Conceput încă de la început ca un eveniment competitiv şi-a păstrat caracterul de-a lungul timpului, în juriile de specialitate fiind invitate importante personalităţi din lumea teatrului: critici, actori, regizori, dramaturgi. Ȋn 2019 juriul i-a avut ca membri pe actriţa şi în acelaşi timp dramaturgul Olga-Delia Mateescu, ca preşedinte, pe actorul şi directorul de teatru Nicolae Poghirc şi pe tânărul regizor Alexandru Nagy. Seară de seară, un public numeros, elegant, receptiv a fost prezent în cele două săli ale teatrului: Sala Mare şi Sala Studio "Stela Popescu".
Teatrul gazdă a avut misiunea de a deschide cea de-a XXX-a ediţie cu o reprezentaţie în afară de concurs - premiera spectacolului Portugalia - un text de succes semnat de Zoltán Egressy, unul dintre dramaturgii cei mai cunoscuţi din Ungaria. Regizorul Sorin Militaru, ajuns la maturitatea carierei, a creat un spectacol curat, coerent, fără artificii regizorale, un spectacol ca un poem, despre visare şi ideal, despre mediocritate şi ratare, în care comicul e înduioşător, iar tragicul mult estompat. Ȋntr-un sat pierdut de lume, Irgács, unde centrul universului devine cârciuma lui Lajos, sugestiv numită "La răscruce", locul unde oricând se pot schimba destine, ajunge un aventurier plecat în căutarea idealului în Portugalia, de unde începe "apa fără de sfârşit". Viaţa monotonă, mediocră, a localnicilor, condimentată din belşug cu alcool, este răvăşită astfel, iar pentru unii "tărâmul făgăduinţei" pare mai aproape ca oricând. Decorul extrem de funcţional al Alinei Herescu, manevrat la vedere chiar de actori, potenţează imaginile sugerate de text, iar costumele completează expresiv creaţiile actoriceşti. Partiturile sunt ofertante, iar actorii, cu rafinament şi măiestrie, translatând tragicul de cele mai multe ori prin comic, reuşesc admirabile compoziţii: Mihai Giuriţan (Cârciumarul Lajos), Claudia Suliman (Fundă), Vlad Pavel (Poreclă), Gabriel Costea (Sfeclă), Marius Cisar (Preotul), Mădălin Mandin (Clamă), Iulia Popescu (Jucika), Marius Cordoş (Satana), Anca Florea (Soţia).
Un spectacol a cărui premieră a avut loc cu câteva stagiuni în urmă, dar care încă se joacă la Teatrul "Lucia Sturdza Bulandra" din Bucureşti, a reuşit să umple până la refuz Sala Mare a Dramaticului braşovean. La Grande Magia de Eduardo de Fillippo, a cărui "orchestraţie" este semnată de regizorul israelian Elie Malka, aduce pe scenă o pleiadă de mari actori, printre care Virgil Ogăşanu şi Răzvan Vasilescu. Textul celebrului dramaturg prezintă în stil pirandellian o poveste despre iluzie şi trădare, despre neajunsuri, minciună şi vis. Actorii figurează personaje credibile, deşi uneori inegal. Excelent Răzvan Vasilescu (Calogero di Spelta), mai ales în secvenţele din partea a doua în care relaţionează cu publicul direct. Virgil Ogăşanu (magicianul Otto Marvuglia) compune un personaj credibil şi nuanţat. Descifrează în cheie comică, cu efect asupra publicului: Valeria Ogăşanu (Madam Locascio), Bogdana Darie (Madam Zampo), Adrian Ciobanu (Gennarino), Gheorghe Ifrim (Ofiţerul de poliţie) sau Vlad Zamfirescu (cuceritorul Mariano). Remarcabilă Camelia Maxim în Zaira, soţia magicianului. Interpretări notabile au şi Mihai Bisericanu (Gervasio) şi Romeo Pop (Arturo Taddei).
Teatrul Naţional "I.L. Caragiale" din Bucureşti a prezentat, în cea de-a treia seară a festivalului, binecunoscutul text al unuia dintre cei mai importanţi dramaturgi bulgari, Hristo Boicev, Orchestra Titanic, în regia lui Felix Alexa. Spectacolul, deja premiat la cea de-a 22-a ediţie a Festivalului Internaţional al Teatrului de Studio şi de Forme Noi de la Piteşti, unde obţine premiul pentru cel mai bun spectacol, cea mai bună regie, scenografie, cei mai buni actori (Claudiu Bleonţ şi Richard Bovnoczki), reuşeşte şi aici să cucerească Marele Premiu - cel mai bun spectacol, dar şi Premiul pentru cel mai bun actor, Richard Bovnoczki. După succesul de la Teatrul Metropolis cu Spitalul comunal, semnat de acelaşi dramaturg, Felix Alexa propune la TNB Orchestra Titanic, reuşind o montare de referinţă atât pentru propria carieră, cât şi pentru echipa cu care a lucrat. Textul, un eseu filozofic cu nuanţe beckettiene, patru personaje ce amintesc de Vladimir şi Estragon, vorbeşte despre ratare şi speranţă, despre un Godot al fiecăruia mult aşteptat. Patru rataţi, veniţi din medii sociale diferite, un fost muzician (Mihai Călin), un fost dresor (Richard Bovnoczki), un fost angajat la căile ferate (Mihai Constantin) şi o fostă femeie de moravuri uşoare (Tania Popa), într-o gară dezafectată, aşteaptă zadarnic oprirea unui tren salvator. Deşi părea doar o iluzie, trenul opreşte totuşi, iar din el coboară un Magician (Claudiu Bleonţ) cu un imens bagaj, un personaj cu multiple conotaţii simbolice, inclusiv aceea de Ȋnger al Morţii. Felix Alexa descifrează cu subtilitate metaforele, construind un spectacol echilibrat, cu nuanţe de comic amar înduioşător. Scenografia Andradei Chiriac se subordonează viziunii regizorale, creând spaţiul scenic ideal pentru a defini ilustrativ ratarea. Distribuţia, formată din actori excepţionali ai scenei româneşti, este cea care susţine ţesătura scenică a spectacolului. Cu o notă aparte pentru Richard Bovnoczki a cărui transpunere în personaj este totală, actorul fiind greu de recunoscut, dar şi pentru Claudiu Bleonţ aflat, ca de obicei, într-o formă excelentă, exploatându-şi cu dibăcie capacităţile vocale şi corporale.
O altă montare de succes prezentă în festival a fost Zbor deasupra unui cuib de cuci, de Dale Wasserman, de la Teatrul Metropolis din Bucureşti, în regia lui Victor Ioan Frunză, montare extrem de apreciată de publicul larg, dar şi de critica de specialitate. Ȋn primăvara lui 2019, la cea de-a XXVII-a ediţie a Premiilor UNITER, spectacolul obţine nominalizare pentru Cea mai bună regie, Victor Ioan Frunză, nominalizare pentru Cea mai bună scenografie, Adriana Grand şi Premiul pentru cel mai bun actor în rol principal, Andrei Huţuleac, pentru personajul Randle P. McMurphy. Cum era de aşteptat, la Braşov şi-a adăugat în palmares şi Premiul pentru scenografie, care îi revine Adrianei Grand, dar şi Premiul pentru cel mai bun actor, Andrei Huţuleac (premiul onorific, acordat de juriul festivalului). Având la bază binecunoscutul roman al lui Ken Kesey, dramatizarea lui Dale Wasserman devine o provocare pentru multe trupe de teatru şi chiar pentru cinematografie (vezi celebra realizare a lui Miloš Forman, cu Jack Nicholson în Randle P. McMurphy). Viziunea regizorală a lui Victor Ioan Frunză se distanţează însă de film, tema centrală aceea a libertăţii, libertatea de gândire şi actiune a individului, este ilustrată cu precădere prin personajul Randle P. McMurphy (Andrei Huţuleac), pe umerii căruia se sprijină întregul spectacol. Actorul compune un personaj memorabil, un răzvrătit plin de farmec, de tinereţe, de chef de viaţă, pe al cărui tricou este inscripţionată insolent lozinca "orgasm donor", cu o undă de umor, ca o latură esenţială a comportamentului său. Andrei Huţuleac apelează la toate mijloacele scenice de care dispune, inclusiv la calităţile vocale, cântând împreună cu publicul piese rock, precum într-un concert live. Celelalte personaje, bolnavi internaţi în spitalul de psihiatrie, încearcă să îl copieze pe noul venit, molipsiţi de neastâmpărul şi dorinţa lui de viaţă, personaje remarcabil compuse de Voicu Aaniţei (Billy Bibbit), George Costin (Martini), Sorin Miron (Dale Harding), Adrian Nicolae (Cheswick), Codrin Boldea (Scanlon), Carol Ionescu (Ruckly). O descifrare diferită are personajul Bromden, şeful de trib indian (Alin Florea), care comunică încă de la început cu spectatorii, luând uneori locul unui povestitor şi Asistenta şefă, Ratched (Nicoleta Hâncu), care devine diabolică prin aparenta căldură umană pe care o afişează şi grija permanentă pentru "binele" pacienţilor săi.
Teatrul Naţional "Mihai Eminescu" din Chişinău a adus pe scena braşoveană un răscolitor spectacol-document, Dosarele Siberiei, pe un text de Petru Hadârcă şi Mariana Onceanu, în regia lui Petru Hadârcă, scenografia Irina Gurin. Subiectul are la bază amintirile unor foşti deportaţi în Siberia: învăţătoarea Ecaterina Chele, Margareta Spânu-Cemârtan, acuzată pentru că făcea parte dintr-o familie numită "marele comerciant" şi Ion Moraru, membru în organizaţia de luptă antisovietică. 40 de actori profesionişti, elevi şi studenţi la arte ilustrează emoţionant, nuanţat, cu măsura potrivită a interpretării, suferinţele, deportările, foamea şi ororile îndurate de zeci de mii de basarabeni, bărbaţi, femei, copii deportaţi în Siberia şi Kazahstan. "Ideea spectacolului o port de mult timp în minte şi în suflet. Soarta românilor basarabeni persecutaţi, masacraţi şi exterminaţi de regimul comunist prin foamete organizată, prin deportări în masă şi prin încarcerare în GULAG este o temă la care am revenit şi am lucrat mai bine de zece ani." - notează Petru Hadârcă în caietul program al spectacolului. Regizorul concepe un spectacol eveniment despre greşelile istoriei, al cărui mesaj final - "Să nu ne răzbunaţi, dar să nu uitaţi" - rămâne ca un manifest ce îndeamnă la reflecţie.
Occident Express de Matei Vişniec, montare a Teatrului Szigligeti din Oradea, a intrat de asemenea în atenţia juriului, fiind răsplătit cu Premiul pentru regie, Zalán Zakariás şi Premiul pentru cea mai bună actriţă, Eszter Román. Tema piesei, se pare una preferată de autor, vorbeşte despre cei care îşi părăsesc ţara în care s-au născut, aici locuitori din Balcani, căutând o viaţă mai bună pe alte meleaguri. Textul, tradus în limba maghiară, cuprinde şi secvenţe scrise de dramaturgul Matei Vişniec special pentru spectacolul orădean. Spre deosebire de Migranţii sau Prea suntem mulţi în aceeaşi barcă şi chiar de Extraterestrul care îşi dorea ca amintire o pijama, Occident Express permite descifrarea scriiturii şi în cheie comică, tocmai de aceea regizorul, care nu este la prima colaborare cu dramaturgul, concepe un spectacol remarcabil, alternând între comic, tragic sau grotesc. Scenele se succed astfel în mod firesc, demonstrând deosebita măiestrie regizorală, dublată de fantezia scenografei, Andrada Bădulescu-Vişniec, care construieşte cel mai potrivit spaţiu de joc, cu oglinzi pentru machiaj şi cuiere cu haine la vedere, cu elemente de recuzită, ca mulţimea de valize şi rucsacuri, care aglomerează sau aerisesc rapid punctele de joc. Sprijinit şi pe admirabila trupă de actori, de vârste diferite, cu disponibilităţi scenice variate, montarea devine una agreabilă şi tulburătoare în acelaşi timp.
Premiul special al juriului a fost acordat spectacolului Scripcarul pe acoperiş, după povestirile lui Shalom Aleihem, al Teatrului Evreiesc de stat din Bucureşti, în regia lui Andrei Munteanu. Povestea lăptarului Tevie din Anatevka, personaj figurat cu deosebit farmec de Claudiu Istodor, care îl are de multe ori partener de "dialog" pe însuşi Dumnezeu pentru micile lui mari probleme familiare şi ale timpului, având detaşarea unui Iov înţelept şi plin de umor, încântă şi va încânta generaţii la rând. Ȋn satul în care tradiţia iudaică era literă de lege, locuitorii, oameni simpli, gospodari, se confruntă cu tendinţele spre modernitate ale tinerilor, dar şi cu probleme legate de persecuţia evreilor, dictate de strâmbe mentalităţi. Greutăţile sunt comentate sau depăşite însă cu umor, prin antrenante secvenţe de muzică şi dans. Regizorul aduce în scenă aproape 60 de actori, care figurează convingător personaje, cântă şi dansează "cheltuindu-şi" din plin resursele scenice, rezultând un spectacol încântător, o performanţă pentru întregul colectiv de creatori, în care energia se transmite de la un partener la celălalt şi de la aceştia la public.
Ȋn afara reprezentaţiilor din concurs, actorul braşovean Mihai Bica a oferit publicului, în Sala Studio a teatrului, sala "Stela Popescu", recitalul de poezie Bărbat, cu versuri din volumele Jurnal de cuplu de Laurenţiu-Ciprian Tudor şi gEneida de Adrian Lesenciuc. Un emoţionant film-poem despre iubire, iubirea din cuplu, în care imagini sugestive se derulează pe ecran, dublate sonor de vocea gravă, modulată cu iscusinţă şi talent de actor. Şi spectacolul-lectură cu piesa Oameni de unică folosinţă, de Cornel Udrea, regizat de Gabriel Costea, a delectat publicul cu umorul savuros al textului, în acelaşi spaţiu al Sălii Studio. Comicul de limbaj, caracteristic dramaturgului, cu jocuri de cuvinte bine alese ("se uită nicăieri, spre nimeni", "a luat punctul de pe i şi l-a pus sub semnul întrebării", "consumul excesiv de iluzii dăunează grav supravieţuirii", etc) este elocvent reliefat de actorii teatrului gazdă. Gabriel Costea (Mitică / Dumitru), care n-a purtat niciodată pantofi noi, Marius Cisar (Marcel) şi Claudia Suliman (Zeno), o fată ce oscilează între cei doi, stârnesc hohote de râs prin replici inteligent rostite.
