Este concluzia care se desprinde, limpede şi de la o poştă de parc-ar fi scrisă cu majuscule roşii pe billboardul din Times Square, din filmul lui Andrew Niccol, Lord of War / Traficantul de arme. Niccol - care a făcut, în trecutul îndepărtat, excelentul Gattaca - atacă, de astă dată, lumea foarte secretă a celor care fac bani vînzînd arme. Cum spune şi Iuri Orlov (Nicolas Cage), la-nceputul filmului: "Astăzi, există cîte o armă la fiecare 12 oameni. Întrebarea e cum să faci să-i înarmezi pe ceilalţi 11..."
Într-adevăr, cum? Weisz (nu Rachel, ci Simeon, personaj jucat în film de actorul shakespearian Ian Holm - şi de care filmul se descotoroseşte foarte neelegant!) alege, de pildă, să vîndă şi irakienilor, şi iranienilor: "Te-ai gîndit vreodată că vroiam să piardă ambele tabere?", îi spune acesta lui Iuri, la-nceputul filmului, cînd Orlov rima cu "fuck off!". Odată instalat în "meserie", Orlov ştie însă că nu se poate opri - pentru că "se pricepe al dracului de bine la asta". Poţi să-l condamni? Dacă da, atunci feriţi-vă să vedeţi Traficantul..., căci filmul lui Niccol te face, din prima (eroare de calcul!), să ţii cu personajul lui Cage: e ticălos, da' le ştie; cîştigă un ban necinstit, da-l cîştigă. Sincer, pe mine unul, Iuri Orlov m-a cucerit: face un lucru pe care, dacă nu l-ar face el, s-ar găsi alţi o sută să-l facă în locul lui. Iar a vinde arme - cum spune şi el - nu omoară mai mulţi oameni decît omoară, într-un an, industria automobilelor şi a ţigărilor. Şi atunci, unde e problema?!
Problema e chiar în filmul lui Niccol, care e tot atît de subtil, în pledoaria sa, pe cît e George W. Bush în chestiunea Irakului. Bush? Bingo! Scenariul îl consideră Satana traficului de arme - o chestie pe care pînă şi Michael Moore, în documentarul său "incendiar", Fahrenheit 9/11, nu o spunea chiar cu toată gura lui bogată şi spurcată... Niccol, însă, nu se dă în lături să apese atît de tare pedala "demascărilor", încît finalul devine jenant: ai impresia că vezi un film de propagandă stalinistă făcut în URSS. E la fel de jenant ca scena în care Ethan Hawke - în rolul unui poliţist de la Interpol - se duce în casa lui Orlov şi-i arată soţiei acestuia o poză cu părinţii săi asasinaţi: "Au fost ucişi cu astfel de arme", îi spune el. Niccol nu reuşeşte să se ridice decît într-un singur - prea scurt! - moment la înălţimea replicilor din film: atunci cînd arată, în fast motion, ce rămîne dintr-un avion aterizat forţat în Africa: un schelet metalic. Cam asta rămîne, din păcate, şi din filmul său: scheletul unei ideologii. Traficanţii de arme "adevăraţi", "bazaţi" şi "moderni" nu se mai încurcă în astfel de fleacuri. Şi bine fac, căci banii n-au miros. Şi nici armele. Iar faza cu Lady Macbeth s-a fumat de mult...