce...
N-am văzut Cartea de căpătâi / (The Pillow Book) pentru că l-am văzut. Acum 8 ani. Oricum, nu mi se pare o idee strălucită să distribui în săli un film de cinematecă, fie el şi semnat Greenaway.
N-am văzut Cum se ţin bărbaţii în lesă (Un fil a la patte) pentru că am crezut că-i cu animăluţe.
N-am văzut Şi dacă e adevărat... (Just like Heaven) pentru că-l prefer pe Mark Ruffalo în drame şi, la dracu', îmi plac prea mult The Cure.
N-am văzut Labirintul trecutului (A Different Loyalty) pentru că asocierea Sharon Stone / KGB mă duce cu gândul la Catwoman.
N-am văzut Eu cu sora mea mai mică (In Her Shoes) pentru că-s singur la părinţi - motiv pentru care probabil voi rata şi franţuzescul Eu cu sora mea (Les soeurs fachees). Notaţi vă rog imaginaţia debordantă a titlurilor.
N-am văzut Culmea furiei (The Upside of Anger) pentru că am impresia certă că regizorul Mike Binder chiar habar n-are cum arată mintea unui bărbat... însurat, burlac, văduv, oricum ar fi el.
N-am văzut Elizabethtown pentru că mi-e jenă să cer bilet la un film cu Orlando şi Kirsten - şi pentru că regizorul Cameron Crowe m-a pierdut de la Vanilla sky.
N-am văzut Renăscut din cenuşă (Cinderella Man) pentru că ultima oară când Ron Howard a făcut afaceri sclipitoare cu Russell Crowe m-a durut capul o săptămână.
N-am văzut Assassination of Richard Nixon pentru că sunt un ticălos consecvent - la Cannes l-am "vândut" pentru o bere rece, aici l-am "vândut" pentru un bourbon. Cu gheaţă.
În fine, n-am văzut The Chronicles of Narnia pentru că titlul complet (ceva cu o vrăjitoare şi un şifonier, parcă) mi-a adus aminte de replica favorită a lui Murtaugh. O ştiţi.