O secţiune separată în cadrul Festivalului Internaţional de Dramaturgie Contemporană, a fost reprezentată de audiţii ale unor spectacole apreciate din repertoriul Teatrul Naţional Radiofonic din Bucureşti, tot în Sala Studio "Stela Popescu", urmate de dezbateri cu publicul. Astfel, în fiecare zi la ora 17 sala devenea neîncăpătoare pentru cei interesaţi. S-au ascultat creaţii ale unor dramaturgi contemporani, dar şi câteva scenarii de teatru-document din seria Biografii, memorii, inspirate din viaţa unor personalităţi. Din partea Teatrului Naţional Radiofonic au fost prezenţi la eveniment, moderând de cele mai multe ori şi discuţiile cu spectatorii: Magda Duţu şi Domnica Ţundrea, coordonatoare de proiect, scenaristul Ion Costin Manoliu, regizorul artistic Gavriil Pinte, regizorul muzical Patricia Prundea, inginerul de sunet Mirela Georgescu şi Milica Creiniceanu, regizor de studio. Spectacolele, Cvadratura Cercului de Ana-Maria Bamberger, o premieră absolută, Frumoasa adormită şi trezită de Alexandra Ares, au reuşit nu o dată să impresioneze auditoriul, dar şi să iniţieze interesante discuţii. O emoţie cu totul specială a creat Hronicul şi Cântecul Marii Uniri, având scenariul semnat de actriţa Rodica Mandache, după volumul autobiografic Hronicul şi Cântecul Vârstelor de Lucian Blaga, text ce aminteşte şi de participarea marelui scriitor la evenimentul istoric al Unirii. Adaptarea radiofonică au realizat-o Felicia Pinte şi Magda Duţu, iar Gavriil Pinte şi-a ales inspirat distribuţia avându-l în rolul principal pe actorul Marcel Iureş. Regizorul Attila Vizauer a conceput un spectacol tulburător, cu multiple profunzimi despre participarea lui George Topîrceanu la evenimente din primul război mondial, George Topîrceanu - Amintiri din Marele Război, scenariu radiofonic de Ema Stere, după Amintiri din luptele de la Turtucaia şi Pirin Planina de George Topîrceanu, cu Mihai Constantin în rolul principal. Actriţa şi, la acest spectacol, regizoarea Liana Ceterchi a propus textul Ileana - Principesă de România: Călătorie pentru Maica Alexandra, al cărui scenariu l-a semnat împreună cu Edith Negulici. Un one woman show, un omagiu, o reconstituire admirabilă plină de dramatism a unor momente din viaţa Principesei Ileana, fiica cea mică a Regelui Ferdinand I şi a Reginei Maria. Şi, în ultima zi, Lumina Rugului Aprins, un scenariu radiofonic realizat de Ion Costin Manoliu, în regia lui Dan Puric, un emoţionant spectacol-document despre mişcarea spiritual-culturală Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim din Bucureşti, ai cărei membri, o parte dintre ei, au fost arestaţi şi condamnaţi la închisoare în anul 1958, pentru că nu au renunţat la credinţa creştină în vremuri comuniste.
Echipa organizatorică a acestui complex eveniment, aşteptat an de an de spectatori: actriţa Viorica Geantă Chelbea - directorul interimar al teatrului, regizorul Cristian Ioan - directorul artistic interimar, directorul festivalului şi cel care a alcătuit selecţia spectacolelor, Elena Alina Monica Tret-Mihai - directorul economic, Diana-Flavia Stegaru şi Angelica Moldovan - secretariatul literar, a realizat o ediţie jubileu inspirată, îndelung gândită, cu spectacole de calitate pentru care organizatorii pot fi răsplătiţi cu aplauze, chiar şi numai virtual. Festivalul s-a bucurat şi de sprijinul autorităţilor, mai mult, însuşi primarul municipiului, George Scripcaru, a fost prezent, domniei sale revenindu-i onoarea de a rosti discursurile de deschidere, dar şi pe cel din final. Cortina a căzut, reflectoarele s-au stins şi s-a lăsat tăcerea...
Fotografii din arhiva teatrelor.