octombrie 2019
Festivalul de film de animaţie animest, 2019
Le voyage du prince / Călătoria prinţului este o mică lecţie de antropologie. Mai exact, de antropologie culturală, acea ramură a cercetării sociale ce implică o perspectivă critică asupra celuilalt, un efort sistematic de a-l înţelege în totalitate fără a-l judeca. Iar dacă metoda preferată a disciplinei este observaţia participativă (a locui o vreme cu persoanele studiate, dar fără a deveni unul de-al lor), atunci naraţiunea ce urmează se va dezvolta exact pe acest calapod teoretic. Aici merită spus că veteranul Jean-François Laguionie, co-regizorul filmului, continuă să-şi imagineze civilizaţii simiene, după precedenta sa producţie Le château des singes / A Monkey's Tale (1999), pentru a arunca un ochi critic asupra socialului.

Un prinţ dintr-o ţară îndepărtată, de dincolo de ape, apare, neputincios pe un ţărm necunoscut. Ţara cea nouă se dovedeşte a fi o societate modernă, total diferită de lumea sa medievală. Situată undeva în La Belle Epoque - perioada de expansiune ştiinţifică şi tehnologică devenită între timp o referinţă idilică a societăţii occidentale - lumea cea nouă nu este înspăimântătoare, dar nici prietenoasă. Cu alte cuvinte, numai bună de descoperit.

Prinţul Laurent, căci acesta este numele său, este ascuns, pentru un timp, într-un muzeu. Cauzele sunt multiple: pentru a fi ferit, pe cât posibil, de ochii răutăcioşi ai lumii (inclusiv ai lumii ştiinţifice), dar şi ca efectul devoalării sale inevitabile să fie cu atât mai puternic.

Prietenii săi adoptivi se dovedesc a reprezenta diferite ipostaze ale omului de ştiinţă: Victor Abervrach academicianul anchilozat în propriile sale teorii, cândva îndrăzneţe, dar apoi căzute în irelevanţă; soţia sa, Elizabeth, femeia de ştiinţă, avatar al Mariei Curie, îndrăzneaţă în experimentele ştiinţifice, dar tăcută şi chiar sfioasă în exterior; Tom, micuţul antropolog înzestrat cu empatie şi har lingvistic, cel care reuşeşte să creeze puntea necesară - atât culturală, cât şi lingvistică - pentru a ajunge la persoana prinţului.

Alături de Tom, prinţul, el însuşi o personalitate extrovertă şi curioasă, se angajează în explorarea rigidei, dar dezvoltatei tehnologic societăţi victoriene. Iar revelaţiile nu întârzie să îl minuneze: tramvaie electrice, clădiri pe structură metalică, obiecte de larg consum fabricate (şi înlocuite) cu repeziciune industrială. Undeva, însă, pericolul paşte tăcut: pădurea ameninţă să cuprindă părţi importante din oraş. Trimiterea culturală la atitudinea modernităţii faţă de natură este clară: natura nu este un prieten, ci un duşman care trebuie înlăturat, alungat cât mai departe din civilizaţie.

Însă, din fericire, aceasta nu este singura atitudine posibilă. Speriaţi de atitudinea ostilă, de pericolele clare pe care aşa-numita civilizaţie le pune celor pe care nu îi cunoaşte - mergând pe celebra şi vechea zicală că nu urăşti decât ceea ce nu înţelegi - prinţul şi Tom ajung într-o a treia civilizaţie de Simius Sapiens. Locuind acolo unde nimeni nu ar fi crezut, aceştia au ales cu succes calea armoniei cu natura. Răgazul oferit de traiul cu acest nobil trib oferă şansa unor revelaţii nebănuite pentru micul Tom, iar bătrânului prinţ îi oferă soluţia la dilemele personale.

Grafica armonioasă şi muzica caldă, catifelată a filmului oferă o stare de bine, adresându-se în primul rând celor mici. Aceştia vor fi plăcut impresionaţi de peisajele frumoase - atât citadine, cât şi sălbatice, de decorurile fastuoase şi, per ansamblu, de o atmosferă cât se poate de prietenoasă. Acţiunile dramatice sau periculoase sunt prezentate într-o manieră uşor umoristică, numai bună pentru înţelegerea adecvată a rupturilor de comunicare inter-culturală la care filmul face trimitere.

În acelaşi timp, cei mari vor fi şi ei satisfăcuţi de multiple trimiteri la aspecte importante (şi adesea insuficient dezbătute) ale civilizaţiei moderne. De prim rang este instrumentalizarea politică a fricii, care este principala materie primă din care se hrăneşte Leviathanul politic a societăţii simiene industriale. Prezenţa prinţului, oricât de inofensivă, va fi rapid deturnată în propagandă. Va rezulta o pregătire militară de proporţii pentru întâmpinarea unei invazii care nu va avea niciodată loc. Însă, astfel se va justifica creşterea bugetului apărării şi demonizarea străinilor. Exact aşa cum procedează orice civilizaţie avansată în astfel de cazuri!

Laguionie nu îi uită nici pe cinefili, cărora le oferă cu generozitate trimiteri în istoria cinematografiei. Dacă inspiraţia din Planet of the Apes este de la sine înţeleasă, în mod amuzant apare şi o versiune animată a celebrului King Kong (aici, bineînţeles, nu mai este o gorilă, ci un monstru diform şi prietenos, care seamănă vag cu un furnicar). De asemenea, apare şi o bătălie pe gheaţă condusă de curajosul Prinţ Laurent, care trimite la originalul din Alexander Nevsky al lui Serghei Eisenstein.

Aşadar, filmul Le voyage du prince / Călătoria prinţului nu doreşte să izbească, să provoace mentalităţi dincolo de limita suportabilului. Pelicula rămâne mai degrabă o lecţie utilă şi plăcută de toleranţă, echilibrul dintre conţinut şi formă reuşind să ambaleze fericit mesajul pentru a satisface toate audienţele.

Descarcă programul animest 2019 aici..

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus