La ora la care scriu aceste rânduri, a 56-a ediţie a Berlinalei a început de două zile, adică a intrat deja în pâine. O pâine nu foarte dulce, pentru că, cel puţin în Competiţia Oficială, foarte eclectică în acest an, aşa cum recunoaşte şi directorul festivalului, Dieter Kosslick, subiectele politice sau nu, dar grave oricum, sunt la ordinea zilei.
Festivalul a demarat însă cu un neconvingător Snow Cake în regia lui Mark Evans, ceea ce i-a făcut pe unii să se întrebe dacă toate filmele vor fi aşa. Syriana, de Stephen Gaghan, prezentat în afară competiţiei, dar în Selecţia Oficială, a fost primul film la care conferinţa de presă a fost o saună umană. Iar George Clooney a fost ca de obicei sexy şi pontos, cu totul diferit de rolul agentului CIA din film, cu şunculiţe, barbă şi destin tragic. Faţă de problematica filmului, afacerile cu petrol dezvoltate de afaceriştii americani cu prinţii arabi, conferinţa de presă a avut pe alocuri o inevitabilă tentă de flirt. O jurnalistă germană a dorit să-i ofere lui Clooney o sticlă de băutură şi să-l invite să-i arate Berlinul. George Clooney a refuzat, nu fără ironie, şi a început aproape fiecare răspuns printr-o glumă. "Cât sunteţi de implicat în politică?"- a fost întrebat. "Păi, vreau să profit de această ocazie ca să anunţ că intenţionez să candidez...", a turuit preocupat pentru a izbucni pe urmă în râs. Altcineva l-a întrebat cum a reuşit să slăbească şi a spus că a fost ajutat de cocaină. Syriana e însă un film sobru, de aceeaşi substanţă lemnoasă cu Toţi oamenii preşedintelui, mai elaborat - trei poveşti care se adună la final - dar la fel de asumat şi de implicat politic. "S-ar părea că odată la 30 de ani noi, americanii, ne pierdem minţile pentru a ni le regăsi", a mai spus George Clooney care n-a uitat să se refere şi la Afacerea Watergate.
Dacă Syriana a întrunit aprecierile presei, nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu un alt film, prezentat tot în afara competiţiei - The New World, cel mai recent film al lui Terrence Malick. Legenda iubirii dintre prinţesa Pocahontas şi englezul John Smith - întinsă pe 136 de minute, cu vocea din off a eroului, ca în The Thin Red Line, aceleaşi peisaje fantastice, aceeaşi textură organică - mi-a plăcut foarte mult. E ceva hipnotic în acest film foarte organic, ce amestecă vegetalul cu mineralul, cu ţinuturile "practic" virgine ale Virginiei anului 1600, peste care muzica lui Wagner vine ca turnată, cu aerul de legendă civilizatoare - gen Adam şi Eva - a iubirii celor doi. Din păcate, Malick n-a venit la Berlin - lucrează la un nou scenariu, şi nici Colin Farrell (foarte bun în film).
Legături bolnăvicioase şi nu prea
A venit în schimb Tudor Giurgiu(!), al cărui prim lung-metraj, Legături bolnăvicioase, e selecţionat în Panorama. Ajutată, am reuşit să intru la proiecţia din Market, pentru distribuitori, şi l-am văzut înainte de premiera mondială. Nu mi-a părut rău. Nu arată ca un film românesc, e foarte bine filmat, cu lumina pusă cum trebuie, curat, colorat, deşi parcă prea frumos tot timpul. Filmul are şi alte atuuri pe lângă tema inedită pentru cinematograful de la noi - iubirea dintre două tinere femei - câteva secvenţe foarte bine conduse, actori per ansamblu cum trebuie (excelenţi Tudor Chirilă şi Maria Popistaşu), imagine frumoasă. Dar are şi o anumită lipsă de adâncime, corectată oarecum la final, şi replici pe alocuri prea pretenţioase. Dar e oricum altceva decât ce ştim în materie de cinema autohton.
Mai sunt aşteptaţi la Berlin şi ceilalţi membri ai echipei - actorii Maria Popistaşu, Ioana Barbu şi Tudor Chirilă, scenarista Cecilia Ştefănescu, producătoarea Oana Giurgiu. Este deja prezent Răzvan Rădulescu, el a dat o mână de ajutor la dialoguri.
Tudor Giurgiu figurează şi pe genericul filmului lui Lukas Moodysson, Container, din Panorama. Suedezul Moodysson a fost invitat la TIFF, şi n-a venit degeaba, pentru că a filmat, iar câteva secvenţe din film sunt de la Cluj-Napoca, într-una apărând inclusiv o factură Romtelecom.
O altă prezenţă românească e Ilie Năstase, care are un rol episodic în filmul german Montag Kommen die Fenster de Ulrich Koeler, din secţiunea Forum. Năstase interpretează rolul unei foste glorii a tenisului românesc, David Ionescu, cu care eroina filmului are o aventură de-o noapte. Pe lîngă Năstase, la Berlin se află şi regizorul Cristian Mungiu care face parte din juriul secţiunii Forum.
Întorcându-mă la Competiţia Oficială, pot spune că până acum n-am văzut nici un lucru care să mă înnebunească. Particulele elementare de Oskar Roehler se ţinea de romanul lui Houellebecq, dar era total văduvit de spiritul cărţii, iar filmul austriac Slumming de Michael Glawogger bântuia zadarnic prin mlaştina mizerabilistă (un poet vagabond şi alcoolic ce urlă tot filmul) pentru a se regăsi prea târziu, la final.
Dar să nu ne pierdem răbdarea, căci mai e timp să apară marile filme.