Unii îl consideră cel mai mare pianist în viaţă; alţii, drept unul dintre cei mai buni pianişti actuali. În orice caz, oricare apariţie a lui Grigory Sokolov este un eveniment în sine. Are fani care obişnuiau să călătorească pentru a fi de faţă la cât mai multe dintre recitalurile lui. Nu (mai) cântă cu orchestra, apare doar în recitaluri solo. Nu înregistrează discuri: timp de 20 ani nu a apărut niciunul cu numele lui pe copertă; în 2014 a semnat un contract cu casa Deutsche Grammophon, şi în 2015, 2016, 2017 au fost lansate albume cuprinzând evoluţii din recitalurile lui live.
În 8 mai 2020 a fost lansat al patrulea album editat de Deutsche Grammophon cu înregistrări din recitalurile lui Grigory Sokolov. Mai precis, recitaluri susţinute în vara anului 2019 la Zaragoza (Spania), Wuppertal (Germania) şi Rabbi (Italia) - două discuri cuprinzând lucrări de Ludwig van Beethoven şi Johannes Brahms, alături de 7 miniaturi oferite ca bis. Pentru că da, la fiecare recital, Grigory Sokolov obişnuieşte să ofere ca bis publicului entuziast un număr considerabil de piese - este un specialist al bis-urilor cu lucrări de Jean Philippe Rameau, de pildă!
Cu siguranţă, casa de discuri îşi propusese să facă un eveniment din această lansare, ţinând cont şi că pe 18 aprilie 2020 Grigory Sokolov a împlinit 70 ani. Desigur că pandemia a anulat aceste planuri: oricare eveniment artistic pare că şi-a pierdut din strălucire, însă, de fapt, mai ales acum, ar trebui să profităm şi să ne bucurăm de mici delicii care ne fac viaţa mai frumoasă.
Afirmaţii de genul "cel mai bun pianist în viaţă" mi se par mult prea categorice, când sunt atâţia pianişti excepţionali în viaţă. Însă este adevărat că Grigory Sokolov are o carismă specială şi darul mai rar întâlnit de a-şi muta auditoriul într-o lume paralelă, creată de el.
Cu siguranţă, nu este pianistul perfect - probabil că nici nu caută în mod special perfecţiunea tehnică şi, să nu uităm, toate înregistrările de pe discurile sale sunt captate din recitaluri live, unde mici accidente sunt mereu posibile. Însă, de fapt, cum am putea defini perfecţiunea în muzică? Probabil că şi un robot ar putea cânta perfect nişte sunete, însă asta nu-l face, în niciun caz, un mare pianist.
Să aruncăm o privire pe acest nou album: Sonata op. 2 nr. 3 de Beethoven - unul dintre opusurile des abordate de pianişti, cele 11 bagatele op. 119 de Beethoven, dimpotrivă, foarte rar cântate astăzi şi ciclurile de piese op. 118 şi 119 de Johannes Brahms, alături de 7 miniaturi oferite ca bis.
Aşa cum observa şi un cronicar de la The Guardian, contururile interpretative pentru Beethoven sunt mai clar conturate: toate tempo-urile sunt mai rare decât cele propuse de alţi pianişti, însă liniile sunt construite cu maturitate şi profunzime.
Partiturile lui Brahms, ultimele compuse de creatorul german pentru pian, sunt o altă lume: melancolia unui final de secol XIX şi de lume, practic, se simte pregnant în aceste opusuri; ajuns la finalul vieţii, Brahms se uită în urmă cu detaşarea celui care nu mai are nimic de demonstrat lumii. Sokolov înţelege această viziune şi o acordă cu propria lui lume de magician - pe unii îi poate absorbi total, pe alţii, poate să nu-i impresioneze deloc. În orice caz, Sokolov rămâne un filosof al pianului, şi cred că atât cât mai avem şansa, este bine să-i cunoaştem înregistrările şi de ce nu, când va fi posibil, să-l vedem şi pe viu într-un recital. Pentru că, de fapt, acel "pe viu" este de neînlocuit, mai ales în cazul unui artist de tipul lui Grigory Sokolov, care mizează atât de mult pe emoţia pe care o trezeşte în auditor; iar vremurile distanţării sociale şi ale lipsei totale de acces la cultura vie, ne demonstrează încă o dată că oamenii în carne şi oase şi comunicarea dintre ei, mai ales cea artistică, nu poate fi înlocuită cu nimic.
Noul album al lui Grigory Sokolov este difuzat la Radio România Muzical în două episoade, pe 11 şi 18 mai 2020, de la ora 19.00 şi poate fi reascultat oricând aici: www.romania-muzical.ro/info/discul-anului-2020/disc.htm?a=2674311&c=6341&g=2